20.3.2011 11:30

Autoportret. România 2.0.

Reproduc mai jos câteva gânduri exprimate pentru Clubul România 2.0, o inițiativă excelentă care merită să primească întreaga susținere din partea factorilor de decizie din România. LSRS deja susține cu toate forțele acest demers, inclusiv prin proiectul CAESAR, despre care vom mai vorbi.

Între timp, courtesy of România 2.0 și inițiatorului ei, domnul Petre Munteanu, câteva cuvinte despre elite și nu numai.

Cum definiţi “elitele” unei societăţi?

Elitele unei societății sunt lideri care demonstrează integritate, capacitate și ambiție, mobilizând prin exemplul lor importante resurse umane și materiale, pentru o cauză demnă, altruistă și pozitivă. Se subînțelege că educația în sine – ceea ce am numit “capacitate” – fie și cea căpătată la cele mai bune universități ale lumii, este doar una dintre componentele unei elite veritabile. Se adaugă celelalte două elemente, esențiale: ambiția pozitivă și productivă de a realiza ceva important în viață, de a lăsa în urmă o lume mai bună, și integritatea, care trebuie să se manifeste permanent, în toate aspectele și momentele vieții. Așadar, în viziunea mea și prin prisma teoriilor de leadership pe care le-am studiat, sunt convins că la nivel individual adevăratele elite sunt caracterizate cel puțin de aceste trei calități. Sunt condiții necesare, dar nu suficiente.
Conceptul de elită trebuie să aibă și o componentă colectivă. Indivizii izolați de societate nu se pot numi elite. Elitele trebuie să fie capabile de a mobiliza energiile pozitive ale unor grupuri importante, ale națiunii și/sau ale lumii întregi. Prin exemplu personal, prin dedicare și spirit de sacrificiu, elitele coagulează în jurul lor oameni capabili care pot acționa cât se poate de concret pentru promovarea unei cauze. Cauza în sine trebuie să fie nobilă și morală, firește, ceea ce ar trebui să rezulte din integritatea elitelor. Mai mult, elitele trebuie să demonstreze solidaritate, trecând peste orgolii personale pentru promovarea unor cauze colective, altruiste. Cei care nu sunt în stare să facă acest lucru nu își pot proba integritatea, deci nu fac parte până la urmă din rândul adevăratelor elite. În opinia mea, și nu numai, lipsa de solidaritate este problema fundamentală a românilor.
Nu în ultimul rând, elitele trebuie să știe să asculte, să fie dispuse mereu la dialog și, poate în mod ironic, să nu se auto-nominalizeze niciodată ca fiind “elite”. Statutul de elită nu se cere, ci se câștigă.

Care sunt cele mai importante performanţe din propria carieră?

Consider că am realizat mult prea puțin până în prezent, dar mă supun cerinței. Afirm din capul locului că am beneficiat în viață de șanse prețioase, pe care prea puțini români le au. Una dintre aspirațiile mele este să îi ajut și pe alții să aibă acces la oportunitățile pe care le-am avut și eu.
Sunt absolvent de științe politice al Stanford University, “with honors and distinction” și titlul de Phi Beta Kappa. Am încheiat studiile cu nota 4.0, ceea ce în America se numește A. La Stanford, am avut onoarea de a colabora cu marele profesor Larry Diamond prin Freeman Spogli Institute for International Studies. Prin cercetarea mea, am contribuit la cunoscuta carte “The Spirit of Democracy”, în cadrul capitolelor despre Europa de Est și Asia Centrală.
Actualmente sunt student la două programe de masterat, la Harvard Business School și Harvard Kennedy School of Government. Am fost admis direct din facultate, ceea ce a reprezentat, din nou, o șansă și o excepție pentru comitetele de admitere de la Harvard.
Pe plan profesional, am efectuat stagii de practică în cadrul Organizației Națiunilor Unite (ONU) – Comisia Economică pentru Europa, la Geneva, în cadrul prestigioasei companii de consultanță McKinsey & Co., la București, precum și la Ministerul Afacerilor Externe – Divizia NATO și la National Endowment for Democracy (Washington DC).
Am publicat câteva articole în jurnale academice universitare din Statele Unite, axându-mă în special pe tema democrației din România și necesitatea consolidării ei. În 2008, am completat teza de onoare “Între speranță și deziluzie: Corupția în România Post-Comunistă, 1990-2008″, lucrare notată cu calificativul A+ la Stanford University. Însă realizarea de care sunt cel mai mândru se numește Liga Studenților Români din Străinătate (LSRS), un ONG apolitic, independent și echi-distant pe care l-am fondat împreună cu Costin Elefteriu în ianuarie 2009 (King’s College London). Astazi, Liga numără peste 5.000 de membri din 51 de țări și își desfășoară activitatea online și printr-o rețea de 23 de filiale. Sunt onorat să fiu primul președinte al acestei organizații. În linii mari, LSRS asigură cadrul de organizare reprezentativ al studenților și absolvenților români de peste hotare, promovând o puternică solidaritate între membrii săi, ca reprezentanți de valoare ai României, și o atitudine pozitivă față de perspectivele întoarcerii lor acasă. Scopul principal al LSRS este de a apăra și promova drepturile și interesele academice, profesionale, sociale și culturale ale membrilor săi, facilitând contribuția lor la dezvoltarea României.

Ce potenţiali membri aţi mai recomanda Clubului?

LSRS are o relație cu totul specială cu România 2.0. Sprijinim cu toate resursele noastre acest demers. De altfel, consider că LSRS și România 2.0 vor evolua împreună, demonstrând că solidarizarea elitelor din țară și din străinătate este atât posibilă, cât și benefică. În calitate de președinte, voi mobiliza mereu membrii Ligii pentru a identifica cei mai potriviți participanți la proiectul România 2.0. Sunt câțiva zeci de voluntari LSRS care ar merita această onoare, la un moment dat sau altul, așa că nu voi da nume. De asemenea, toți premianții Galei Studenților Români din Străinătate, din 2010 și 2011, merită pe deplin o asemenea recunoaștere. De asemenea, aș insista ca toți membrii clubului România 2.0 să fie într-adevăr parte din elita societății românești, oameni care au demonstrat și demonstrează mereu calitățile de care vorbeam mai sus, dar în primul rând integritate, altruism și solidaritate.

Note

Întrucât Sebastian Burduja nu dă nume, Clubul va invita, progresiv, premianţii Galei, nivelul post-universitar. În 2011, aceştia au fost: Cristina Ghenoiu, Cornell University, NY (cercetătoare în domeniul biologiei), Cosmina Dorobanțu, Oxford, UK (Departamentul de Economie), Radu Beleca, Brunel University, UK (Centre for Electronic Systems Research), Ruxandra Paul, Harvard, USA (Comparative Politics – Department of Government), Victor Adrian Prisăcariu, Oxford, UK (Department of Engineering Science), Mihai Copăceanu, King’s College London, UK, Cristiana Grigore, Vanderbilt University, USA (MA Program of International Education Policies and Management), Mihai Cucuringu, Princeton, USA (Matematică Aplicată şi Computaţională).

Şi, da, acţiunile Clubului România 2.0 se vor împleti cu ale Ligii cu orice ocazie. Discutăm ca în vară să organizăm împreună primul “Davos” de vară românesc, în care experţi consacraţi din ţară şi experţi emergenţi întorşi în vacanţă să discute idei de revigorare naţională.