24.9.2021 10:39

Editorial: De ce România are nevoie de PNL. 5 direcții pentru viitor

Am ales în toată această perioadă să vorbesc și să scriu mai puțin despre oameni și mai mult despre idei și principii. Cred că ne-am fi dorit cu toții o campanie mult mai scurtă și mai echilibrată. Și mai cred că, indiferent de deznodământ și de opțiunile fiecăruia, pe care le respect, c-așa-i în democrație, avem datoria ca din 26 septembrie să rămânem uniți și să privim înainte.

Partea bună? Competiția există. Și e dură, inclusiv la case mai mari; dacă vrem să ne convingem, e suficient să urmărim alegerile primare din Partidul Republican sau din Partidul Democrat din SUA. Partea mai puțin bună este i-am dezamăgit pe o parte dintre românii care ne-au acordat încrederea și votul lor. Avem însă timp să le demonstrăm rapid că merităm o nouă șansă, cu o condiție strictă și necesară: să livrăm bună guvernare și rezultate vizibile în viețile lor.

Am convingerea că România are nevoie de Partidul Național Liberal, pentru cel puțin trei motive. Primul: e singurul partid autentic de dreapta, puternic ancorat în familia Partidului Popular European. Al doilea: a demonstrat că (se) poate, mai ales la nivel local, unde liberalii au schimbat fața comunităților din Oradea, Cluj-Napoca, Sibiu, Reșița, Deva, Sinaia ș.a.m.d. Al treilea: pentru că e un partid de patrimoniu, care merită – fie și numai pentru istoria sa – să reușească.

Pentru asta, însă, are datoria să se schimbe în bine. Și repede. Tocmai acest moment de răscruce ne dă șansa la un restart, la o reconstrucție pe baze solide, care să treacă să fie în pas cu timpurile și să treacă testul timpului.

Alături de echipa filialei pe care o conduc, PNL Sector 1, am ales o singură echipă, echipa Partidului Național Liberal, după cum am anunțat aici în premieră încă din iulie. Am votat în unanimitate o decizie de Birou Politic prin care responsabilizăm fiecare membru să aleagă liber, conform propriei evaluări. Apoi, am cerut membrilor să ne transmită propuneri pentru noul PNL, pornind o dezbatere internă despre principii și proiecte. Pe baza acestora, pe 14 septembrie, am votat în unanimitate o rezoluție pentru ambii candidați la președinția Partidului Național Liberal, bazată pe cinci direcții strategice: oameni, organizare, idei, finanțare și comunicare.

Despre oameni am scris pe larg într-un articol anterior, publicat tot în Agora Digi. Cum îi atragem, cum îi motivăm, cum implementăm meritocrația și principiul „omul potrivit la locul potrivit”, esența organizării interne și a propunerilor formulate pentru funcțiile de răspundere publică. De aici pleacă totul.

Legat de organizare, propunem un model de (re)construcție de jos în sus, așa cum merită un partid modern. Fiecare comunitate are nevoie de o viziune de dezvoltare și în fiecare comunitate există vectori de opinie dornici să definească această direcție. Ei cunosc problemele locale și au de multe ori la îndemână soluțiile. PNL trebuie să-i atragă și să-i implice pe acești oameni, asigurând includerea lor în procese decizionale de la nivelul comunității.

Fără idei mari nu există partide mari. Din fericire, PNL are o temelie solidă, cel puțin de la I.G. Duca încoace. Soluția este back to basics și am descris-o pe larg aici. Rămâne să punem la aceeași masă minți ascuțite și să formăm viitoarele generații de oameni politici. Instrumentul îl avem: Institutul de Studii Populare (ISP). Acesta trebuie restartat și adus la nivelul modelelor de bune practici ale marilor partide din SUA și din Europa. Partidul Național Liberal are parteneri externi de la care poate cere rețeta, care trebuie adaptată la particularitățile locale. ISP trebuie să genereze politici publice liberale și de impact la nivel local sau central, să coaguleze membrii de partid și vectori de influență neafiliați politic, dar care pot aduce idei valoroase, să creeze punți de legătură cu comisiile de specialitate ale partidului și să promoveze ideile și politicile de dreapta.

A patra direcție din rezoluția PNL Sector 1 vizează finanțarea, pentru care am propus un sistem bazat pe încurajarea „microdonaţiilor” din partea unei baze cât mai largi de cetățeni. Și cât mai puțini bani de la stat. Pe lângă rezolvarea criticilor din societate, de la oameni care nu sunt de acord ca taxele și impozitele lor să finanțeze partide politice, acest sistem va eficientiza cheltuielile și va permite modernizarea finanțelor partidului. În plus, soluții precum sedii virtuale sau implicarea mai multor voluntari, inclusiv pentru fundraising, vor dinamiza viața filialelor.

În fine, a cincea direcție este comunicarea. Noi am lansat anul trecut conceptul #parteneriatpentrucomunitate, prin care suntem alături de cetățenii din sectorului 1, la firul ierbii și prin toate canalele de comunicare disponibile. Propunem lansarea parteneriatului pentru comunitate la nivel național, printr-o aplicație care să raporteze probleme locale sau naționale, să fie propuse inițiative legislative direct de către cetățeni, să existe un schimb de idei constant între aleșii PNL și cei care le-au acordat încrederea.

Dacă vom aplica aceste direcții la nivel național, Partidul Național Liberal are șansa de a deveni un exemplu pentru toate partidele și de a atrage alături, în arena publică, cetățeni dornici să se implice în schimbarea țării.

Indiferent de rezultatele acestor alegeri interne, avem datoria ca din 26 septembrie să rămânem uniți și să privim înainte. Partidul Național Liberal este o singură echipă. Așa cum este firesc să fie. Cu responsabilitatea fiecărui vot al românilor care au crezut în noi, singură bătălie pe care trebuie să o ducem de acum încolo este cea pentru România puternică în Europa și în lume. Prin noi înșine.

Acest articol a fost publicat pentru Agora Digi: https://www.digi24.ro/opinii/de-ce-romania-are-nevoie-de-pnl-5-directii-pentru-viitor-1678577

10.9.2021 8:56

Ideile mari fără de care suntem pierduți

Nu-mi propun niciodată să dau titluri clickbait editorialelor mele. Și-așa mi s-a spus ba că sunt prea lungi și prea seci, ba că sunt un idealist incurabil. Chiar un coleg drag, pe care îl respect enorm, m-a dojenit recent: „Domnule Burduja, de ce insistați cu acorduri de vioară când în aceste zile se trage cu artileria grea?” Insist, pentru că au și acordurile de vioară rostul lor. Vine ziua când gurile de tun vor amuți și, în liniștea asurzitoare, vom fi cu toții în căutare de repere.

Nu există democrație solidă fără partide mari, după cum nu există partide mari fără idei mari. Prefer oricând să vorbesc despre idei decât să vorbesc despre oameni; noi, oamenii politici, suntem (tot mai) trecători, pe când ideile sunt temelia trainică a oricărei construcții partinice și de stat. Ideile sunt cele care dau substanță, continuitate, predictibilitate – elemente care au lipsit României de prea multe ori în ultimele decenii. Dar nu a fost întotdeauna așa.

Uneori, cele mai bune răspunsuri pentru viitor vin tocmai din trecut. Acum aproape un secol, în februarie 1923, marele liberal I.G. Duca, doctor în drept și științe politice la Sorbona, cel care avea să devină președinte al Partidului Național Liberal și Prim Ministru al României, definea în mod strălucit liberalismul: „o doctrină de progres, ceva viu, care trebuie mereu să se adapteze nevoilor sociale, să urmărească neîncetatele prefaceri ale vieţii moderne, să priceapă noile curente, să le atragă, să le îndrume”. 

O definiție perfect valabilă și astăzi. Partidul Național Liberal poate și trebuie să conducă efortul pentru modernizarea României, angajând societatea românească într-un demers național al dezvoltării și demnității. O poate face, într-un context local și global extrem de tulbure, doar regăsindu-și valorile sale fundamentale – back to basics. Acesta este răspunsul.

Același I.G. Duca ridică patru coloane pentru „templul doctrinei liberale”. Le descriu aici, nu pentru că sunt un romantic (pledez vinovat, oricum), ci pentru că rămân relevante, cu unele nuanțe. Prima coloană este ordinea, fără de care progresul e imposibil. Dezordinea generează anarhie, impredictibilitate, oportunități și investiții ratate. Ordinea înseamnă un cadru legislativ coerent și stabil, continuitate în actul guvernării, coerență transpartinică în acțiunile strategice pentru România.

A doua coloană a liberalismului este democrația, pe care I.G. Duca o pune în antiteză cu populismul periculos: „Democrația e grea, e ingrată. Datoria ei e sa înstruneze pornirile nesănătoase, să ridice stavila rațiunii în fața valurilor pasiunii, să spună adevărul când mulțimea așteaptă măguliri”. Vă sună cunoscut? Cât de actuale sunt cuvintele celui care avea să fie răpus pe 29 decembrie 1933 de gloanțele legionarilor!

România și lumea întreagă sunt astăzi din nou sub asaltul unor curente extremiste, care pun sub semnul întrebării democrația și meritele ei. Istoria rimează, desigur, iar popoarele care nu învață din greșelile trecutului își merită soarta. România are nevoie urgentă de recredibilizarea instituțiilor fundamentale ale democrației, de la Parlament la Guvern, Curtea Constituțională, Avocatul Poporului, justiția independentă. Un stat drept și de drept, în care cetățenii să-și împlinească visurile lor cele mai înalte, fără să (mai) fie nevoiți să plece peste hotare.

A treia coloană este patriotismul, care „nu trebuie luat în înțelesul său restrâns, intransigent sau intolerant…[și] nu exclude colaborarea cu străinătatea”, în cuvintele lui I.G. Duca. Puțini – și doar cei ignoranți – îl pot bănui de naționalism obtuz pe cel care s-a opus în permanență derapajelor vremurilor deasupra cărora s-a străduit să se ridice. A treia coloană a lui I.G. Duca oglindește în fapt celebrul dicton al lui Vintilă Brătianu, „prin noi înșine”, prin care statul proteja și promova capitalul autohton. Astăzi, într-o economie globală tot mai nesigură, este bine să depindem cât mai puțin de alții, în interiorul pieței comune europene, unde trebuie să ne jucăm cu inteligență cărțile.

În fine, a patra coloană a liberalismului este armonia socială, vitală pentru coagularea tuturor energiilor societății, spre deosebire de lupta de clasă promovată de socialism. Dreapta trebuie să preia și astăzi din temele preferate de partidele de stânga, recunoscând provocările creșterii inegalităților, veniturilor scăzute pentru categorii sociale vulnerabile etc. Dar trebuie să o facă inteligent, explicând cu subiect și predicat că dezvoltarea economiei de piață este benefică întregii societăți, pe când socialismul îi face pe cei bogați mai săraci, iar pe cei săraci și mai săraci. Armonia socială implică unitatea în jurul unor obiective comune, în sens opus față de tendințele de fragmentare și polarizare socială, accelerate de rețelele sociale și de efectul clasic de echo chamber. Câtă nevoie are astăzi România de armonie socială! Și cine poate pretinde că vrea să (re)construiască țara în lipsa ei?

Suprapuse peste cele patru coloane ale lui I.G. Duca, aș adăuga pentru noul PNL patru elemente cheie, pe care le-am explicat pe larg în Planul pentru România (Ed. Litera, 2020). Mai întâi, Partidul Național Liberal trebuie să fie principalul promotor al inovării, ca factor esențial pentru creșterea productivității individuale și pentru dezvoltarea economiei românești. Implică investiții masive în cercetare și dezvoltare, în câteva domenii strategice unde România poate avea un avantaj comparativ substanțial (IT&C, biotehnologie, agricultură, apărare).

În al doilea rând, PNL trebuie să fie partidul României conectate, prin susținerea investițiilor masive în infrastructură, pentru a aduce românii cât mai aproape de oportunități (de muncă, de studiu, de petrecere a timpului liber). România are nevoie de un upgrade accelerat al infrastructurii, pe trei paliere: conectarea la Uniunea Europeană (implicit, creșterea atractivității pieței locale ca destinație de investiții străine directe și creșterea competitivității producătorilor autohtoni); conectarea marilor orașe, ca principale motoare economice, la zonele rurale, pentru a permite, pe de-o parte, un ritm de creștere susținut pentru România metropolitană și, pe de altă parte, ridicarea nivelului de trai în România rămasă în urmă, prin efecte de tip spillover; în fine, investiții în calitatea vieții, atât în zonele urbane (de ex., regândirea cartierelor de blocuri comuniste), cât și în mediul rural (infrastructura de bază – apă, canal, acces facil la educație și servicii de sănătate de calitate).

În al treilea rând, Partidul Național Liberal trebuie să cucerească de la stânga și să repoziționeze temele ecologiste prin promovarea avantajelor noului model de dezvoltare verde. Desigur, România trebuie să-și apere interesele și poziția economică – o țară în curs de dezvoltare nu poate fi împinsă brusc spre emisii zero, fără un cost absurd. Totodată, trebuie să ne batem pentru susținerea energiei nucleare, unde avem o tradiție și rezultate constant bune (puțină lume știe că centrala de la Cernavodă este, în fiecare an, printre cele mai performante din lume). 

În același timp, nu putem ignora tendința globală (și, mai ales, europeană) de accelerare a tranziției către o economie verde. PNL trebuie să asigure României capacitatea de a profita de acest val, investind deștept în producătorii autohtoni din sectoarele vizate: transport, ambalaje, construcții, alimente. Avem o bază solidă, iar switch-ul către „România verde” și „România bio” poate fi mai mult decât profitabil, punând la masă capitalul autohton și fondurile europene, structurile de cercetare, dezvoltare și inovare, mediul academic și decidenții politici, pentru crearea unui cadru legislativ favorabil.

În final, noul PNL trebuie să asigure României rezistența la șocuri externe (celebra „reziliență”) prin dezvoltarea capacităților interne de producție, competitive pe piața unică – „prin noi înșine în Europa”. Vorbim de siguranță alimentară, securitate energetică și un sector industrial reinventat, în contextul (post)pandemic de decuplare de Asia. Instrumentele de sprijin sunt cunoscute și trebuie implementate cât mai urgent: Banca de Dezvoltare a României și Fondul Român de Investiții. Ambele pot veni în sprijinul capitalului românesc pentru a ne asigura că acoperim din producția internă o parte cât mai însemnată din nevoile pieței românești și, totodată, îndreptăm deficitul comercial masiv pe care România îl înregistrează.

O analiză de bază e suficientă pentru a vedea unde trebuie investit. Produse românești cu valoare adăugată mai mare vor permite plata unor salarii mai mari, ceea ce va putea atrage înapoi din diaspora milioanele de români alungați de lipsa oportunităților. Și așa rezolvăm și criza forței de muncă. În fapt, Partidul Național Liberal trebuie să-și asume misiunea de a crea locuri de muncă noi și mai bine plătite. Mesajul pentru români trebuie să fie simplu: asta vă punem în plus în buzunar. Jobs, jobs, jobs.

Templul doctrinei liberale începe, așadar, cu cele patru coloane clasice, care rezistă de mai bine de un secol (cu pauza forțată de deceniile comunismului întunecat): ordine, democrație, patriotism, armonie socială. La acestea, noul PNL este dator să adauge patru elemente pentru revoluția globală 4.0 a vremurilor noastre: România inovatoare, conectată, verde și sigură.

Închei cu o scurtă istorioară. În primul lui mandat de deputat, la doar 28 de ani, I.G. Duca s-a remarcat printr-un discurs strălucit împotriva guvernului conservator de la acea vreme. Se spune că un singur coleg liberal l-a felicitat, Take Ionescu, prin aceste cuvinte: „Tinere, să dea Dumnezeu să ai mai puțini pizmuitori și mai mult noroc decât mine.” Duca a ajuns ministru la 34 de ani și apoi premier, urmând o carieră de excepție. La locul unde a fost asasinat, pe peronul gării din Sinaia, există și astăzi o mențiune scurtă și la obiect, cum erau și discursurile sale: „jertfă iubirei sale de neam și țară”. Ca liberali și ca români, avem datoria astăzi să luăm aminte și să fim vrednici de exemplul unor asemenea înaintași.

Acest articol a fost publicat pentru Agora Digi: https://www.digi24.ro/opinii/ideile-mari-fara-de-care-suntem-pierduti-1657257

12.8.2021 11:32

Editorial: Două principii pentru viitorul președinte PNL. Și un numitor comun: oamenii

„Forța partidelor politice, ca și a oștirilor, e constituită, în primul rând, prin moralul lor. Cu un moral scăzut, nu poți să vezi o oștire biruitoare, cu un moral scăzut, nu poți să faci o organizație sănătoasă de partid. Partidul nostru își are autoritatea morală în sufletul său, în capitalul pe care l-a dobândit prin munca și inima sa. Dar unui partid, ca și unei oștiri, nu-i este destul să aibă numai oameni, trebuie să aibă și o organizare puternică. În lupta politică și socială, ca și în lupta armată, nu e destul să ai intenții frumoase, trebuie să ajungi la realizări, trebuie coordonate forțele într-un organism unit, înțelept și sănătos”. Sunt cuvintele marelui om politic și de stat Ionel Brătianu. Și ar trebui să fie pe biroul sau pe peretele fiecărui lider din Partidul Național Liberal, ca reamintire constantă a misiunii și responsabilității pe care o are.

Sigur, Brătienii au un loc special în istoria României. Cu tot subiectivismul, îi consider principalii artizani ai statului român modern. Nu e cam mult să ne comparăm cu ei, mai ales într-o perioadă atât de diferită? Nu fac o comparație, trasez un reper. Și da, indiferent cine va conduce Partidul Național Liberal, ar trebui să păstreze cuvintele și faptele Brătienilor drept reper.

Iar celor care mă întreabă de ce ar trebui să le pese românilor de alegerile din PNL le răspund de la bun început: pentru că aceste alegeri nu sunt doar despre PNL, sunt despre România. Sunt despre viitorul democrației românești, despre succesul unui partid de dreapta (și de patrimoniu) autentic, despre misiunea de a-i (re)apropia pe cetățeni de politică și politica de cetățeni. Toate aceste lucruri contează.

Am anunțat recent abordarea filialei PNL Sector 1 în alegerile interne: susținem o singură echipă unită, echipa liberală. Și câteva principii clare, pe care le vom supune atenției candidaților, spre a fi incluse în moțiunile lor. Iată două dintre ele: „cetățenii pe primul loc” și „cea mai importantă funcție într-un partid este cea de membru”. Le voi aborda pe fiecare.

Cetățenii pe primul loc

În afara bulei noastre, fie că alegem să vedem sau nu, capcana extremismului nu a dispărut. Iar acesta poate deveni o amenințare reală atunci când forțele democratice liberale stau pe margine. Ca principal partid de guvernământ, PNL are datoria să se (re)conecteze cu cetățenii și nevoile lor.

O întrebare pentru care viitorul președinte al PNL trebuie să aibă un răspuns: cum vom reuși să ne întoarcem la cetățenii pe care îi reprezentăm și în slujba cărora suntem?

Cum vom reuși să îi facem să înțeleagă, printre fumigene populiste și socialiste, că o țară nu se schimbă de azi pe mâine? Că în 1989 românii l-au dat jos pe Ceaușescu, dar nu au reușit să doboare comunismul? Că e timpul reformelor curajoase, dureroase (reforma sectorului public, reforma sistemului de pensii, regionalizare/descentralizare etc.), dacă vrem să dăm șansa copiilor noștri să nu mai fugă de România? Nici Roma nu s-a construit într-o zi, nici Ilie Bolojan nu a schimbat Oradea într-un an și nicio autostradă nu se construiește bătând din palme. Dar românii au nevoi urgente și nu mai au răbdare.

Care ar fi soluția? Să avem mai puțini politicieni și mai mulți lideri. Oameni politici, în slujba semenilor lor; oameni care să știe să îi asculte pe români, să stea în fața lor cu fruntea sus, să le înțeleagă problemele și să acționeze. Să comunice clar și sincer că schimbările vor dura și vor durea. Și să fie dispuși să deranjeze diverse interese.

E cât se poate de natural ca o astfel de abordare să pornească de la cel mai vechi partid parlamentar din Europa. Îl provoc, așadar, pe viitorul președinte al PNL să vină cu un proiect pentru această reconstrucție a partidului: un sistem prin care zi de zi, oră de oră, la toate nivelurile de funcții politice și publice, reprezentanții Partidului Național Liberal să fie conectați cu cetățenii pe care îi slujesc.

Și ajungem, astfel, la piesa de rezistență a acestei paradigme: comunicarea. Modelul controlat, profesionist, „la dungă” și cu un design perfect nu mai face like-uri. Oamenii nu rezonează cu mesaje rigide. Oamenii au nevoie de autenticitate, de consistență, de un flux de comunicare permanent, prin toate canalele și metodele pe care le avem la dispoziție. De la live-uri din teren la sesiuni de Q&A (întrebări & răspunsuri), mese rotunde, adunări cetățenești în cartiere, community organizing, bugetare participativă și multe altele.

Avem drept aliat tehnologia, care ne aduce mai aproape că oricând, mai rapid ca oricând. O aplicație pentru propuneri legislative din partea cetățenilor? Un formular centralizat de petiții? O raportare transparentă a activității fiecărui ales? Toate, la un click distanță.

Cea mai importantă funcție într-un partid este cea de membru

În citatul de la începutul articolului, Ionel Brătianu spunea că unui partid, ca și unei oștiri, nu-i este destul să aibă numai oameni, trebuie să aibă și o organizare puternică. Iar pentru ca această organizare să nu rămână doar un slogan, trebuie că toți liberalii, de la toate nivelurile, să înțeleagă că cea mai importantă funcție într-un partid este cea de membru. Și să acționeze în consecință.

De ce fug tinerii de politică? Ce se întâmplă cu o persoană care intră într-o filială a Partidului Național Liberal și, cu onestitate și dorință de implicare, își depune adeziunea? Cum atragem noi membri și cum valorificăm resursa umană pe care deja o avem? Cum identificăm și formăm viitorii lideri? Iată alte întrebări cheie pentru viitorul președinte PNL.

În mod evident, membrii unui partid politic sunt diferiți. Fiecare are nevoi și resurse specifice, iar forța organizației este dată tocmai de capacitatea de a-i implica pe fiecare acolo unde pot și unde merită.

Spre exemplu, studiile de specialitate despre generațiile Y și Z spun că acești tineri, indiferent în ce se implică, au nevoie să simtă că fac diferența. Că sunt parte din schimbare. Că o generează. O altă categorie este cea a oamenilor trecuți prin viață, cu importante realizări profesionale, care vor să dea ceva înapoi societății într-o nouă etapă a vieții lor. O alta este a profesioniștilor care muncesc 80-100 de ore pe săptămână, dar vor să contribuie periodic cu timpul și expertiza lor.

Pornind de la aceste realități, PNL va fi cu atât mai puternic cu cât va reuși să genereze oportunități de implicare adecvate fiecărui profil de membru. Pentru unii, aceasta înseamnă acțiuni de stradă și în comunitate. Pentru alții, generarea unor politici publice de impact, pe modelul fundațiilor și institutelor afiliate partidelor occidentale, cu sesiunile lor de lucru, întâlnirile politicienilor locali cu alegătorii, forumuri, dezbateri. Cu o finalitate clară în proiecte legislative, proceduri administrative, proiecte de dezvoltare. Și așa se generează un cerc virtuos: motivație – implicare – rezultate – motivație.

Nu în ultimul rând, meritocrația și principiul omului potrivit la locul potrivit nu trebuie să rămână doar cuvinte frumoase pe un website de prezentare. Ci esența organizării interne și a propunerilor formulate pentru funcțiile de răspundere publică.

În loc de concluzie

Alegerile interne au rolul lor în viața unui partid, dincolo de titlurile bombastice și de goana după senzațional. După mine, este cel mai bun moment să vorbim despre valorile și istoria Partidului Național Liberal, ca fundament al construcției pe care o clădim astăzi. Nu doar pentru PNL, ci pentru democrația românească. Pentru că visul României din care nimeni să nu mai plece și în care toți cei plecați să se întoarcă implică un lucru simplu: să învățăm cu toții să iubim politica.

Acest articol a fost publicat pentru Agora Digi: https://www.digi24.ro/opinii/doua-principii-pentru-viitorul-presedinte-pnl-si-un-numitor-comun-oamenii-1630965

30.7.2021 10:05

Alegerile din PNL și alegerea mea: o singură echipă

Pe cât de puternică este democrația internă a partidelor românești, pe atât de puternică este democrația României. Și avem nevoie de o democrație solidă nu doar pentru a sancționa abuzuri precum cele care au scos în stradă milioane de români în 2017-2018, ci și pentru că fără domnia legii vom rata cea mai mare șansă a țării într-o generație: peste 80 de miliarde de euro pentru dezvoltarea României. Sunt bani europeni prin care putem recupera distanța față de Vest până în 2030 și putem aduce acasă milioanele de români alungați de lipsa locurilor de muncă, a infrastructurii și a speranțelor de mai bine.

Mă voi referi în cele ce urmează doar la Partidul Național Liberal, din care fac parte, dar am convingerea că aceste gânduri rezonează dincolo de PNL. De altfel, m-am hotărât să le scriu și pentru că am primit acest feedback de la cetățeni. Iar întâia datorie a unui om politic este să îi asculte pe cei pe care îi slujește. Politica este despre cetățeni, nu despre politicieni.

Competiția din cadrul Partidului Național Liberal este sănătoasă și este bine că există, la toate nivelurile. Dar nu trebuie să acapareze agenda publică (pandemia, PNRR, reformele asumate sunt mult mai importante) și nici să ignore faptul că adversarii PNL și ai României liberale sunt în afara partidului, nu în interior. La fel de adevărat, nu trebuie să fie o luptă personală, despre X vs. Y, ci o competiție a viziunilor, principiilor și ideilor pentru viitorul Partidului Național Liberal și al României.

Dacă aplică aceste principii, PNL are șansa de a fi un exemplu pentru toate partidele și de a atrage alături, în arena publică, cetățeni dornici să se implice în schimbarea țării. Aceste alegeri vin și trec, dar cea mai importantă bătălie rămâne cea pentru dezvoltarea României. Pentru a o câștiga, PNL, cel mai important partid de dreapta al țării, este condamnat să rămână puternic și unit.

Fără voia mea am fost, în ultima perioadă, asociat ambelor echipe ale candidaților anunțați. Au fost zile în care apăream dimineața într-o tabăra și seara în alta, în publicații diferite. Numele meu a fost inclus pe felurite liste și calcule, fără să mă întrebe nimeni nimic. S-au făcut afirmații publice privind apartenența mea la diverse grupuri. Nu le-am comentat în niciun fel și nici nu o voi face.

Realitatea este una singură și am spus-o public de fiecare dată: ca președinte al PNL Sector 1, principala mea responsabilitate este să îi ascult înainte de toate pe colegii mei, să mă consult cu ei și să asigur un proces decizional pe deplin democratic. Îi respect pe fiecare în parte și am încredere în judecata lor. Așa că nu am pozat, nu am folosit #teamX sau #echipaY, nu m-am poziționat public, chiar dacă presiunile au fost mari și presa mă întreabă de luni de zile „cu cine merg”. 

Sunt liberal prin convingere și structură. Am intrat în PNL când am împlinit 16 ani, fiind îndrăgostit de istoria acestui partid de patrimoniu, cel mai vechi partid parlamentar din Uniunea Europeană. Viața m-a purtat apoi pe căi neașteptate. Am avut șansa să studiez la Stanford și Harvard, apoi să lucrez la Washington la Banca Mondială, ca expert în dezvoltare.

După 12 ani în SUA, am revenit în țară pentru un vis și am construit cu o mână de oameni un startup politic care, în primăvara lui 2019, a fuzionat cu Partidul Național Liberal. De ce? Pentru că România avea și are nevoie de o dreaptă unită, singura capabilă să dezvolte țara, în parteneriat cu Președintele Iohannis. Pentru că ne-am regăsit uniți în valori, principii și doctrină. Și pentru că există liberali care au făcut treabă pentru comunitățile lor și mi-au câștigat respectul (și nu doar mie, ci și milioanelor de români): Ilie Bolojan, Emil Boc, Ioan Popa, Adrian Veștea și mulți alții.

Deloc întâmplător, valorile liberale m-au ajutat să îmi mențin echilibrul în toată această perioadă complicată: libertatea, dialogul, respectul pentru argumentele fiecărui om în parte. Am auzit cândva o anecdotă, despre Ionel Brătianu și Iorga în Parlament. Se pare că savantul l-a întrebat: „Ce să învățăm noi de la un inginer, domnule Brătianu?” Răspunsul a fost memorabil: „Măsura, domnule profesor, măsura!” Nu sunt inginer, dar știu că trecutul PNL are lecții vitale pentru prezentul și viitorul acestui partid.

Iar adevărul este că pe 26 septembrie vom fi din nou o singură echipă, indiferent de câștigători. Echipa Partidului Național Liberal. Lucrurile spuse nu se vor putea șterge cu buretele peste noapte, rănile se vor vindeca greu. Dar misiunea crucială de a guverna România în cel mai important moment din ultimii 30 de ani va trebui să învingă orgoliile și tentația de a plăti polițe. Nimic nu se poate fără unitate.

E timpul să conștientizăm că această competiție este, mai presus de personalități individuale, despre ce facem mai departe cu Partidul Național Liberal și cu România. Și știți ce? Conform statutului PNL, fiecare candidat la funcția de președinte trebuie să vină cu o moțiune care să răspundă exact la această întrebare dificilă. Cu această platformă, până la Congres, merge în filialele din țară și are șansa să convingă toți membrii PNL că merită încrederea și votul lor.

În baza acestor argumente, alegerea mea este fără echivoc: merg cu o singură echipă, echipa Partidului Național Liberal. De reținut că aceasta nu este o pledoarie pentru neutralitate din partea tuturor colegilor mei, așa cum nu este o judecată sau o critică a celor care s-au poziționat. Este alegerea lor. Iar aceasta este alegerea mea: o opțiune proprie, asumată. Iar farmecul democrației și miezul liberalismului este tocmai libertatea de a alege.

Decizia mea a fost luată după consultarea și votul colegilor mei din conducerea PNL Sector 1, cărora le-am propus această cale. Le mulțumesc pentru curaj și verticalitate. Vom respecta milimetric statutul partidului, care prevede dezbaterea moțiunilor tuturor candidaților pentru președinția PNL, democratic, și supunerea acestora la vot.

Vom invita toți candidații la dezbateri cu Biroul Politic al PNL Sector 1, coordonatorii de zone și membrii din filiala noastră. Le vom adresa întrebări și vom face propuneri pentru a fi incluse în fiecare moțiune supusă votului. Vom decide obiectiv și fiecare delegat al PNL Sector 1 va vota, la congresul din 25 septembrie, așa cum îi dictează conștiința și principiile. Și, în același spirit liberal, fiecare coleg din filiala PNL Sector 1 are și va avea libertatea – dar și răspunderea – de a alege cea mai bună cale pentru PNL și pentru România. Până acum, avem doi candidați: Ludovic Orban și Florin Cîțu. Așteptăm cu interes viziunea domniilor lor pentru Partidul Național Liberal, oferindu-le garanția că în PNL Sector 1 vom dezbate fiecare detaliu, într-un exercițiu democratic ca la carte. Nu pentru că e ușor, ci pentru că așa e corect.

La un nivel minim, mă aștept ca cei care își asumă conducerea celui mai mare partid de dreapta din România să aibă răspunsuri pentru următoarele întrebări:

• Cum atragem buni profesioniști înspre politică și înspre PNL? Cum îi motivăm și ce perspective de carieră politică le oferim? Pe ce criterii? Cum implementăm meritocrația și principiul „omul potrivit la locul potrivit”?

• Cum generăm politici publice liberale ancorate atât în nevoile României, cât și în inovările occidentale („nudging”, zone metropolitane, GovTech etc.)? Ce facem cu think tank-ul PNL, Institutul de Studii Populare? Cum îl creștem? Ce programe de formare vom avea pentru membrii și simpatizanții noștri?

• Cum facem tranziția de la modelul subvențiilor generoase de la stat la sistemul donațiilor transparente, de la cât mai mulți cetățeni la firul ierbii? Pe când o platformă online pentru încasarea cotizațiilor și donațiilor?

• Cum și când vom digitaliza organizarea filialelor și votul membrilor PNL? Cum vom implica membrii în procesele decizionale, la nivelul fiecărei comunități, înțelegând că all politics is local, iar un partid puternic se construiește de jos în sus?

• Cum îmbunătățim mecanismele de comunicare în offline și mai ales în online, atât cele interne, cât și cele pentru publicul larg? Cum combatem știrile false ale competitorilor? Cum poziționăm marile teme liberale (sprijinirea mediului privat, investiții în infrastructură, dezvoltare urbană și regională, descentralizare, debirocratizare etc.), înlocuind fumigenele socialiste care au acaparat agenda publică?

În următoarele săptămâni, voi oferi în spațiul public câteva soluții proprii pentru toate aceste provocări. Cert este că fiecare funcție, politică sau publică, este vremelnică. Suntem trecători, iar istoria ne învață că cei care aleargă doar după glorie sfârșesc prin a fi uitați de toată lumea, pentru că nu apucă să ridice nimic trainic.

Am convingerea că România nu mai are timp pentru bătălii, răzbunări sau dezbinare. Avem în mâinile noastre cea mai înaltă misiune, în cel mai important moment din toată istoria recentă: aceea de a ne sluji țara. De a construi viitorul copiilor noștri, luând drept exemplu trecutul înaintașilor noștri. 

Revenind la Brătieni și reperele pe care ni le-au lăsat moștenire, închei prin cuvintele lui Ionel Brătianu despre Ion C. Brătianu, părintele fondator al Partidului Național Liberal și al României moderne: „De la tatăl meu am primit o mare învățătură. El ne zicea: în chestiunile mari să judeci cu inima; eu nu te înșală acolo unde mintea poate să se întunece.” Să luăm aminte și să ne ridicăm la înălțimea faptelor lor.

Acest articol a fost publicat pentru Agora Digi: https://www.digi24.ro/opinii/agora-digi/alegerile-din-pnl-si-alegerea-mea-o-singura-echipa-1616155

4.6.2021 10:13

Editorial: PNRR, șansa României metropolitane

De la reformele lui Cuza, anunțate și solicitate de Convenția de la Paris din 1858, care cerea explicit „desființarea privilegiilor și egalitatea în fața legii”, reformele mari pe care le-a făcut acest popor au avut la bază nu doar voința politică internă, suverană, ci și angajamente externe. Cel mai bun exemplu recent este integrarea euro-atlantică a României, care a pus suficientă presiune pentru ieșirea din neocomunism spre o democrație consolidată, cu o piață liberă pentru oameni, capital și idei.

Dincolo de frustrările acumulate, România a primit cea mai mare șansă de dezvoltare prin apartenența la Uniunea Europeană. Nu doar prin cadrul financiar multianual ci și, iată, prin 30 de miliarde de euro alocate de Bruxelles pentru relansarea economică românească post-pandemie. Dar aici nu vorbim (doar) de bani, ci și de șansa istorică de a moderniza România.

Constrânși de cerințele clare ale „tragerii” banilor din PNRR, noi, oamenii politici ai acestei țări, vom fi forțați să facem reformele majore, amânate de prea mulți ani. De la depolitizarea funcției publice și digitalizare până la reforma pensiilor, bugetare multianuală și prioritizarea investițiilor publice pe criterii obiective. Toate sunt necesare, dar poate cea mai importantă reformă pe care România și-o poate asuma vizează principalele motoare economice ale țării: orașele. PNRR poate însemna saltul către România metropolitană. 

Să fie clar: dezvoltarea și urbanizarea merg mână în mână într-o economie liberă, peste tot în lume.

Creșterea României din ultimii 20 de ani s-a concentrat în jurul orașelor – nu doar Capitala și principalii poli de creștere (de ex., Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Craiova, Constanța etc.), ci și orașe secundare, reședințe de județ (de ex., Oradea, Reșița, Piatra Neamț, Bacău etc.).

Datele statistice ale Băncii Mondiale confirmă acest fapt: peste 98% din PIB-ul României este generat de zonele urbane de pe întreg cuprinsul țării. Mai mult decât atât, 73% din populația urbană a României trăiește la bloc, dar cartierele de blocuri construite în comunism au rămas, în pare parte, ca acum 30 de ani, poate doar cu unele spoieli sau reabilitări ale fațadelor. Iar reforma necesară este cât se poate de clară: regenerarea urbană. Toate proiectele majore de acest gen includ crearea de spații verzi, spații pietonale, spații partajate și scoaterea mașinilor de pe trotuare. Obiectivul e evident: creșterea calității vieții oamenilor, ceea ce înseamnă o economie locală mai puternică, deci investiții private mai mari, o forță de muncă mai atractivă, servicii publice mai performante.

Un alt aspect important vizează alocările de fonduri pe grupe de localități: o parte fixă și o parte variabilă, de exemplu în funcție de populație (65%). Este evident că un oraș ca Slatina nu poate primi aceeași alocare ca Iașul, așa cum Piatra Neamț nu poate primi o alocare similară cu cea a comunei Dragomirești. Nevoile sunt diferite, iar resursele trebuie să meargă cu prioritate acolo unde dau cel mai mare randament.

De asemenea, avem nevoie de o abordare a proceselor de dezvoltare la nivel metropolitan. Trebuie să ieșim din paradigma clasică a împărțirii UAT-urilor în clasicele municipiu, oraș, comună, sat și să fim ancorați în dinamicile sociale actuale, care ne arată, de exemplu, că o comună suburbie a unui oraș, cum este Floreștiul pentru Cluj-Napoca, nu mai are nimic în comun cu mediul rural, cu zeci de mii de rezidenți și nicio diferență față de municipiul învecinat. În zonele periurbane este și cel mai mare deficit de infrastructură, care nu a ținut pasul cu dezvoltarea imobiliară și creșterea demografică.

Este nevoie de un stimulent prin PNRR pentru dezvoltarea de proiecte metropolitane și/sau periurbane, realizate în parteneriat, în condițiile în care dezvoltarea haotică a orașelor este unul dintre principalii contributori la creșterea emisiilor cu gaz de efect de seră din România.

Proiectele trebuie să includă drumuri echipate cu benzi de transport public și pentru bicicliști, centuri verzi metropolitane (din 40 de reședințe de județ, doar 5 au peste 26mp/cap de locuitor de spațiu verde – norma recomandată de CE), infrastructură de business conectată la nevoile zonei, precum și infrastructură educațională nouă, la toate nivelurile.

Reiau ideea că este nevoie de o flexibilizare a marjelor în care administrațiile locale pot crește taxele și impozitele, în funcție de nevoi. În prezent, o treime din veniturile bugetelor locale provin din trei taxe și impozite locale – teren, proprietate și taxa pe autoturisme. O reformă a Codului Fiscal ar permite primăriilor din România să genereze o pondere mai mare a bugetului din surse proprii și să strângă venituri adiționale pentru investiții și servicii publice mai bune. La aceasta se adaugă și reforma cadrului achizițiilor publice, încă dominat de prezumția de corupție, ceea ce înseamnă proceduri greoaie, contestații și procese, în timp ce alte țării absorb fondurile pe repede înainte.

Iată doar câteva exemple de reforme majore, a căror necesitate va fi sigur înțeleasă de Comisie și a căror implementare va transforma România. Știu că în spațiul public sunt și mulți care trâmbițează că Europa ne impune una sau alta, că suntem condiționați sau restricționați, dar este momentul să facem un exercițiu de sinceritate: fără o asumare clară, clasa noastră politică și întregul sistem administrativ și birocratic nu s-au urnit prea ușor.

Așa că este momentul să mulțumim Uniunii nu doar că ne pune pe masă zeci de miliarde de euro, dar și că ne împinge de la spate să lăsăm lamentările și să ne apucăm de reforme. Putem avea astfel, până la finalul lui 2026, bazele României dezvoltate – România metropolitană.

Acest articol a fost publicat pentru Agora Digi: https://www.digi24.ro/opinii/pnrr-sansa-romaniei-metropolitane-1539867

27.4.2021 13:25

Drama unei generații pierdute despre care nu vorbește nimeni

Sunt zile agitate pe scena publică, chiar dacă este Săptămâna Mare. Politica are rostul ei, însă un lucru e cert: România are nevoie de mai mulți oameni politici și de mai puțini politicieni. Dincolo de tulburările de moment, provocările sistemice ale țării se acumulează și se agravează. Iar generațiile de sacrificiu par că nu se mai termină, iar unele generații riscă să se piardă de tot.

162.015 de copii preșcolari sau școlari din România au cel puțin un părinte plecat în străinătate. 74.972 dintre aceștia provin din mediul rural. Acestea sunt datele oficiale de la Ministerul Educației, pe care le-am primit ca răspuns la o întrebare adresată recent ca deputat în Parlamentul României. Acestea sunt cifrele unei drame despre care vorbim prea puțin în România: copiii care cresc singuri acasă. Și nu doar aceste cifre, pentru că sunt și destui copii neșcolarizați cu părinți plecați în diaspora; aceștia nu apar nu statisticile oficiale. Se spune că, în total, sunt peste 350.000 de copii în această situație.

Copiii care adorm cu lacrimi de dor pe obraz. Copiii rămași în urma unor părinți alungați din țara lor de lipsa șanselor și visurilor, pe care doar o recuperare rapidă a decalajelor față de Vest îi va aduce acasă. Până atunci, însă, ce facem cu această generație pierdută a copiilor singuri acasă?

Cifrele detaliate de la Ministerul Educației, pe care le puteți consulta aici, ne arată o radiografie dură. Moldova este, de departe, regiunea cea mai afectată. Județele „campioane” la procentul copiilor școlarizați care cresc fără părinți acasă sunt Vaslui: 11,54%, Botoșani: 11,58%, Bacău: 10,37%, Suceava: 9,50%, Neamț: 9,65%. Din restul țării se remarcă județul Caraș-Severin, cu 11,01%. La polul opus sunt București, cu cel mai mic procent – 0,8%, Ilfov – 2,08%, Cluj  – 2,22% și Alba – 3,93%,.

La nivel de localități, situația este, în destule cazuri, dramatică. Există o comună în care absolut toți copiii au părinți plecați la muncă în diaspora: comuna Rachelu, județul Tulcea. Foarte aproape de acest procent este și Valea Seacă, din județul Iași, cu 134 de copii cu părinți plecați în străinătate dintr-un total de 137. Vă mai las aici doar câteva exemple de localități în care procentul copiilor singuri acasă este covârșitor:

Județul Iași:

Ciortești: Total 94 – Cu părinți plecați 63

Lespezi: Total 190 – Cu părinți plecați 119

Mircești: Total 118 – Cu părinți plecați 64

Județul Suceava:

Oniceni: Total 176 – Cu părinți plecați 87

Ulma: Total 60 – Cu părinți plecați 48

Zvoriștea: Total 148- Cu părinți plecați 97

Județul Teleorman – Guruieni: Total 12- Cu părinți plecați 9

Județul Mureș – Grâușorul: Total 31- Cu părinți plecați 18

Județul Satu Mare  – Ser: Total 38- Cu părinți plecați 24

Care sunt consecințele?

Toate studiile în domeniu arată că acești copii, chinuiți de sentimentul de abandon și de vină, sunt expuși la riscuri grave, mai ales că majoritatea provin din mediul rural, cu acces limitat la oportunități. Riscurile variază de la dezvoltare psiho-socială deficitară (autoizolare, lipsa comunicării cu cei în grija cărora au rămas etc.), rezultate slabe la învățătură până la abandon școlar, infracționalitate infantilă sau mame adolescente.

Dincolo de aceste ipoteze de studiu, poți afla mai multe petrecând timp cu acești copii. În 2018, împreună cu câțiva oameni preocupaţi de acest subiect, am lansat programul SuperEroi, prin care ofeream mentorat copiilor singuri acasă din comunități afectate de migrație. Am derulat două programe pilot, în comuna Botoroaga, județul Teleorman, şi în comuna Adunații Copăceni, județul Giurgiu. Am întâlnit astfel peste 100 de copii rămași singuri acasă.

Încă mă gândesc foarte des la Ștefania, o fetiță de 7 ani, care mi-a spus că își dorește să fie președintele României când va fi mare. De ce? Ca să se asigure că niciun părinte nu o să mai plece și niciun copil nu o să mai crească singur acasă. Tot atunci am cunoscut un băiețel care mi-a spus că este cel mai bun la matematică din clasa lui. După ce l-am lăudat, i-am cerut detalii și mi-a rupt inima: „pentru că număr constant zilele până când tata vine acasă”. Nu minutele, nu orele, ci zilele. Iar mulți copii din generația pierdută numără săptămânile, lunile, sau poate chiar anii…

Ce putem face?

Am avut ocazia să cunosc mai bine doar câțiva dintre cei 162.015 de copii școlarizați, care cresc singuri acasă. Fiecare cu povestea lui, cu drama lui, dar cu aceleași șanse reduse la împlinirea visurilor lui, în țara lui. Totuși, ce rămâne de făcut?

În primul rând, să facem tot ceea trebuie pentru a-i păstra pe români în țară și pentru a-i întoarce acasă pe cei care au luat drumul străinătății. Într-un cuvânt: dezvoltare. Revenind la datele obținute de la Ministerul Educației, se vede cu ochiul liber corelația dintre gradul de sărăcie și numărul copiilor rămași singuri acasă. Astfel, codașii dezvoltării Vaslui, Botoșani sau Caraș-Severin sunt și locurile de unde pleacă cei mai mulți părinți în diaspora. La polul opus, regiunea București-Ilfov și centrele urbane dinamice acționează ca zone-magnet pentru investiții, companii și forța de muncă, iar numărul copiilor rămași singuri acasă este redus. Rețeta este simplă: investiții, investiții, investiții. Premisele bugetului pe 2021 sunt corecte, iar perspectiva celor peste 80 de miliarde din fonduri europene este încurajatoare. Rămâne acum să livrăm rezultate.

La fel de important, avem nevoie de intervenții punctuale pe termen scurt pentru a salva generația pierdută care nu mai are timp să aștepte. Sunt convins că sprijinul unui adult, atenţia oferită pentru nevoile de bază şi suportul permanent pot redefini traiectoria copiilor rămași singuri acasă. De la ajutor la teme, activități extra-școlare sau simple discuții, care nu pot fi abordate cu un bunic sau o mătușă, un mentor poate forma un copil şi îl poate pune pe un drum corect.

Lucrez, împreună cu echipa mea, la un proiect de lege care să definească la nivel naţional conceptul de mentorat pentru copiii cu părinți plecați în diaspora şi să stabilească cadrul unui parteneriat între scoli, inspectorate școlare, Ministerul Educaţiei, pe de o parte,  şi asociații şi ONG-uri de profil, pe de altă parte. Legea poate merge până la oferirea de facilități sau vouchere pentru copii sau pentru mentori, în funcție de impactul bugetar şi de nevoile identificate. Nu este un proiect simplu. Mai avem nevoie de discuții, consultări și schimburi de idei până vom ajunge la o primă formă, dar este un subiect vital pentru viitorul a sute de mii de copii. Și al nostru, al tuturor.

Modele avem dintre țări mult mai dezvoltate, care au înțeles foarte devreme rolul mentoratului în modelarea viitorului categoriilor vulnerabile și au aplicat cu succes diverse programe în acest sens. Am detaliat câteva dintre aceste exemple de bune practici în aici. Soluții există. Voință există. Restul înseamnă doar viziune și muncă. Ce scuză vom avea, peste decenii, când ne vom uita în ochii acestor copii și nu vom ști să le răspundem la întrebarea: „de ce nu ați făcut mai mult pentru noi?”

27.4.2021 11:39

Editorial: Drama unei generații pierdute despre care nu vorbește nimeni

Sunt zile agitate pe scena publică, chiar dacă este Săptămâna Mare. Politica are rostul ei, însă un lucru e cert: România are nevoie de mai mulți oameni politici și de mai puțini politicieni. Dincolo de tulburările de moment, provocările sistemice ale țării se acumulează și se agravează. Iar generațiile de sacrificiu par că nu se mai termină, iar unele generații riscă să se piardă de tot.

162.015 de copii preșcolari sau școlari din România au cel puțin un părinte plecat în străinătate. 74.972 dintre aceștia provin din mediul rural. Acestea sunt datele oficiale de la Ministerul Educației, pe care le-am primit ca răspuns la o întrebare adresată recent ca deputat în Parlamentul României. Acestea sunt cifrele unei drame despre care vorbim prea puțin în România: copiii care cresc singuri acasă. Și nu doar aceste cifre, pentru că sunt și destui copii neșcolarizați cu părinți plecați în diaspora; aceștia nu apar nu statisticile oficiale. Se spune că, în total, sunt peste 350.000 de copii în această situație.

Copiii care adorm cu lacrimi de dor pe obraz. Copiii rămași în urma unor părinți alungați din țara lor de lipsa șanselor și visurilor, pe care doar o recuperare rapidă a decalajelor față de Vest îi va aduce acasă. Până atunci, însă, ce facem cu această generație pierdută a copiilor singuri acasă?

Cifrele detaliate de la Ministerul Educației, pe care le puteți consulta aici, ne arată o radiografie dură. Moldova este, de departe, regiunea cea mai afectată. Județele „campioane” la procentul copiilor școlarizați care cresc fără părinți acasă sunt Vaslui: 11,54%, Botoșani: 11,58%, Bacău: 10,37%, Suceava: 9,50%, Neamț: 9,65%. Din restul țării se remarcă județul Caraș-Severin, cu 11,01%. La polul opus sunt București, cu cel mai mic procent – 0,8%, Ilfov – 2,08%, Cluj  – 2,22% și Alba – 3,93%,.

La nivel de localități, situația este, în destule cazuri, dramatică. Există o comună în care absolut toți copiii au părinți plecați la muncă în diaspora: comuna Rachelu, județul Tulcea. Foarte aproape de acest procent este și Valea Seacă, din județul Iași, cu 134 de copii cu părinți plecați în străinătate dintr-un total de 137. Vă mai las aici doar câteva exemple de localități în care procentul copiilor singuri acasă este covârșitor:

Județul Iași:

Ciortești: Total 94 – Cu părinți plecați 63

Lespezi: Total 190 – Cu părinți plecați 119

Mircești: Total 118 – Cu părinți plecați 64

Județul Suceava:

Oniceni: Total 176 – Cu părinți plecați 87

Ulma: Total 60 – Cu părinți plecați 48

Zvoriștea: Total 148- Cu părinți plecați 97

Județul Teleorman – Guruieni: Total 12- Cu părinți plecați 9

Județul Mureș – Grâușorul: Total 31- Cu părinți plecați 18

Județul Satu Mare  – Ser: Total 38- Cu părinți plecați 24

Care sunt consecințele?

Toate studiile în domeniu arată că acești copii, chinuiți de sentimentul de abandon și de vină, sunt expuși la riscuri grave, mai ales că majoritatea provin din mediul rural, cu acces limitat la oportunități. Riscurile variază de la dezvoltare psiho-socială deficitară (autoizolare, lipsa comunicării cu cei în grija cărora au rămas etc.), rezultate slabe la învățătură până la abandon școlar, infracționalitate infantilă sau mame adolescente.

Dincolo de aceste ipoteze de studiu, poți afla mai multe petrecând timp cu acești copii. În 2018, împreună cu câțiva oameni preocupaţi de acest subiect, am lansat programul SuperEroi, prin care ofeream mentorat copiilor singuri acasă din comunități afectate de migrație. Am derulat două programe pilot, în comuna Botoroaga, județul Teleorman, şi în comuna Adunații Copăceni, județul Giurgiu. Am întâlnit astfel peste 100 de copii rămași singuri acasă.

Încă mă gândesc foarte des la Ștefania, o fetiță de 7 ani, care mi-a spus că își dorește să fie președintele României când va fi mare. De ce? Ca să se asigure că niciun părinte nu o să mai plece și niciun copil nu o să mai crească singur acasă. Tot atunci am cunoscut un băiețel care mi-a spus că este cel mai bun la matematică din clasa lui. După ce l-am lăudat, i-am cerut detalii și mi-a rupt inima: „pentru că număr constant zilele până când tata vine acasă”. Nu minutele, nu orele, ci zilele. Iar mulți copii din generația pierdută numără săptămânile, lunile, sau poate chiar anii…

Ce putem face?

Am avut ocazia să cunosc mai bine doar câțiva dintre cei 162.015 de copii școlarizați, care cresc singuri acasă. Fiecare cu povestea lui, cu drama lui, dar cu aceleași șanse reduse la împlinirea visurilor lui, în țara lui. Totuși, ce rămâne de făcut?

În primul rând, să facem tot ceea trebuie pentru a-i păstra pe români în țară și pentru a-i întoarce acasă pe cei care au luat drumul străinătății. Într-un cuvânt: dezvoltare. Revenind la datele obținute de la Ministerul Educației, se vede cu ochiul liber corelația dintre gradul de sărăcie și numărul copiilor rămași singuri acasă. Astfel, codașii dezvoltării Vaslui, Botoșani sau Caraș-Severin sunt și locurile de unde pleacă cei mai mulți părinți în diaspora. La polul opus, regiunea București-Ilfov și centrele urbane dinamice acționează ca zone-magnet pentru investiții, companii și forța de muncă, iar numărul copiilor rămași singuri acasă este redus. Rețeta este simplă: investiții, investiții, investiții. Premisele bugetului pe 2021 sunt corecte, iar perspectiva celor peste 80 de miliarde din fonduri europene este încurajatoare. Rămâne acum să livrăm rezultate.

La fel de important, avem nevoie de intervenții punctuale pe termen scurt pentru a salva generația pierdută care nu mai are timp să aștepte. Sunt convins că sprijinul unui adult, atenţia oferită pentru nevoile de bază şi suportul permanent pot redefini traiectoria copiilor rămași singuri acasă. De la ajutor la teme, activități extra-școlare sau simple discuții, care nu pot fi abordate cu un bunic sau o mătușă, un mentor poate forma un copil şi îl poate pune pe un drum corect.

Lucrez, împreună cu echipa mea, la un proiect de lege care să definească la nivel naţional conceptul de mentorat pentru copiii cu părinți plecați în diaspora şi să stabilească cadrul unui parteneriat între scoli, inspectorate școlare, Ministerul Educaţiei, pe de o parte,  şi asociații şi ONG-uri de profil, pe de altă parte. Legea poate merge până la oferirea de facilități sau vouchere pentru copii sau pentru mentori, în funcție de impactul bugetar şi de nevoile identificate. Nu este un proiect simplu. Mai avem nevoie de discuții, consultări și schimburi de idei până vom ajunge la o primă formă, dar este un subiect vital pentru viitorul a sute de mii de copii. Și al nostru, al tuturor.

Modele avem dintre țări mult mai dezvoltate, care au înțeles foarte devreme rolul mentoratului în modelarea viitorului categoriilor vulnerabile și au aplicat cu succes diverse programe în acest sens. Am detaliat câteva dintre aceste exemple de bune practici în aici. Soluții există. Voință există. Restul înseamnă doar viziune și muncă. Ce scuză vom avea, peste decenii, când ne vom uita în ochii acestor copii și nu vom ști să le răspundem la întrebarea: „de ce nu ați făcut mai mult pentru noi?”

Acest articol a fost publicat pentru Agora Digi: https://www.digi24.ro/opinii/drama-unei-generatii-pierdute-despre-care-nu-vorbeste-nimeni-1509993

19.4.2021 11:07

Sectorul 1 este blocat, iar Clotilde Armand refuză să respecte decizia Tribunalului București. „Consilierii PNL nu vor vota un buget ILEGAL”

O nouă săptămână, o nouă ședință de consiliu local la Sectorul 1. Deși, față de precedenta ședință, au apărut elemente noi care confirmă că bugetul propus consilierilor locali ignoră decizia Tribunalului București și este evidentă necesitatea refacerii acestuia pentru a intra în legalitate, pentru Clotilde Armand, primarul sectorului 1, legea pare să fie opțională.

Proiectul de buget de pe ordinea de zi de astăzi este identic cu cel propus anterior, construit pe baza unei organigrame suspendate de Tribunalul București.

În consecință, consilierii PNL Sector 1 vor solicita scoaterea acestui punct de pe ordinea de zi, refacerea urgentă a proiectului de buget și o dezbatere publică a noii forme.

”Girarea unui buget construit pe baza unei organigrame suspendate ar însemna încălcarea gravă a legii”

Pe 14 aprilie, Agenția Națională a Funcționarilor Publici (ANFP) a transmis un răspuns oficial la solicitarea formulată de consilierii PNL Sector 1, prin viceprimarul Ramona Porumb, cu privire la legalitatea proiectului de buget pentru 2021. ANFP, sub semnătura președintelui Liviu Mălureanu, confirmă că decizia instanței este executorie de drept, fiind obligatorie revenirea la situația anterioară HCL-ului suspendat.

Astfel, girarea unui buget construit pe baza unei organigrame suspendate ar însemna încălcarea gravă a legii și ar genera un blocaj fără precedent la nivelul administraţiei locale a Sectorului 1.

PNL Sector a solicitat în repetate rânduri primarului Clotilde Armand și aparatului administrativ al acesteia, inclusiv secretarului general Lavinia Ionescu, să respecte legea și decizia Tribunalului București, să ia toate măsurile necesare pentru revenirea la organigrama anterioară hotărârii de Consiliu Local și să refacă de urgență proiectul de buget, în condiții de legalitate.

Sebastian Burduja: ”Primarul se încăpățânează cu un proiect de buget ilegal, iar pentru PNL încălcarea legii este o linie roșie peste care nu vom trece

Nu doar că nu s-a întâmplat niciunul dintre lucrurile solicitate, ba chiar, din informațiile deținute de PNL Sector 1, primarul Clotilde Armand și Lavinia Ionescu – secretarul general al Primăriei S1 – ar fi mers la ANFP și ar fi solicitat retragerea acelui răspuns și redactarea unui nou document, care să transmită că decizia instanței nu trebuie reflectată în buget.

Se pare că aceleași presiuni sunt exercitate și asupra Prefecturii București, de unde se așteaptă un punct de vedere propriu.

”Dacă aceste informații sunt reale, asistăm la abuzuri și încălcări grave ale legii, rezultatele unui joc de orgoliu care periclitează activitatea Primăriei și, implicit, viața tuturor locuitorilor din sector. Pentru noi, însă, contează mai puțin modul în care primarul Sectorului 1 își duce propriile războaie, ci respectarea legii și stoparea haosului administrativ. Termenul pentru votarea bugetului se apropie. Este inacceptabil că din 30 martie, de când Tribunalul București a emis decizia de suspendare a HCL 291/2020, primarul și aparatul executiv nu au luat nicio măsură pentru a reveni în legalitate. De aproape trei săptămâni, primarul se încăpățânează cu un proiect de buget ilegal, iar pentru PNL încălcarea legii este o linie roșie peste care nu vom trece niciodată. O somăm public să înceteze aceste scandaluri inutile și să respecte decizia Tribunalului București!”, a declarat Sebastian Burduja, președinte PNL Sector 1.

”Consilierii PNL nu vor vota un buget ilegal și vor solicita, încă o dată, retragerea proiectului de buget și refacerea acestuia în deplin acord cu decizia instanței și cu punctul de vedere al ANFP. Vor vota ordinea de zi, precum și câteva dintre proiectele importante pentru oamenii din Sectorul 1, dar nu vor accepta pentru nimeni și nimic să încalce legea”

Detalii despre răspunsul ANFP, neregulile sesizate de consilierii PNL Sector 1 și apelurile publice făcute pentru intrarea în legalitate sunt disponibile aici:

16.4.2021 11:43

Editorial: A fi sau a nu fi. Lider, nu ministru

O singura persoana putea, dintr-o frază, să rezolve criza politică: Vlad Voiculescu. “Regret decizia Premierului, nu sunt de acord cu ea, dar pentru binele țării am hotărât să fac un pas în spate. Fac un apel public către colegii mei de partid să rămână la guvernare în aceste momente grele pentru români, iar tuturor susținătorilor mei le spun: mergem mai departe!”

Conferința de presă a fostului ministru al Sănătății a decurs, din păcate, complet diferit. Am sperat că amână momentul primelor mesaje publice după demitere tocmai ca să nu facă declarații la cald, ca să își cântărească bine cuvintele și să vină în fața românilor ca un playmaker, nu ca un dealbreaker. Vlad Voiculescu ar fi putut fi astăzi un erou, nu doar pentru fanii devotați, ci pentru o țară întreagă. Ar fi reușit, astfel, să proiecteze imaginea unui lider autentic, responsabil și puternic, fără orgolii și fără interese politice. Adică fix ceea ce a reușit în anii din urmă.

În schimb, a ales calea mai ușoară a unor mesaje politice care, e cert, generează emoție, dar nu rezolvă nimic. Și nici nu se bazează pe argumente clare, logice. „Mafia”, „lupta cu Mafia”, „sistemul”, „avem indicii că numărul de morți raportat este diferit de cel real”, „am început o investigație, dar nu am fost lăsați să o terminăm”, „sistemul nu vrea transparență”, „am deranjat”. Această retorică inflamează situația și amână rezolvarea crizei. Ar fi fost mult mai util un bilanț la rece, cu cifre și argumente clare, ale mandatului de ministru, împreună cu apelul către succesor, oricare ar fi el sau ea, de a continua proiectele începute.

Vlad Voiculescu are multe calități. În plan civic, a gândit și derulat proiecte minunate, iar asta nu e deloc puțin lucru și nici nu poate fi umbrit de unele ezitări sau erori mai recente, recunoscute chiar de către fostul ministru. Vlad Voiculescu este un politician tânăr. Ar fi putut să transforme această criză, plecată de la un șir de erori neforțate, într-o imensă oportunitate. Ar fi schimbat radical dezbaterea publică și ar fi dat peste nas tuturor celor care jubilează astăzi că există o criză în coaliția de dreapta – aceiași care, până mai ieri, dinamitau o țară întreagă pentru propriile lor orgolii și interese.

Ar fi putut să spună „stop și de la capăt” și să revină în stil mare într-o viitoare configurație a arenei publice, chiar dacă actuala etapă politică nu a decurs conform așteptărilor.

Serviciul public nu este despre cei care îl fac, ci despre cei pentru care îl fac. Nu este despre politicieni, este despre cetățeni. Iar România are astăzi nevoie, mai mult ca oricând, de lideri, nu de politicieni. Diferența dintre ei este simplă: politicienii se gândesc la următoarele alegeri, liderii se gândesc la următoarele generații.

Acest articol a fost publicat pentru Agora Digi: https://www.digi24.ro/opinii/a-fi-sau-a-nu-fi-lider-nu-ministru-1497557

16.4.2021 11:43

A fi sau a nu fi. Lider, nu ministru

O singura persoana putea, dintr-o frază, să rezolve criza politică: Vlad Voiculescu. “Regret decizia Premierului, nu sunt de acord cu ea, dar pentru binele țării am hotărât să fac un pas în spate. Fac un apel public către colegii mei de partid să rămână la guvernare în aceste momente grele pentru români, iar tuturor susținătorilor mei le spun: mergem mai departe!”

Conferința de presă a fostului ministru al Sănătății a decurs, din păcate, complet diferit. Am sperat că amână momentul primelor mesaje publice după demitere tocmai ca să nu facă declarații la cald, ca să își cântărească bine cuvintele și să vină în fața românilor ca un playmaker, nu ca un dealbreaker. Vlad Voiculescu ar fi putut fi astăzi un erou, nu doar pentru fanii devotați, ci pentru o țară întreagă. Ar fi reușit, astfel, să proiecteze imaginea unui lider autentic, responsabil și puternic, fără orgolii și fără interese politice. Adică fix ceea ce a reușit în anii din urmă.

În schimb, a ales calea mai ușoară a unor mesaje politice care, e cert, generează emoție, dar nu rezolvă nimic. Și nici nu se bazează pe argumente clare, logice. „Mafia”, „lupta cu Mafia”, „sistemul”, „avem indicii că numărul de morți raportat este diferit de cel real”, „am început o investigație, dar nu am fost lăsați să o terminăm”, „sistemul nu vrea transparență”, „am deranjat”. Această retorică inflamează situația și amână rezolvarea crizei. Ar fi fost mult mai util un bilanț la rece, cu cifre și argumente clare, ale mandatului de ministru, împreună cu apelul către succesor, oricare ar fi el sau ea, de a continua proiectele începute.

Vlad Voiculescu are multe calități. În plan civic, a gândit și derulat proiecte minunate, iar asta nu e deloc puțin lucru și nici nu poate fi umbrit de unele ezitări sau erori mai recente, recunoscute chiar de către fostul ministru. Vlad Voiculescu este un politician tânăr. Ar fi putut să transforme această criză, plecată de la un șir de erori neforțate, într-o imensă oportunitate. Ar fi schimbat radical dezbaterea publică și ar fi dat peste nas tuturor celor care jubilează astăzi că există o criză în coaliția de dreapta – aceiași care, până mai ieri, dinamitau o țară întreagă pentru propriile lor orgolii și interese.

Ar fi putut să spună „stop și de la capăt” și să revină în stil mare într-o viitoare configurație a arenei publice, chiar dacă actuala etapă politică nu a decurs conform așteptărilor.

Serviciul public nu este despre cei care îl fac, ci despre cei pentru care îl fac. Nu este despre politicieni, este despre cetățeni. Iar România are astăzi nevoie, mai mult ca oricând, de lideri, nu de politicieni. Diferența dintre ei este simplă: politicienii se gândesc la următoarele alegeri, liderii se gândesc la următoarele generații.