11.12.2021 14:26

Despre lucruri simple care schimbă țara și lumea

Dacă vrei să schimbi lumea, începe prin a-ți face patul în fiecare dimineață. Cu aceste cuvinte, amiralul William H. McRaven a făcut înconjurul lumii. Pe cât de surprinzătoare, pe atât de inspiraționale, cuvintele lui spun, de fapt, că lucrurile mici sunt cele care contează și care ne pot aduce disciplina și rigoarea necesare pentru a împlini lucrurile mari.

Dragă cititorule, te provoc la un exercițiu de sinceritate: cât de mult ai fost tentat să arunci o gumă sau o țigară pe jos în locuri cu foarte multe gunoaie? Nu trebuie să spui nimănui dacă ai și făcut-o, doar să îți amintești de câte ori ți-ai spus „la cât de murdar este, ce mai contează?” Probabil cu toții am făcut-o, fie că recunoaștem sau nu.

Zilele trecute, într-o dezbatere interesantă pe social media, un internaut mi-a amintit de teoria ferestrelor sparte, care arată că semnele vizibile ale criminalității, comportamentul antisocial și dezordinea civilă creează un mediu urban care încurajează crimele și dezordinea, inclusiv infracțiunile grave. Practic, această teorie spune să ne concentrăm pe lucrurile mici și vom reuși să prevenim și delictele grave.

A fost inventată de doi doi criminaliști americani, James Q. Wilson și George Kelling, care susțin că delincvența este urmarea inevitabilă a dezordinii. În cuvintele celebrului autor Malcolm Gladwell, din cartea sa „The Tipping Point”: „Dacă se sparge o fereastră și nu o repară nimeni, oamenii care trec pe acolo vor trage concluzia că nimănui nu-i pasă și că nimeni nu este răspunzător. În curând, alte ferestre vor fi sparte, iar sentimentul de anarhie se va răspândi din clădirea aceea pe stradă, transmițând semnalul că orice este acceptabil. Într-un oraș, probleme relativ minore precum graffiti, dezordinea publică și cerșitul agresiv sunt toate echivalente unor ferestre sparte, invitații la infracțiuni mai grave”.

Delincvența este contagioasă: poate începe cu o fereastră spartă (sau un graffiti) și se poate răspândi în întreaga comunitate. În New York au găsit cu câteva decenii în urmă rețeta de reducere a infracționalității: au făcut curățenie, au șters graffitiurile, au pedepsit făptașii. Urmarea? Crimele violente au scăzut dramatic. Rudy Giuliani și-a construit întreaga carieră politică pe baza acestui succes din mandatul de primar al New York-ului.

Ne întoarcem, așadar, la lucrurile simple. Pe cât de banale ar putea părea făcutul patului dimineața sau îngrijitul pereților și geamurilor caselor noastre, pe atât de importante sunt acestea pentru modul în care scriem viitorul.

A trecut aproape neobservată de opinia publică o știre importantă de săptămâna aceasta: clădirea Ateneului Român, simbol național construit prin eforturile unei întregi generații, a fost mutilată cu spray-uri de graffiti. Doar pentru că se poate, pentru că nu există pedepse suficient de dure și pentru că am devenit prea indiferenți la astfel de acte de vandalism. Situația aduce pe tapet o problemă gravă, care afectează patrimoniul istoric și cultural al întregii țări, de la centre istorice, clădiri de patrimoniu până la Sarmizegetusa Regia.

Fenomenul mă preocupă de mai mult timp, astfel că am adresat deja întrebări parlamentare ministerelor de profil (sunt publice, pe pagina mea de deputat), chiar dacă răspunsurile nu sunt de mare ajutor. În mod evident, este nevoie de o abordare pe mai multe planuri: atât local, prin supraveghere video și intervenții ale polițiștilor locali, cât și legislativ, cu demersuri precum înăsprirea pedepselor pentru astfel de fapte (inclusiv cu muncă în folosul comunității, prin care făptașii să repare ce au stricat), interzicerea comercializării spray-urilor care nu pot fi curățate ușor etc. Pentru adevărata artă există soluții pe care unele primării, inclusiv din România, le-au adoptat: amenajarea de spații cu această destinație, unde artiștii să se poată manifesta liber.

Aceste idei au apărut din dezbaterea subiectului pe social media. Am primit sute de comentarii de la cetățeni deranjați de fenomen și care au rezonat cu propunerea mea de a lua atitudine.

Mai aproape decât America, în Europa, ne putem inspira din modelele altor state, care au înțeles efectele nocive ale acestor acte de vandalism și au acționat în consecință.

Astfel, încă din 2009, în Italia au fost luate o serie de măsuri împotriva actelor de vandalism asupra clădirilor publice, prin înăsprirea pedepselor penale (închisoare de la 1 lună la 6 luni și amendă pentru infracțiunea de degradare a clădirilor și mijloacelor de transport, închisoare de la 3 luni la un an pentru infracțiuni săvârșite asupra bunurilor istorice și amenzi de până la 3.000 de euro sau închisoare de la 3 luni la 2 ani și amendă de până la 10.000 euro în caz de recidivă). De asemenea, este interzisă vânzarea cutiilor de spray către minori cu vârsta sub 18 ani, încălcarea fiind sancționată cu amendă administrativă de 1.000 de euro, aplicată vânzătorului.

În Spania, Parlamentul regional al Comunității Madrid a adoptat, în 2007, o lege care interzice
graffitiurile și mâzgăliturile pe drumurile publice, monumente, statui, mobilier urban, arbori, cu excepția situațiilor în care primăria autorizează realizarea de graffitiuri cu valoare artistică în anumite spații publice.

Sancțiunile pleacă de la câteva sute de euro amendă, pentru infracțiunile ușoare, și pot ajunge până la 5.000 de euro. Nivelul sancțiunii se stabilește în funcție de natura prejudiciilor cauzate și de entitatea prejudiciata. Persoana sancționată poate solicita înlocuirea amenzii cu obligația personală de a curăța mâzgăliturile, în condițiile și sub atenta supraveghere a autorităților competente.

După ce am adus subiectul în spațiul public, am primit multe telefoane și mesaje de la reprezentanți ai autorităților locale din România. Toți mi-au spus că problema graffiti-ului îi costă în fiecare an sume colosale și că au nevoie de soluții.

O primă soluție, necesară, este asigurarea de spații publice dedicate pentru grafferi. Autoritățile publice din străinătate, care au avut succes în combaterea vandalismului, organizează concursuri și acordă premii pentru cele mai bune creații, în locurile special amenajate.

Pe partea de sancțiuni, poliția (locală și națională) trebuie să își facă treaba, ajutată de monitorizarea video mai ales în jurul monumentelor, și să nu mai aplice doar amenzile minime.

Putem prelua bune practici și de la alte situații similare. De exemplu, guma de mestecat. Date din 2011 arătau că primăria Romei plătea 5,5 milioane de euro anual doar pe curățarea gumei de mestecat de pe trotuare. În fiecare zi se consumau 300.000 de gume, din care 5% ajungeau pe trotuar. Amenzile pentru aruncarea pe trotuar a gunoaielor, la acel moment, erau de 50 de euro, o sumă insuficientă. Soluția a fost să crească amenzile pentru a reduce fenomenul.

Singapore, însă, este celebră pentru măsurile mult mai drastice, pe același subiect. Autorităţile singaporeze au interzis guma de mestecat în anul 1992, cu scopul de a păstra curăţenia străzilor şi de a încuraja un comportament adecvat al cetăţenilor. În plus, amenda pentru aruncatul gumei pe jos era de 700 de dolari în 2016. Și aruncatul gunoiului în spații publice sau desenarea de graffiti sunt interzise de lege, dar și aspru pedepsite.

Este nevoie, așadar, de un mix de soluții, care să includă atât creșterea pedepselor, pentru descurajarea aventurierilor, dar și anumite interdicții, pentru a reduce fenomenul. De la legiuitor, autorități locale sau centrale, la fiecare cetățean din această țară, cu toții avem datoria de a păstra, conserva și salva patrimoniul românesc. Iar cei care, de amorul „artei”, aleg să nu respecte valorile noastre, trebuie pedepsiți pe măsură.

Am început deja să lucrez la o inițiativă legislativă în acest sens și îi aștept alături pe toți cei interesați de subiect. Dacă o simplă postare pe social media a generat atât de multe idei valoroase, sunt convins că dezbaterile publice și dialogul pe o propunere concretă de lege vor duce la un rezultat pe măsura importanței acestei teme și a respectului cuvenit moștenirii primite de la generațiile care au construit România. În cuvintele lui Constantin Brâncuși: “Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face”.

Acest articol a fost publicat pentru Agora Digi: https://www.digi24.ro/opinii/despre-lucruri-simple-care-schimba-tara-si-lumea-1766707

28.11.2021 14:57

O poveste adevărată despre oameni și legi

Avem foarte multe de făcut la nivel de legislație. Unele legi trebuie adaptate la realitățile sociale actuale, altele – necesare – lipsesc cu desăvârșire. Deși se spune că în Parlament se doarme, dacă îți propui chiar să faci ceva, munca nu se termină niciodată. În primul an din mandatul meu de parlamentar, am învățat că cele mai importante legi sunt cele scrise pentru oameni. Cele care provin din discuțiile cu cetățenii. 

Pe de-o parte, ele răspund unor nevoi reale ale oamenilor pe care îi reprezentăm. Pe de altă parte, doar ascultându-i pe români vom dărâma zidurile neîncrederii, la care s-a zidit cu drag și spor mai bine de trei decenii. E vital să facem asta în țara în care nivelul de încredere în Parlament, instituția fundamentală a democrației, este cu o singură cifră, iar populismul extremist prinde aripi. 

Țin audiențe săptămânal. E una dintre părțile preferate din fișa mea de post, ca deputat. Nu doar pentru că e o chestiune de normalitate, ci și pentru că îmi permite să simt pulsul cetățenilor și, mai ales, să le rezolv problemele cu care se confruntă. Măcar atunci când soluția depinde de mine. 

În urmă cu câteva săptămâni, am primit în audiență un domn din Constanța. Mi-a scris pe Facebook, i-am răspuns, s-a urcat în mașină și a condus până la București doar pentru această discuție. Mi s-a părut un gest ieșit din comun de generos și un semn de încredere. S-a dovedit a fi unul dintre “înapoiații în România”, după cum îi caracterizează unii pe românii care revin acasă după ani de studiu și/sau de muncă în diaspora. Cu soția cetățean străin. Iar coincidențe nu s-au oprit aici și mi-am dat seama că ne unesc multe experiențe și sentimente. I-am spus, mai în glumă, mai în serios: “mă bucur că nu sunt singurul nebun de România”.

Am stat de vorbă mai bine de o oră despre experiența întoarcerii sale acasă și șocurile cu birocrația românească absurdă. Cum era plimbat de la ghișeu la ghișeu și trimis de la un xerox la altul de funcționari morocănoși, până se termina programul de lucru și apoi era nevoit să revină și să o ia de la capăt cu bătăile de cap și cu cozile. Pe banii și pe nervii lui. 

Mi-am amintit cu acest prilej ce-mi răspund românii din diaspora, iar și iar, la întrebarea mea obsesivă: “De ce nu reveniți acasă?” Răspuns: “Pentru că în România nu suntem tratați cu respect”. 

Mi-am notat fiecare problemă cu care se confruntase constănțeanul după revenirea acasă și am pornit să caut soluții. Primul pas: am depus întrebări/interpelări parlamentare pentru fiecare subiect în parte. Este un instrument extrem de util, deși prea puțin folosit. Eu am depus aproape 200 de la începutul mandatului meu și voi continua să o fac, ori de câte ori voi identifica un subiect de interes pentru cetățeni la care instituțiile statului pot și trebuie să răspundă.

Pasul doi: am identificat problemele care pot fi corectate prin intervenții legislative și am început să lucrez la ele. Astfel că zilele trecute, după ce am terminat de scris o nouă propunere legislativă, am discutat-o cu ceilalți parlamentari și am obținut semnături de la 25 de deputați. Am depus apoi proiectul alături de colegele mele liberale Maria Gabriela Horga și Diana Morar. 

Dacă va deveni lege, această propunere va rezolva mai multe probleme. Mai întâi, toate instituțiile publice vor fi obligate să pună GRATUIT la dispoziție formularele solicitate cetățenilor, atât în format fizic, cât și online. La ghișeu și pe site. Așa că nu vor mai exista situații în care, așa cum i s-a întâmplat domnului din Constanța, să mergeți la o instituție publică și să aveți următorul dialog: „Formularul x îl aveți?” “Nu, de unde aș putea să îl am?” “Îl găsiți pe site. Mergeți să îl descărcați și reveniți.”

Legea nr.267/2021, recent promulgată de Președintele României și inițiată de colegul meu George Tuță, rezolvă problema copiilor după documentele emise de autorități publice. Dar, de multe ori, un dosar nu conține doar astfel de documente. Așa că am inclus în această propunere legislativă prevederea ca orice copie solicitată (altele decât cele după documente emise de statul român) trebuie realizată gratuit de autoritatea care o solicită. Așa că veți scăpa și de celebrele xeroxuri de la colț sau chiar din incinta instituției, care au tarife “de proximitate” și profită de urgențele cetățenilor. 

Toate aceste prevederi vor fi aplicabile și persoanelor juridice de drept privat cu statut de utilitate publică sau autorizate să presteze un serviciu public. Cel mai la îndemână exemplu este cel al universităților private, care vor fi obligate să fotocopieze gratuit toate documentele solicitate pentru înscrieri sau diverse alte proceduri. 

Sigur, mai avem mult până birocrația românească va capitala definitiv. Dar schimbările mari se fac (și) în pași mici. Este, până la urmă, de bun simț ca o instituție care solicită cetățenilor o serie de documente și proceduri să pună la dispoziție în mod gratuit infrastructura necesară pentru a le completa și depune.

Îi mulțumesc domnului din Constanța care a ales să conducă peste 200 de kilometri pentru a veni în audiență să-și spună oful. Este un gest de asumare și de implicare, pentru că datorită lui (și a parlamentarilor care, sper, vor vota această propunere), milioane de cetățeni vor putea, peste câteva luni, să își rezolve mai repede și mai simplu diverse proceduri administrative. Și vor economisi nu doar bani, ci și ore prețioase pe care acum le pierd pe drumuri inutile. În egală măsură, statul român va putea oferi servicii eficiente și de calitate, inclusiv românilor care aleg calea grea a întoarcerii acasă. 

În final, îi mulțumesc constănțeanului nostru mai ales pentru încredere. Într-o perioadă complicată, în care actorii de pe scena politică livrează dezamăgiri pe linie, după trei decenii adesea ratate, a fost curajos să creadă că gestul lui va putea schimba ceva. Am încredere că toți colegii mei parlamentari, indiferent de partid, vor înțelege importanța schimbărilor propuse. 

Este un moment bun să ne asumăm să fim mereu conectați cu cei în slujba cărora suntem. Să facem legi pentru cetățeni. Să îi auzim, să îi ascultăm, să îi înțelegem. Și să facem ceea ce trebuie. 

 

 

Acest articol a fost publicat pentru Agora Digi: https://www.digi24.ro/opinii/o-poveste-adevarata-despre-oameni-si-legi-1752471

12.11.2021 18:21

Jos comunismul. Momentul adevărului

Vom marca în curând 32 de ani de la Revoluția Română. Trei „brucani” și-un pic. În acele zile, românii au scandat „Jos Ceaușescu!” și „Jos comunismul”. Trăgând linie, doar pe „Marele Fiu al Patriei” l-am dat cu adevărat jos. Comunismul a rămas întipărit, cu fața lui hâdă, cu ororile și mentalitățile lui, cu lozincile și miturile lui false: „statul ne dă”, „cincinalul în patru ani și jumătate”, „chiaburi vs. clasa muncitoare”.

În acest sens, nu mă miră reluarea în ultimele zile, dinspre stânga, a unei retorici bazate pe lupta de clasă între bogați și săraci. A revenit astfel în atenția publică subiectul taxării progresive și renunțarea la cota unică, o măsură curajoasă luată în 2004 de Alianța D.A., care a rezistat eroic, inclusiv în guvernările PSD.

În comparația cotă unică versus taxare progresivă cifrele nu mint. Gabriel Biriș a explicat clar diferențele: până în 2004 cotele progresive aduceau 2,6% din PIB, iar din 2005 până în 2017 cota unică de 16% a avut un aport bugetar de 3,8% din PIB – o creștere de 40% față de sistemul anterior. Marea problemă a României nu este sistemul de impozitare, ci gradul de colectare (suntem, de departe, campioni europeni la gap-ul TVA).

Ce mă îngrijorează profund este că în spatele acestei dezbateri se află o capcană extrem de periculoasă pentru economia românească: reîntoarcerea la un model de (sub)dezvoltare bazat pe consum, venituri crescute din pix și deficite record. Pe care abia am reușit să îl schimbăm, dar care încă ne așteaptă după colț, cu brațele-i socialiste larg deschise și mânie proletară la pachet. Momentul e cum nu se poate mai prost.

Avem o incompatibilitate fundamentală între două paradigme economice. Pe de-o parte, un model dovedit pierzător și iresponsabil, bazat pe măsuri prociclice, care țin economia captivă în consum și cresc din pix veniturile. Pe de altă parte, un model de dezvoltare bazat pe investiții, competitivitate, transformare tehnologică și digitalizare, model pe care guvernarea liberală l-a început în cel mai greu an din ultimele trei decenii și care are premisele să fie continuat cu succes în contextul PNRR.

În primele opt luni ale anului 2020 (inclusiv în lunile de lockdown), România a investit în proiecte de infrastructură 22 de miliarde de lei, un record absolut pentru ultimii 10 ani. Pe tot anul 2020, cheltuielile pentru investiții, care includ cheltuielile de capital, precum și cele aferente programelor de dezvoltare finanțate din surse interne și externe, au fost în valoare de 53,2 mld lei, cea mai mare sumă investită în economia românească în ultimii 10 ani, în creștere cu 9,5 mld. lei față de anul precedent.

Iar la execuția bugetară la opt luni a anului în curs, aceleași cheltuieli cu investițiile au fost în valoare de de 30,19 mld lei, în creştere cu 25,2% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent. De asemenea, se observă o creştere mai accentuată a proiectelor finanţate din fonduri externe nerambursabile, acestea reprezentând peste 50% din totalul cheltuielilor pentru investiţii.

Criza generată de pandemie ne-a arătat cât de vulnerabili eram după guvernările anterioare anului 2020, care au ținut economia în paradigma nesustenabilă a creșterilor masive de cheltuieli pentru consum, un stat tot mai mare și mai ineficient, taxe peste taxe pentru mediul privat, descurajarea inițiativei private. E bine să nu uităm că România a intrat în pandemie cu procedură de deficit excesiv activată – singurii din UE – și, în contextul presiunii inflaționiste globale (inflația în SUA este la maximul ultimilor 31 de ani), suprapuse peste criza energiei și peste pandemie, întoarcerea la politica de stimulare a consumului este o rețetă sigură pentru dezastru.

Acum câteva zile, Banca Națională a României a revizuit în sus prognoza de inflație, de la 5,6% la 7,5% pentru decembrie 2021, și de la 3,4% la 5,5% pentru anul viitor, cu un vârf de „magnitudine substanțială” de 8,6% în T2 2022 (când vor fi ridicate măsurile de compensare a facturilor la energie), în cel mai recent raport asupra inflației. BNR ne spune, în stilul caracteristic: grijă mare la steagul roșu, apele sunt tulburi!

Să nu uităm că avem un spațiu bugetar infim pentru creșterea cheltuielilor. În 2020, circa 42% din ceea ce am încasat din taxe si impozite am plătit pentru salariile în sectorul public și alte circa 53% pentru protecția socială (pensii, alocații etc.) Este fără precedent la nivel european ca 95% din încasările la buget să fie consumate de factura socială. În acest context, orice măsuri populiste vor dinamita nu numai îndeplinirea țintelor din PNRR, ci întreaga credibilitate a României în fața partenerilor externi și a agențiilor de rating, care deja ne plasează la un fir de păr de categoria junk. România a mai fost față în față cu Troika FMI-CE-BM, iar ajustările au fost dureroase și au început întotdeauna cu tăieri de la investiții.

Inflația înseamnă sărăcie și lovește în cei mai vulnerabili. Iar soluția de combatere a sărăciei nu a fost și nu va fi vreodată redistribuirea acesteia. Îmi amintesc un celebru clip electoral american, în care protagonistul descria strălucit efectele socialismului: în socialism bogații devin mai săraci, dar săracii devin și mai săraci.

De la Robert Solow și Paul Romer încoace, știm cu certitudine că nu există scurtături pentru statele care își propun să genereze prosperitate pentru cetățenii lor. Din pix nu se rezolvă nimic, decât pe hârtie. Creșterea economică reală este rezultatul creșterii productivității individuale, prin conectarea oamenilor la oportunități. Pentru asta, România știe ce are de făcut: infrastructură, investiții în inovare, restartarea educației, (re)industrializarea 4.0 (cu accent pe domeniile strategice, unde avem avantaj competitiv) și reforma statului. Aceste măsuri vor scoate România din sărăcie, mult mai repede și mai eficient.

Dacă vrem cu adevărat să dezvoltăm România, nu doar să marcăm puncte electorale și să strângem voturi pentru următoarele alegeri, aceasta este calea. Singura.

Acest articol a fost publicat pentru Agora Digi: https://www.digi24.ro/opinii/jos-comunismul-momentul-adevarului-1734309

29.10.2021 11:42

Editorial: Marea dezlegare a României de blestemul „atât s-a putut”

Ați auzit de Rivian? Probabil că nu, deși este o companie evaluată azi la peste 80 de miliarde de dolari. Asta o plasează pe locul 6 între producătorii de autovehicule la nivel mondial, mult peste Ford, Honda BMW, sau GM. Pare incredibil, dar e doar parte din noua normalitate a lumii noastre, unde tehnologia duce la ruperi de ritm și evoluții explozive. La începutul verii, a circulat zvonul că Rivian vrea să deschidă o fabrică în Europa, printre țările candidate fiind Marea Britanie, Germania și Ungaria. De ce nu și România, cu toate atuurile noastre pentru producția de autoturisme?

Articolul de față este o pledoarie pentru ieșirea din paradigma „atât s-a putut”, definitorie pentru România ultimilor trei decenii. Am spus asta când Mercedes a ales Ungaria (în 2008, cu extinderi succesive în 2012 și 2018). Am spus asta de fiecare dată când ne-au ocolit marile investiții – și ne-au ocolit destule, nu doar din industria automotive. Acest articol oferă câteva direcții strategice și o soluție simplă și clară: Invest Romania 4.0.

Context
Încă de la primele semne ale pandemiei, ne-am pus întrebarea: cum va arăta lumea post-coronavirus? Am trecut prin diverse etape: cea de negare, în care eram convinși că în două-trei luni virusul va dispărea; cea în care ne-am concentrat pe salvat vieți și economia de la efectele unui lockdown fără precedent; cea în care am învățat să conviețuim cu virusul. Tot în această perioadă, am învățat sensul cuvântului „rezilient”, dar și necesitatea unui plan pentru relansarea economiei.

Complexitatea acestei crize ne-a arătat toate vulnerabilitățile României cauzate de modelul de (sub)dezvoltare implementat de guvernările anterioare: din pomană în pomană până la distrugerea finală. Regulile economiei libere sunt însă simplu de înțeles: nu poți cheltui dacă nu produci, nu poți da de unde nu ai. Schimbarea de paradigmă a început, printr-un model de dezvoltare economică bazat pe investiții, competitivitate, inovare și digitalizare. Cel mai important, nu putem și nu trebuie să fim singuri.

În contextul global, România trebuie să găsească mijloacele prin care să le arate investitorilor din toată lumea cât de atractivă este. Și este. La nivel geopolitic, suntem o țară stabilă, democratică, pro-europeană și pro-americană, într-o regiune cu tendințe tot mai iliberale. Din punct de vedere al regimului fiscal, iarăși stăm bine în raport cu alte state ale UE. Totodată, exportăm masiv forță de muncă, pe care la fel de bine am putea să o ținem acasă, dacă am reuși să conectăm oamenii cu oportunitățile de care au nevoie. Că ne place sau nu, România este într-o competiție acerbă pentru resurse și investiții. Și, așa cum se întâmplă într-o piață liberă, orice produs sau un serviciu bun trebuie să fie vândut bine.

Nu este vorba aici de celebra sintagmă „nu ne vindem țara”. Cred și sper că am depășit etapele în care acest dicton de stânga răsuna în urechile tuturor și apăsa pe rănile adânci ale trecutului. Este vorba despre atragerea investițiilor străine și sprijinirea capitalului românesc: obiective complementare, nu joc cu sumă zero.

Argumentele pentru stimularea investițiilor străine sunt multe și diverse: de la creșterea competitivității economiei locale până la transfer de cunoștințe, tehnologie, creșterea calității vieții și a productivității individuale. De la Paul Romer încoace, știm cu certitudine că investițiile în capitalul uman și în inovare sunt esențiale pentru creșterea economică a oricărei țări, care depinde de capacitatea endogenă (internă) de creare și valorificare a noilor tehnologii, ceea ce se traduce prin creșterea productivității individuale. România nu poate dezvolta peste noapte această capacitate proprie, ceea ce implică un rol esențial pentru investițiile străine.

Din păcate, România nu mai are astăzi un mecanism funcțional care să se ocupe de atragerea investitorilor străini sau de internaționalizarea antreprenorilor români. Am avut, de-a lungul anilor, diverse forme – de la direcție în ministerul economiei la agenție și invers, până aproape de a fi un simplu birou, cu câțiva angajați. Din păcate, acest model a fost tot timpul la voia politicienilor trecători prin funcții, fiecare cu ideile sale năstrușnice. Atragerea investițiilor străine, în tandem cu sprijinirea accesului investitorilor români pe piețe globale, ar trebui să fie un subiect dincolo de orice lupte partizane, cu o continuitate clară de la un guvern la altul.

Modele de bune practici
În timp ce alte țări tratează regește fiecare potențial investitor străin care își manifestă interesul, România a ajuns în punctul în care nu are nici măcar un site bine pus la punct sau un număr de contact pentru cei interesați să investească în țara noastră. Iar această abordare nu poate fi una câștigătoare. Ca în business, rolul de client service devine tot mai important. Cu atât mai mult cu cât credibilitatea și stabilitatea nu sunt principalele noastre puncte forte, mai ales în aceste vremuri, trebuie să învățăm să spunem lumii ce avem noi în plus.

Cel mai la bun exemplu este cel al Estoniei, iar asta nu mai surprinde pe nimeni. Agenția de Investiții Estone (EIA), ca parte a Enterprise Estonia, este o entitate guvernamentală care promovează investițiile străine și care asistă companiile globale în găsirea de oportunități de afaceri în Estonia. EIA oferă servicii de consultanță investiționale complete și gratuite, adaptate pentru a satisface nevoile precise ale investitorilor potențiali și existenți. Prin serviciul unic de consultanță electronică, EIA oferă răspunsuri la orice întrebări legate de afaceri în Estonia investitorilor interesați. Misiunea agenției este de a ajuta investitorii străini să își dezvolte afacerile și să-și îmbunătățească competitivitatea. De asemenea, contribuie la crearea condițiilor necesare dezvoltării durabile în economia locală, fiind formată din 40 de experți și o rețea de 10 birouri comerciale în diferite locații de pe glob.

EIA este, de asemenea, organizația din spatele unor inițiative precum Work in Estonia, The International House of Estonia, Centrul de informare e-Estonia ( Briefing Centre și e-Residency, ID-ul digital emis de guvern disponibil oricărei persoane din lume). Serviciile oferite includ informare și pregătirea investițiilor, propuneri de investiții și vizite (inclusiv virtuale), consultanță și management de proiect, facilitarea contactelor, negocierea cu autoritățile centrale și locale, organizarea recrutării și identificarea locațiilor, precum și servicii post investiție.

Practic, modelul este complex, complet și pare foarte departe de realitatea sistemului public din România, care nici nu vrea să audă de cuvântul „consultanță”. Estonienii au acest one-stop-shop care tratează potențialul investitor ca pe o mare oportunitate de dezvoltare. Asta în timp ce noi avem o direcție într-un minister, care a fost recent la un pas să fie retrogradată, în urma unei reorganizări propuse de fostul ministru al economiei.

Tocmai diferențele fundamentale de abordare și mentalitate fac din modelul estonian un vis frumos, dar ne putem uita și la alte exemple, mai realiste. Business France este agenția care se ocupă cu promovarea internațională a companiilor franceze, atragerea investițiilor străine și promovarea economică a Franței. Aceasta are 1500 de angajați, 87 de birouri comerciale și acoperă 124 de țări la nivel global.

Ce atribuții are Business France? Informațiile sunt publice. Oferă servicii de consultanță pentru companiile stabilite în Franța și pentru investitorii străini și promovează exporturile companiilor, precum și atragerea investițiilor, în special prin prospectare a pieței. Sprijină deciziile companiilor pentru dezvoltarea lor internațională și investitorii străini pentru a aduce proiecte industriale în Franța, în special prin distribuirea informațiilor utile pentru luarea deciziilor și formarea necesară pentru realizarea proiectelor lor. Contribuie la definirea și implementarea programelor publice naționale și teritoriale care vizează dezvoltarea internațională a companiilor și programelor sectoriale prin consolidarea atractivității teritoriului francez. Asigură imaginea și atractivitatea economică a Franței la nivel internațional. Propune și pune în aplicare strategia de promovare a Franței, a teritoriilor, companiilor și talentelor sale și conduce rețele de influență la nivel economic și internațional. Asistă autoritățile publice în analiza și propunerea de măsuri cu privire la internaționalizarea economiei franceze.

Cu peste 50 de locații în întreaga lume și o rețea puternică de parteneri, Germania Trade & Invest (GTAI) susține companiile germane în străinătate, promovează Germania ca locație de afaceri și sprijină companiile străine în localizarea lor pe teritoriul german. GTAI are 362 de angajați, dintre care 264 se află în Germania și 98 în străinătate. Forța de muncă include funcționari desemnați și personal salariat al Oficiului Federal German pentru Afaceri Economice și Control al Exporturilor (BAFA), precum și lucrători străini angajați prin Camera Germană de Industrie și Comerț din străinătate.

Este clar că nu trebuie să reinventăm roata. Avem modele de succes de la țări din UE și nu numai pe care le putem prelua și implementa. Un lucru e clar: nu putem rămâne în această paradigmă în care ne mulțumim cu investițiile străine directe care vin organic, fără să fim proactivi. Iar evoluția acestui indicator din ultimii ani ne arată că am atins maximul din potențialul organic și singura cale să creștem este să schimbăm abordarea.

De unde plecăm și ce avem de făcut
Ponderea investițiilor străine în PIB-ul României este de 41.6%. Media UE a investițiilor străine în raport cu PIB-ul este la peste 75%, iar media la nivel global este de peste 50%. Estonia este premiantul estului cu investiții străine de peste 100% din PIB. Anul trecut, fluxul net de ISD al României a fost înregistrat la nivelul de 3,005 miliarde de euro, în scădere cu 41,9% față de 2019 (conform datelor BNR). Atractivitatea României pentru investițiile străine este a doua cea mai redusă din estul Uniunii, mult sub media Uniunii Europene și chiar sub media globală.

Un studiu al FIC (Consiliul Investitorilor Străini) din septembrie 2020 arată date extrem de interesante despre mixul investițiilor străine în țara noastră. Astfel, chiar dacă stocurile ISD au crescut în România în fiecare an începând cu 2008, diferențele se mențin semnificative comparativ cu celelalte țări din regiune, dacă raportăm nivelul ISD la PIB sau la numărul de locuitori. Sectorul serviciilor are cea mai mare pondere a stocurilor de ISD din România – 47% din total. Carențele de competitivitate ale României sunt reflectate și la nivelul indicelui regional al competitivității. Niciuna din cele 8 regiuni de dezvoltare din România nu se ridică la nivelul mediu de performanță al Uniunii Europeane (UE), incluzând regiunea București-Ilfov.

În plus, contextul ne obligă să ne mișcăm mai repede și mai bine. În contextul relocării activităților de producție în proximitatea țărilor consumatoare, de decuplare de China, dar și a competiției în care ne aflăm cu statele din regiune, România trebuie să arate că este o locație atractivă pentru investiții străine directe și să facă tot posibilul pentru a atrage pe piața locală capital, idei și oameni, cu o prioritizare a sectoarelor cu valoare adăugată mare.

România ar avea numeroase avantaje în ceea ce privește atractivitatea pentru investitorii străini: o piață internă mare, o puternică tradiție industrială, combinată cu un cost încă scăzut al forței de muncă și o forță de muncă relativ bine instruită. Însă lipsa unei strategii multianuale pentru promovarea investițiilor și absența unui cadru instituțional adaptat la necesitățile actuale, fenomenul digitalizării și un context de competiție acerbă la nivel internațional au contribuit la o scădere a vizibilității României.

Invest Romania 4.0
Voi susține, în perioada următoare, o propunere legislativă pentru înființarea unei agenții pe bune de promovare a investițiilor străine și a comerțului internațional. Un instrument instituționalizat prin lege, care să nu mai fie în pixul unui demnitar și care sa construiască o imagine atractivă României, să ofere facilitățile necesare potențialilor investitori, să genereze investiții și susțină politicile și inițiativele care contribuie la îmbunătățirea calității climatului de investiții la nivel local, precum și suportul pentru companiile românești care caută să se afirme pe piețele externe. Cu o atitudine proactivă, care să împrumute și să adapteze modele funcționale de la exemplele de mai sus și nu numai.

Invest Romania 4.0 simbolizează nu doar o transformare din temelii a actualului model, ci și o agenție în pas cu timpurile – debutul celei de-a patra revoluții industriale. Deschid astfel o dezbatere publică, în urma căreia propun să găsim împreună răspunsurile cele mai bune la următoarele întrebări fundamentale:

Și multe altele. Și da, știu, Invest Romania 4.0 este o temă complicată, mai ales în vremuri complicate. Dar nu putem amâna la nesfârșit marile reforme și soluții de care România are nevoie, doar pentru că nu există predictibilitate politică pentru ziua de mâine. Este nevoie să gândim pe termen lung, transpartinic, ca șansele de dezvoltare să nu mai treacă pe lângă noi. O fabrică Rivian în România? Doar dacă ne dezlegăm de blestemul „atât s-a putut”. E timpul.

Acest articol a fost publicat pentru Agora Digi: https://www.digi24.ro/opinii/marea-dezlegare-a-romaniei-de-blestemul-atat-s-a-putut-1717379

16.10.2021 15:24

Bursa: arma (încă) secretă a dezvoltării economiei românești

Am trăit 12 ani în SUA, țară în care mai toți prietenii mei, rudele soției și colegii de facultate sau de job erau investitori la bursă. Am fost și rămân fascinat de acest fenomen. Pulsul economiei americane bate pe ritmul dictat de Wall Street, iar bursa de la New York se adresează unui public extrem de larg. 55% dintre americani dețin acțiuni în companii listate pe bursă, citesc rubricile speciale în mod constant, sunt emisiuni întregi și chiar canale de televiziune dedicate integral evoluțiilor acțiunilor.

Mi-am dorit, încă de când trăiam în America, să ajungem și în România la un nivel similar de dezvoltare economică și de educație financiară. Pentru asta, trebuie să-i apropiem pe români de piața de capital, să o facem prietenoasă, atractivă și simplă. Să schimbăm percepția că este un loc exclusivist unde doar cei bogați își pot investi banii. 

Sunt un mare susținător al bursei românești, atât din perspectiva finanțării pentru companiile autohtone, cât și ca alternativă de investiție a economiilor românilor la clasicele depozite bancare sau la practica banilor ținuți la saltea. Cu o inflație în creștere și o piață bancară rigidă, investițiile la bursă reprezintă șansa românilor de a proteja și înmulți ceea ce au pus deoparte.

Piața de capital este barometrul unei economii puternice, mult mai realist decât cifre și estimări făcute din birouri. Când va reuși să fie o sursă reală și rapidă de finanțare pentru companii de orice talie, dar și o opțiune de plasare a banilor pentru un procent important din populație, abia atunci vom putea spune că economia românească a intrat într-o etapă de capitalism avansat, autentic. Etapă de care multe încă ne despart.

În 2021, Bursa de Valori București a înregistrat cea mai dinamică perioadă din istoria post-decembristă a pieței de capital românești, prin prisma numărului de companii intrate la tranzacționare, dar şi în contextul unor randamente semnificative. Această dinamică arată că BVB a ieșit din paradigma în care stătea cu mână întinsă la stat după o listare de anvergură, care să o scoată din rutină. A reușit să găsească o strategie prin care să atragă emitenți privați interesanți, într-o perioadă deloc simplă – iar pentru asta merită felicitați toți cei care au pus umărul.

S-au făcut, deci, pași importanți pentru creșterea ofertei, iar de-acum orice listare de stat va fi un bonus. Pentru stimularea cererii avem, pe de o parte, acțiunile de marketing și creșterea organică. Mai nou, BVB a inițiat o amplă campanie de rebranding, extrem de inspirată, cu un slogan atractiv și pe înțelesul tuturor: „viitorul e al celor care investesc în el”.

Era nevoie să aducem un bonus la toate acestea, iar acesta nu putea veni decât de la stat: debirocratizare și facilități fiscale pentru stimularea investițiilor bursiere. Astfel, zilele trecute, am depus un proiect de lege care crește atractivitatea pieței de capital ca alternativă de plasare a banilor, prin simplificarea birocrației și reducerea fiscalității pentru investitorii individuali la bursă. Propunem reducerea impozitului pe câștig din tranzacții de la 10% la 1%, pentru titluri deținute mai mult de un an, respectiv 3% pentru titluri deținute mai puțin de un an, implementarea unui sistem de reținere la sursă și eliminarea obligativității de declarare a pierderilor, așa cum este în prezent.

Am inițiat acest proiect legislativ împreună cu peste 50 de deputați și senatori de la aproape toate partidele parlamentare: PNL, USR, UDMR și PSD. Este o premieră și un semnal clar că dezvoltarea bursei trebuie să fie o inițiativă transpartinică, în interesul economiei românești. De bun simț.

Legea abordează două aspecte majore: simplificarea regimului fiscal pentru investitori, ceea ce va duce la creșterea numărului de persoane fizice care investesc pe piața de capital din România, atât în mod direct cât și prin fondurile de investiții; respectiv creșterea eficienței și a gradului de colectare la bugetul statului a taxelor aferente câștigurilor de capital, prin sistemul de colectare la sursă, ceea ce va asigura, practic, un grad de conformare de 100%.

Această abordare a funcționat în țări cu burse și economii mai dezvoltate. În Europa, Belgia și Elveția nu taxează câștigurile nete de capital; există alte tipuri de taxe pe valoarea tranzacțiilor sau pe total portofoliu pentru valori ale activelor peste un anumit nivel. La nivel global, în jurisdicții precum Singapore sau Hong Kong, piața de capital a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă, în directă legătură cu absența totală a impozitelor pe câștigurile de capital.

În plus, stimularea cererii prin reducerea poverii fiscale și a birocrației pentru investitorii pe piața de capital vine în complementaritatea a două angajamente cheie de stimulare a ofertei pe bursă, asumate de România prin Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR): finalizarea listării unui pachet de până 15% din acțiunile Hidroelectrica, până în T2 din 2023, în cadrul măsurii de îmbunătățire a guvernanței corporative a întreprinderilor de stat din sectorul energetic; respectiv o schemă de minimis pentru sprijinirea firmelor din România, mai ales IMM-uri și companii active din sectoare cu nivel ridicat de creștere (IT, energie etc.), în procesul de listare la bursa românească, pentru a crește accesul lor la finanțare, cu termen de finalizare 30 iunie 2025.

Astfel, prin eforturile conjugate derulate la nivel legislativ și executiv, companiile performante din România se vor putea finanța mai ușor prin bursă, cu toate beneficiile aferente, iar măsurile propuse de noi vor stimula creșterea bazei de investitori activi pe piața de capital. Vom genera astfel un impact pozitiv atât pe partea de ofertă, cât și pe partea de cerere.

Win pentru companiile românești, win pentru românii care investesc pe bursă și win pentru statul român. În termen de 3-5 ani, baza de impozitare va crește exponențial, iar impactul pozitiv asupra bugetului de stat va fi, conform estimărilor, de peste 150 de milioane de euro anual. Plus o serie de efecte indirecte: companii mai puternice și mai competitive, locuri de muncă mai bine plătite, randamente mai mari la banii economisiți – în fapt, investiți – de români.

Ca om politic și mai ales ca economist, voi susține întotdeauna proiectele care sprijină economia românească, mediul antreprenorial și educația financiară a românilor. Propunerea noastră este, în fapt, un proiect de lege al pieței, care a adus pe toată lumea la masă: BVB, Asociația Brokerilor, Asociația Administratorilor de Fonduri, Asociația Română a Băncilor, ASF. Lucru mare în România de azi, meritul unor profesioniști care înțeleg potențialul pieței de capital. Rămâne ca politicul să se ridice la același nivel – deocamdată, sunt semne bune. Într-o perioadă tulbure, partidele democratice, de la dreapta la stânga, au semnat împreună propunerea legislativă, demonstrând că, dacă vor, pot trece peste orice orgolii și interese politice de moment.

La aproape șase ani de la revenirea acasă, încă mi-e dor de unele lucruri din America. Păstrând proporțiile, putem face din Bd. Carol I, actualul sediu al BVB, un Wall Street al României și al Europei de Est? Eu sunt convins că da. Pentru asta, însă, trebuie să scăpăm de birocrația sufocantă și să schimbăm mentalități. Și trebuie să învățăm că pe bursă se investește, nu se „joacă”. Atunci vom ajunge să vorbim despre bursă la cafea cu prietenii și la cină în familie.

Acest articol a fost publicat pentru Agora Digi: https://www.digi24.ro/opinii/bursa-arma-inca-secreta-a-dezvoltarii-economiei-romanesti-1703097

1.10.2021 14:33

Editorial: Undă verde pentru marile reforme. Provocări și soluții

PNRR a primit undă verde de la Comisia Europeană pentru aprobare. O știre foarte importantă și care setează un moment simbolic. PNRR înseamnă reforme. Înseamnă și peste 500 ținte și borne asumate de România. Toate trebuie îndeplinite la timp. O singură țintă ratată, se spune, va bloca întregul Plan. Comisia verifică la fiecare 6 luni, iar 21 dintre acestea trebuie atinse până la finalul anului. Așadar, greul abia începe.

Scriam, într-un articol anterior, că marile reforme ale României au avut la bază, de la Cuza încoace, angajamente și conditionalități externe, iar cel mai bun exemplu este integrarea euro-atlantică a României, care a pus suficientă presiune pentru ieșirea din neocomunism spre o democrație consolidată și economia de piață. Vestea bună este că am reușit atunci, deși nu a fost ușor. Vestea mai puțin bună este că de data aceasta va fi mai greu.

Suntem obligați să ne asumăm și să facem aceste reforme. Iar ca bonus, pe lângă modernizarea României, vom avea și un examen de maturitate pentru întreaga clasă politică. Datorită legilor pe care Parlamentul va trebui să le aprobe, a măsurilor care vor trebui luate la nivelul tuturor instituțiilor, PNRR ne obligă și la o mobilizare transpartinică.O nouă “declarație de la Snagov” s-ar impune, după 25 de ani de la acel pact.

Sigur, PNRR nu e perfect. Am ratat, de exemplu, șansa de a moderniza sistemul național de irigații, pentru că nu am reușit să explicăm Europei că proiectul va avea și o componentă de protecție a mediului înconjurător. Dar este cel mai amplu proiect de reconstrucție și modernizare a României, probabil din ultimul secol. Și trebuie să mulțumim Europei pentru șansa unei generații, dar și milioanelor de români care au ieșit în stradă atunci când democrația românească a fost luată cu asalt în perioada 2017-2019.

Am uitat (prea) repede acele momente. Dacă voia mai-marilor acelor zile ar fi fost împlinită, știm unde ne-am fi găsit azi. Pe o listă a rușinii. De altfel, Comisia Europeană a anunțat că nu aprobă deocamdată planurile naţionale de redresare şi rezilienţă (PNRR) ale Poloniei şi Ungariei, pentru că cele două ţări încă nu au pus în practică recomandările europene privind statul de drept. Ungaria şi Polonia, democrații „iliberale”, sunt criticate de Bruxelles că încalcă valorile europene prin măsurile pe care le promovează, fiind vizate de o serie de proceduri de infringement declanşate de Comisia Europeană.

Altă întrebare? Da, cel puțin una: cum ar fi arătat un PNRR scris de aceiași miniștri populiști și incompetenți, care au mascat deficitul bugetar pe spinarea antreprenorilor și au refuzat ani la rând să facă reforme, de teamă că vor pierde sinecurile și vor fi nevoiți să-și scoată mâinile din pușculița banilor publici?

Cele trei provocări. Și soluțiile

Chiar dacă ne-a trecut pe lângă ureche glonțul populismului de guvernare, nu înseamnă că ducem lipsă de provocări. Prima este legată de instabilitatea politică. Este limpede că avem nevoie de o guvernare stabilă, legitimă și predictibilă. De oameni potriviți la locurile potrivite, care să nu aibă alte preocupări decât aceste ținte și borne. Soluția poate fi cea menționată mai sus: un pact transpartinic, sau măcar un „armistițiu” atunci când vorbim despre PNRR și bornele sale, care trebuie bifate la timp, indiferent de formula de guvernare.

A doua provocare se referă la lipsa cronică a capacității instituționale în administrația publică românească. Nu avem suficienți profesioniști în ministerele, agențiile, companiile naționale sau alte instituții care trebuie să implementeze reformele asumate. Sau măcar să știe să lucreze cu ținte și termene. Sau măcar să scape de mentalitatea „nimic nu se poate”, „nu-mi asum nimic, nu mă doare capul” și „timpul trece, leafa merge” Care este soluția? Să îi clonăm pe Ilie Bolojan, pe Emil Boc sau pe Vlad Oprea. Dar pentru că nu se poate, putem măcar să ne uităm la exemplul lor și al altora. Oradea, Alba Iulia, Cluj Napoca, Sinaia sau Reșița au lucrat de regulă tot cu funcționari publici și au reușit. Aici este important de menționat examenul național al funcționarilor publici, un proiect aproape de implementare, ca urmare a recomandărilor făcute de Banca Mondială (apropo de expertiză și condiționalități externe). Un proiect care trebuie implementat cât mai urgent pentru a crește calitatea profesională a funcționarilor publici și pentru a elimina factorul politic în aceste numiri/promovări.

Și ultima provocare, dar și cea mai complexă, va fi să avem în permanență cetățenii de partea reformelor asumate. Unele vor fi grele, dureroase și vor genera nemulțumiri. Altele vor însemna un management mai bun al resursei umane. Iar oamenii nu reacționează bine la schimbare. Aici, soluția trebuie să vină tot din arena publică. Oamenii politici vor trebui să îi aducă pe cetățeni aproape, să le explice consecințele, să îi implice în decizii și să îi convingă că sunt necesară reformele sistemice amânate de ani și ani de zile.

Fereastra de oportunitate e îngustă, pentru că mai sunt mai puțin de trei ani până la primele alegeri. Reformele trebuie făcute urgent, pentru a putea genera și efecte pozitive pe termen mediu. Altfel spus, românii trebuie să simtă că guvernarea le lasă mai mulți bani în buzunar și le permite să-și împlinească visurile aici, acasă. Într-o țară din care copiii noștri să nu mai ia drumul străinătății.

Acest articol a fost publicat pentru Agora Digi: https://www.digi24.ro/opinii/unda-verde-pentru-marile-reforme-provocari-si-solutii-1686945

24.9.2021 10:39

Editorial: De ce România are nevoie de PNL. 5 direcții pentru viitor

Am ales în toată această perioadă să vorbesc și să scriu mai puțin despre oameni și mai mult despre idei și principii. Cred că ne-am fi dorit cu toții o campanie mult mai scurtă și mai echilibrată. Și mai cred că, indiferent de deznodământ și de opțiunile fiecăruia, pe care le respect, c-așa-i în democrație, avem datoria ca din 26 septembrie să rămânem uniți și să privim înainte.

Partea bună? Competiția există. Și e dură, inclusiv la case mai mari; dacă vrem să ne convingem, e suficient să urmărim alegerile primare din Partidul Republican sau din Partidul Democrat din SUA. Partea mai puțin bună este i-am dezamăgit pe o parte dintre românii care ne-au acordat încrederea și votul lor. Avem însă timp să le demonstrăm rapid că merităm o nouă șansă, cu o condiție strictă și necesară: să livrăm bună guvernare și rezultate vizibile în viețile lor.

Am convingerea că România are nevoie de Partidul Național Liberal, pentru cel puțin trei motive. Primul: e singurul partid autentic de dreapta, puternic ancorat în familia Partidului Popular European. Al doilea: a demonstrat că (se) poate, mai ales la nivel local, unde liberalii au schimbat fața comunităților din Oradea, Cluj-Napoca, Sibiu, Reșița, Deva, Sinaia ș.a.m.d. Al treilea: pentru că e un partid de patrimoniu, care merită – fie și numai pentru istoria sa – să reușească.

Pentru asta, însă, are datoria să se schimbe în bine. Și repede. Tocmai acest moment de răscruce ne dă șansa la un restart, la o reconstrucție pe baze solide, care să treacă să fie în pas cu timpurile și să treacă testul timpului.

Alături de echipa filialei pe care o conduc, PNL Sector 1, am ales o singură echipă, echipa Partidului Național Liberal, după cum am anunțat aici în premieră încă din iulie. Am votat în unanimitate o decizie de Birou Politic prin care responsabilizăm fiecare membru să aleagă liber, conform propriei evaluări. Apoi, am cerut membrilor să ne transmită propuneri pentru noul PNL, pornind o dezbatere internă despre principii și proiecte. Pe baza acestora, pe 14 septembrie, am votat în unanimitate o rezoluție pentru ambii candidați la președinția Partidului Național Liberal, bazată pe cinci direcții strategice: oameni, organizare, idei, finanțare și comunicare.

Despre oameni am scris pe larg într-un articol anterior, publicat tot în Agora Digi. Cum îi atragem, cum îi motivăm, cum implementăm meritocrația și principiul „omul potrivit la locul potrivit”, esența organizării interne și a propunerilor formulate pentru funcțiile de răspundere publică. De aici pleacă totul.

Legat de organizare, propunem un model de (re)construcție de jos în sus, așa cum merită un partid modern. Fiecare comunitate are nevoie de o viziune de dezvoltare și în fiecare comunitate există vectori de opinie dornici să definească această direcție. Ei cunosc problemele locale și au de multe ori la îndemână soluțiile. PNL trebuie să-i atragă și să-i implice pe acești oameni, asigurând includerea lor în procese decizionale de la nivelul comunității.

Fără idei mari nu există partide mari. Din fericire, PNL are o temelie solidă, cel puțin de la I.G. Duca încoace. Soluția este back to basics și am descris-o pe larg aici. Rămâne să punem la aceeași masă minți ascuțite și să formăm viitoarele generații de oameni politici. Instrumentul îl avem: Institutul de Studii Populare (ISP). Acesta trebuie restartat și adus la nivelul modelelor de bune practici ale marilor partide din SUA și din Europa. Partidul Național Liberal are parteneri externi de la care poate cere rețeta, care trebuie adaptată la particularitățile locale. ISP trebuie să genereze politici publice liberale și de impact la nivel local sau central, să coaguleze membrii de partid și vectori de influență neafiliați politic, dar care pot aduce idei valoroase, să creeze punți de legătură cu comisiile de specialitate ale partidului și să promoveze ideile și politicile de dreapta.

A patra direcție din rezoluția PNL Sector 1 vizează finanțarea, pentru care am propus un sistem bazat pe încurajarea „microdonaţiilor” din partea unei baze cât mai largi de cetățeni. Și cât mai puțini bani de la stat. Pe lângă rezolvarea criticilor din societate, de la oameni care nu sunt de acord ca taxele și impozitele lor să finanțeze partide politice, acest sistem va eficientiza cheltuielile și va permite modernizarea finanțelor partidului. În plus, soluții precum sedii virtuale sau implicarea mai multor voluntari, inclusiv pentru fundraising, vor dinamiza viața filialelor.

În fine, a cincea direcție este comunicarea. Noi am lansat anul trecut conceptul #parteneriatpentrucomunitate, prin care suntem alături de cetățenii din sectorului 1, la firul ierbii și prin toate canalele de comunicare disponibile. Propunem lansarea parteneriatului pentru comunitate la nivel național, printr-o aplicație care să raporteze probleme locale sau naționale, să fie propuse inițiative legislative direct de către cetățeni, să existe un schimb de idei constant între aleșii PNL și cei care le-au acordat încrederea.

Dacă vom aplica aceste direcții la nivel național, Partidul Național Liberal are șansa de a deveni un exemplu pentru toate partidele și de a atrage alături, în arena publică, cetățeni dornici să se implice în schimbarea țării.

Indiferent de rezultatele acestor alegeri interne, avem datoria ca din 26 septembrie să rămânem uniți și să privim înainte. Partidul Național Liberal este o singură echipă. Așa cum este firesc să fie. Cu responsabilitatea fiecărui vot al românilor care au crezut în noi, singură bătălie pe care trebuie să o ducem de acum încolo este cea pentru România puternică în Europa și în lume. Prin noi înșine.

Acest articol a fost publicat pentru Agora Digi: https://www.digi24.ro/opinii/de-ce-romania-are-nevoie-de-pnl-5-directii-pentru-viitor-1678577

10.9.2021 8:56

Ideile mari fără de care suntem pierduți

Nu-mi propun niciodată să dau titluri clickbait editorialelor mele. Și-așa mi s-a spus ba că sunt prea lungi și prea seci, ba că sunt un idealist incurabil. Chiar un coleg drag, pe care îl respect enorm, m-a dojenit recent: „Domnule Burduja, de ce insistați cu acorduri de vioară când în aceste zile se trage cu artileria grea?” Insist, pentru că au și acordurile de vioară rostul lor. Vine ziua când gurile de tun vor amuți și, în liniștea asurzitoare, vom fi cu toții în căutare de repere.

Nu există democrație solidă fără partide mari, după cum nu există partide mari fără idei mari. Prefer oricând să vorbesc despre idei decât să vorbesc despre oameni; noi, oamenii politici, suntem (tot mai) trecători, pe când ideile sunt temelia trainică a oricărei construcții partinice și de stat. Ideile sunt cele care dau substanță, continuitate, predictibilitate – elemente care au lipsit României de prea multe ori în ultimele decenii. Dar nu a fost întotdeauna așa.

Uneori, cele mai bune răspunsuri pentru viitor vin tocmai din trecut. Acum aproape un secol, în februarie 1923, marele liberal I.G. Duca, doctor în drept și științe politice la Sorbona, cel care avea să devină președinte al Partidului Național Liberal și Prim Ministru al României, definea în mod strălucit liberalismul: „o doctrină de progres, ceva viu, care trebuie mereu să se adapteze nevoilor sociale, să urmărească neîncetatele prefaceri ale vieţii moderne, să priceapă noile curente, să le atragă, să le îndrume”. 

O definiție perfect valabilă și astăzi. Partidul Național Liberal poate și trebuie să conducă efortul pentru modernizarea României, angajând societatea românească într-un demers național al dezvoltării și demnității. O poate face, într-un context local și global extrem de tulbure, doar regăsindu-și valorile sale fundamentale – back to basics. Acesta este răspunsul.

Același I.G. Duca ridică patru coloane pentru „templul doctrinei liberale”. Le descriu aici, nu pentru că sunt un romantic (pledez vinovat, oricum), ci pentru că rămân relevante, cu unele nuanțe. Prima coloană este ordinea, fără de care progresul e imposibil. Dezordinea generează anarhie, impredictibilitate, oportunități și investiții ratate. Ordinea înseamnă un cadru legislativ coerent și stabil, continuitate în actul guvernării, coerență transpartinică în acțiunile strategice pentru România.

A doua coloană a liberalismului este democrația, pe care I.G. Duca o pune în antiteză cu populismul periculos: „Democrația e grea, e ingrată. Datoria ei e sa înstruneze pornirile nesănătoase, să ridice stavila rațiunii în fața valurilor pasiunii, să spună adevărul când mulțimea așteaptă măguliri”. Vă sună cunoscut? Cât de actuale sunt cuvintele celui care avea să fie răpus pe 29 decembrie 1933 de gloanțele legionarilor!

România și lumea întreagă sunt astăzi din nou sub asaltul unor curente extremiste, care pun sub semnul întrebării democrația și meritele ei. Istoria rimează, desigur, iar popoarele care nu învață din greșelile trecutului își merită soarta. România are nevoie urgentă de recredibilizarea instituțiilor fundamentale ale democrației, de la Parlament la Guvern, Curtea Constituțională, Avocatul Poporului, justiția independentă. Un stat drept și de drept, în care cetățenii să-și împlinească visurile lor cele mai înalte, fără să (mai) fie nevoiți să plece peste hotare.

A treia coloană este patriotismul, care „nu trebuie luat în înțelesul său restrâns, intransigent sau intolerant…[și] nu exclude colaborarea cu străinătatea”, în cuvintele lui I.G. Duca. Puțini – și doar cei ignoranți – îl pot bănui de naționalism obtuz pe cel care s-a opus în permanență derapajelor vremurilor deasupra cărora s-a străduit să se ridice. A treia coloană a lui I.G. Duca oglindește în fapt celebrul dicton al lui Vintilă Brătianu, „prin noi înșine”, prin care statul proteja și promova capitalul autohton. Astăzi, într-o economie globală tot mai nesigură, este bine să depindem cât mai puțin de alții, în interiorul pieței comune europene, unde trebuie să ne jucăm cu inteligență cărțile.

În fine, a patra coloană a liberalismului este armonia socială, vitală pentru coagularea tuturor energiilor societății, spre deosebire de lupta de clasă promovată de socialism. Dreapta trebuie să preia și astăzi din temele preferate de partidele de stânga, recunoscând provocările creșterii inegalităților, veniturilor scăzute pentru categorii sociale vulnerabile etc. Dar trebuie să o facă inteligent, explicând cu subiect și predicat că dezvoltarea economiei de piață este benefică întregii societăți, pe când socialismul îi face pe cei bogați mai săraci, iar pe cei săraci și mai săraci. Armonia socială implică unitatea în jurul unor obiective comune, în sens opus față de tendințele de fragmentare și polarizare socială, accelerate de rețelele sociale și de efectul clasic de echo chamber. Câtă nevoie are astăzi România de armonie socială! Și cine poate pretinde că vrea să (re)construiască țara în lipsa ei?

Suprapuse peste cele patru coloane ale lui I.G. Duca, aș adăuga pentru noul PNL patru elemente cheie, pe care le-am explicat pe larg în Planul pentru România (Ed. Litera, 2020). Mai întâi, Partidul Național Liberal trebuie să fie principalul promotor al inovării, ca factor esențial pentru creșterea productivității individuale și pentru dezvoltarea economiei românești. Implică investiții masive în cercetare și dezvoltare, în câteva domenii strategice unde România poate avea un avantaj comparativ substanțial (IT&C, biotehnologie, agricultură, apărare).

În al doilea rând, PNL trebuie să fie partidul României conectate, prin susținerea investițiilor masive în infrastructură, pentru a aduce românii cât mai aproape de oportunități (de muncă, de studiu, de petrecere a timpului liber). România are nevoie de un upgrade accelerat al infrastructurii, pe trei paliere: conectarea la Uniunea Europeană (implicit, creșterea atractivității pieței locale ca destinație de investiții străine directe și creșterea competitivității producătorilor autohtoni); conectarea marilor orașe, ca principale motoare economice, la zonele rurale, pentru a permite, pe de-o parte, un ritm de creștere susținut pentru România metropolitană și, pe de altă parte, ridicarea nivelului de trai în România rămasă în urmă, prin efecte de tip spillover; în fine, investiții în calitatea vieții, atât în zonele urbane (de ex., regândirea cartierelor de blocuri comuniste), cât și în mediul rural (infrastructura de bază – apă, canal, acces facil la educație și servicii de sănătate de calitate).

În al treilea rând, Partidul Național Liberal trebuie să cucerească de la stânga și să repoziționeze temele ecologiste prin promovarea avantajelor noului model de dezvoltare verde. Desigur, România trebuie să-și apere interesele și poziția economică – o țară în curs de dezvoltare nu poate fi împinsă brusc spre emisii zero, fără un cost absurd. Totodată, trebuie să ne batem pentru susținerea energiei nucleare, unde avem o tradiție și rezultate constant bune (puțină lume știe că centrala de la Cernavodă este, în fiecare an, printre cele mai performante din lume). 

În același timp, nu putem ignora tendința globală (și, mai ales, europeană) de accelerare a tranziției către o economie verde. PNL trebuie să asigure României capacitatea de a profita de acest val, investind deștept în producătorii autohtoni din sectoarele vizate: transport, ambalaje, construcții, alimente. Avem o bază solidă, iar switch-ul către „România verde” și „România bio” poate fi mai mult decât profitabil, punând la masă capitalul autohton și fondurile europene, structurile de cercetare, dezvoltare și inovare, mediul academic și decidenții politici, pentru crearea unui cadru legislativ favorabil.

În final, noul PNL trebuie să asigure României rezistența la șocuri externe (celebra „reziliență”) prin dezvoltarea capacităților interne de producție, competitive pe piața unică – „prin noi înșine în Europa”. Vorbim de siguranță alimentară, securitate energetică și un sector industrial reinventat, în contextul (post)pandemic de decuplare de Asia. Instrumentele de sprijin sunt cunoscute și trebuie implementate cât mai urgent: Banca de Dezvoltare a României și Fondul Român de Investiții. Ambele pot veni în sprijinul capitalului românesc pentru a ne asigura că acoperim din producția internă o parte cât mai însemnată din nevoile pieței românești și, totodată, îndreptăm deficitul comercial masiv pe care România îl înregistrează.

O analiză de bază e suficientă pentru a vedea unde trebuie investit. Produse românești cu valoare adăugată mai mare vor permite plata unor salarii mai mari, ceea ce va putea atrage înapoi din diaspora milioanele de români alungați de lipsa oportunităților. Și așa rezolvăm și criza forței de muncă. În fapt, Partidul Național Liberal trebuie să-și asume misiunea de a crea locuri de muncă noi și mai bine plătite. Mesajul pentru români trebuie să fie simplu: asta vă punem în plus în buzunar. Jobs, jobs, jobs.

Templul doctrinei liberale începe, așadar, cu cele patru coloane clasice, care rezistă de mai bine de un secol (cu pauza forțată de deceniile comunismului întunecat): ordine, democrație, patriotism, armonie socială. La acestea, noul PNL este dator să adauge patru elemente pentru revoluția globală 4.0 a vremurilor noastre: România inovatoare, conectată, verde și sigură.

Închei cu o scurtă istorioară. În primul lui mandat de deputat, la doar 28 de ani, I.G. Duca s-a remarcat printr-un discurs strălucit împotriva guvernului conservator de la acea vreme. Se spune că un singur coleg liberal l-a felicitat, Take Ionescu, prin aceste cuvinte: „Tinere, să dea Dumnezeu să ai mai puțini pizmuitori și mai mult noroc decât mine.” Duca a ajuns ministru la 34 de ani și apoi premier, urmând o carieră de excepție. La locul unde a fost asasinat, pe peronul gării din Sinaia, există și astăzi o mențiune scurtă și la obiect, cum erau și discursurile sale: „jertfă iubirei sale de neam și țară”. Ca liberali și ca români, avem datoria astăzi să luăm aminte și să fim vrednici de exemplul unor asemenea înaintași.

Acest articol a fost publicat pentru Agora Digi: https://www.digi24.ro/opinii/ideile-mari-fara-de-care-suntem-pierduti-1657257

12.8.2021 11:32

Editorial: Două principii pentru viitorul președinte PNL. Și un numitor comun: oamenii

„Forța partidelor politice, ca și a oștirilor, e constituită, în primul rând, prin moralul lor. Cu un moral scăzut, nu poți să vezi o oștire biruitoare, cu un moral scăzut, nu poți să faci o organizație sănătoasă de partid. Partidul nostru își are autoritatea morală în sufletul său, în capitalul pe care l-a dobândit prin munca și inima sa. Dar unui partid, ca și unei oștiri, nu-i este destul să aibă numai oameni, trebuie să aibă și o organizare puternică. În lupta politică și socială, ca și în lupta armată, nu e destul să ai intenții frumoase, trebuie să ajungi la realizări, trebuie coordonate forțele într-un organism unit, înțelept și sănătos”. Sunt cuvintele marelui om politic și de stat Ionel Brătianu. Și ar trebui să fie pe biroul sau pe peretele fiecărui lider din Partidul Național Liberal, ca reamintire constantă a misiunii și responsabilității pe care o are.

Sigur, Brătienii au un loc special în istoria României. Cu tot subiectivismul, îi consider principalii artizani ai statului român modern. Nu e cam mult să ne comparăm cu ei, mai ales într-o perioadă atât de diferită? Nu fac o comparație, trasez un reper. Și da, indiferent cine va conduce Partidul Național Liberal, ar trebui să păstreze cuvintele și faptele Brătienilor drept reper.

Iar celor care mă întreabă de ce ar trebui să le pese românilor de alegerile din PNL le răspund de la bun început: pentru că aceste alegeri nu sunt doar despre PNL, sunt despre România. Sunt despre viitorul democrației românești, despre succesul unui partid de dreapta (și de patrimoniu) autentic, despre misiunea de a-i (re)apropia pe cetățeni de politică și politica de cetățeni. Toate aceste lucruri contează.

Am anunțat recent abordarea filialei PNL Sector 1 în alegerile interne: susținem o singură echipă unită, echipa liberală. Și câteva principii clare, pe care le vom supune atenției candidaților, spre a fi incluse în moțiunile lor. Iată două dintre ele: „cetățenii pe primul loc” și „cea mai importantă funcție într-un partid este cea de membru”. Le voi aborda pe fiecare.

Cetățenii pe primul loc

În afara bulei noastre, fie că alegem să vedem sau nu, capcana extremismului nu a dispărut. Iar acesta poate deveni o amenințare reală atunci când forțele democratice liberale stau pe margine. Ca principal partid de guvernământ, PNL are datoria să se (re)conecteze cu cetățenii și nevoile lor.

O întrebare pentru care viitorul președinte al PNL trebuie să aibă un răspuns: cum vom reuși să ne întoarcem la cetățenii pe care îi reprezentăm și în slujba cărora suntem?

Cum vom reuși să îi facem să înțeleagă, printre fumigene populiste și socialiste, că o țară nu se schimbă de azi pe mâine? Că în 1989 românii l-au dat jos pe Ceaușescu, dar nu au reușit să doboare comunismul? Că e timpul reformelor curajoase, dureroase (reforma sectorului public, reforma sistemului de pensii, regionalizare/descentralizare etc.), dacă vrem să dăm șansa copiilor noștri să nu mai fugă de România? Nici Roma nu s-a construit într-o zi, nici Ilie Bolojan nu a schimbat Oradea într-un an și nicio autostradă nu se construiește bătând din palme. Dar românii au nevoi urgente și nu mai au răbdare.

Care ar fi soluția? Să avem mai puțini politicieni și mai mulți lideri. Oameni politici, în slujba semenilor lor; oameni care să știe să îi asculte pe români, să stea în fața lor cu fruntea sus, să le înțeleagă problemele și să acționeze. Să comunice clar și sincer că schimbările vor dura și vor durea. Și să fie dispuși să deranjeze diverse interese.

E cât se poate de natural ca o astfel de abordare să pornească de la cel mai vechi partid parlamentar din Europa. Îl provoc, așadar, pe viitorul președinte al PNL să vină cu un proiect pentru această reconstrucție a partidului: un sistem prin care zi de zi, oră de oră, la toate nivelurile de funcții politice și publice, reprezentanții Partidului Național Liberal să fie conectați cu cetățenii pe care îi slujesc.

Și ajungem, astfel, la piesa de rezistență a acestei paradigme: comunicarea. Modelul controlat, profesionist, „la dungă” și cu un design perfect nu mai face like-uri. Oamenii nu rezonează cu mesaje rigide. Oamenii au nevoie de autenticitate, de consistență, de un flux de comunicare permanent, prin toate canalele și metodele pe care le avem la dispoziție. De la live-uri din teren la sesiuni de Q&A (întrebări & răspunsuri), mese rotunde, adunări cetățenești în cartiere, community organizing, bugetare participativă și multe altele.

Avem drept aliat tehnologia, care ne aduce mai aproape că oricând, mai rapid ca oricând. O aplicație pentru propuneri legislative din partea cetățenilor? Un formular centralizat de petiții? O raportare transparentă a activității fiecărui ales? Toate, la un click distanță.

Cea mai importantă funcție într-un partid este cea de membru

În citatul de la începutul articolului, Ionel Brătianu spunea că unui partid, ca și unei oștiri, nu-i este destul să aibă numai oameni, trebuie să aibă și o organizare puternică. Iar pentru ca această organizare să nu rămână doar un slogan, trebuie că toți liberalii, de la toate nivelurile, să înțeleagă că cea mai importantă funcție într-un partid este cea de membru. Și să acționeze în consecință.

De ce fug tinerii de politică? Ce se întâmplă cu o persoană care intră într-o filială a Partidului Național Liberal și, cu onestitate și dorință de implicare, își depune adeziunea? Cum atragem noi membri și cum valorificăm resursa umană pe care deja o avem? Cum identificăm și formăm viitorii lideri? Iată alte întrebări cheie pentru viitorul președinte PNL.

În mod evident, membrii unui partid politic sunt diferiți. Fiecare are nevoi și resurse specifice, iar forța organizației este dată tocmai de capacitatea de a-i implica pe fiecare acolo unde pot și unde merită.

Spre exemplu, studiile de specialitate despre generațiile Y și Z spun că acești tineri, indiferent în ce se implică, au nevoie să simtă că fac diferența. Că sunt parte din schimbare. Că o generează. O altă categorie este cea a oamenilor trecuți prin viață, cu importante realizări profesionale, care vor să dea ceva înapoi societății într-o nouă etapă a vieții lor. O alta este a profesioniștilor care muncesc 80-100 de ore pe săptămână, dar vor să contribuie periodic cu timpul și expertiza lor.

Pornind de la aceste realități, PNL va fi cu atât mai puternic cu cât va reuși să genereze oportunități de implicare adecvate fiecărui profil de membru. Pentru unii, aceasta înseamnă acțiuni de stradă și în comunitate. Pentru alții, generarea unor politici publice de impact, pe modelul fundațiilor și institutelor afiliate partidelor occidentale, cu sesiunile lor de lucru, întâlnirile politicienilor locali cu alegătorii, forumuri, dezbateri. Cu o finalitate clară în proiecte legislative, proceduri administrative, proiecte de dezvoltare. Și așa se generează un cerc virtuos: motivație – implicare – rezultate – motivație.

Nu în ultimul rând, meritocrația și principiul omului potrivit la locul potrivit nu trebuie să rămână doar cuvinte frumoase pe un website de prezentare. Ci esența organizării interne și a propunerilor formulate pentru funcțiile de răspundere publică.

În loc de concluzie

Alegerile interne au rolul lor în viața unui partid, dincolo de titlurile bombastice și de goana după senzațional. După mine, este cel mai bun moment să vorbim despre valorile și istoria Partidului Național Liberal, ca fundament al construcției pe care o clădim astăzi. Nu doar pentru PNL, ci pentru democrația românească. Pentru că visul României din care nimeni să nu mai plece și în care toți cei plecați să se întoarcă implică un lucru simplu: să învățăm cu toții să iubim politica.

Acest articol a fost publicat pentru Agora Digi: https://www.digi24.ro/opinii/doua-principii-pentru-viitorul-presedinte-pnl-si-un-numitor-comun-oamenii-1630965

30.7.2021 10:05

Alegerile din PNL și alegerea mea: o singură echipă

Pe cât de puternică este democrația internă a partidelor românești, pe atât de puternică este democrația României. Și avem nevoie de o democrație solidă nu doar pentru a sancționa abuzuri precum cele care au scos în stradă milioane de români în 2017-2018, ci și pentru că fără domnia legii vom rata cea mai mare șansă a țării într-o generație: peste 80 de miliarde de euro pentru dezvoltarea României. Sunt bani europeni prin care putem recupera distanța față de Vest până în 2030 și putem aduce acasă milioanele de români alungați de lipsa locurilor de muncă, a infrastructurii și a speranțelor de mai bine.

Mă voi referi în cele ce urmează doar la Partidul Național Liberal, din care fac parte, dar am convingerea că aceste gânduri rezonează dincolo de PNL. De altfel, m-am hotărât să le scriu și pentru că am primit acest feedback de la cetățeni. Iar întâia datorie a unui om politic este să îi asculte pe cei pe care îi slujește. Politica este despre cetățeni, nu despre politicieni.

Competiția din cadrul Partidului Național Liberal este sănătoasă și este bine că există, la toate nivelurile. Dar nu trebuie să acapareze agenda publică (pandemia, PNRR, reformele asumate sunt mult mai importante) și nici să ignore faptul că adversarii PNL și ai României liberale sunt în afara partidului, nu în interior. La fel de adevărat, nu trebuie să fie o luptă personală, despre X vs. Y, ci o competiție a viziunilor, principiilor și ideilor pentru viitorul Partidului Național Liberal și al României.

Dacă aplică aceste principii, PNL are șansa de a fi un exemplu pentru toate partidele și de a atrage alături, în arena publică, cetățeni dornici să se implice în schimbarea țării. Aceste alegeri vin și trec, dar cea mai importantă bătălie rămâne cea pentru dezvoltarea României. Pentru a o câștiga, PNL, cel mai important partid de dreapta al țării, este condamnat să rămână puternic și unit.

Fără voia mea am fost, în ultima perioadă, asociat ambelor echipe ale candidaților anunțați. Au fost zile în care apăream dimineața într-o tabăra și seara în alta, în publicații diferite. Numele meu a fost inclus pe felurite liste și calcule, fără să mă întrebe nimeni nimic. S-au făcut afirmații publice privind apartenența mea la diverse grupuri. Nu le-am comentat în niciun fel și nici nu o voi face.

Realitatea este una singură și am spus-o public de fiecare dată: ca președinte al PNL Sector 1, principala mea responsabilitate este să îi ascult înainte de toate pe colegii mei, să mă consult cu ei și să asigur un proces decizional pe deplin democratic. Îi respect pe fiecare în parte și am încredere în judecata lor. Așa că nu am pozat, nu am folosit #teamX sau #echipaY, nu m-am poziționat public, chiar dacă presiunile au fost mari și presa mă întreabă de luni de zile „cu cine merg”. 

Sunt liberal prin convingere și structură. Am intrat în PNL când am împlinit 16 ani, fiind îndrăgostit de istoria acestui partid de patrimoniu, cel mai vechi partid parlamentar din Uniunea Europeană. Viața m-a purtat apoi pe căi neașteptate. Am avut șansa să studiez la Stanford și Harvard, apoi să lucrez la Washington la Banca Mondială, ca expert în dezvoltare.

După 12 ani în SUA, am revenit în țară pentru un vis și am construit cu o mână de oameni un startup politic care, în primăvara lui 2019, a fuzionat cu Partidul Național Liberal. De ce? Pentru că România avea și are nevoie de o dreaptă unită, singura capabilă să dezvolte țara, în parteneriat cu Președintele Iohannis. Pentru că ne-am regăsit uniți în valori, principii și doctrină. Și pentru că există liberali care au făcut treabă pentru comunitățile lor și mi-au câștigat respectul (și nu doar mie, ci și milioanelor de români): Ilie Bolojan, Emil Boc, Ioan Popa, Adrian Veștea și mulți alții.

Deloc întâmplător, valorile liberale m-au ajutat să îmi mențin echilibrul în toată această perioadă complicată: libertatea, dialogul, respectul pentru argumentele fiecărui om în parte. Am auzit cândva o anecdotă, despre Ionel Brătianu și Iorga în Parlament. Se pare că savantul l-a întrebat: „Ce să învățăm noi de la un inginer, domnule Brătianu?” Răspunsul a fost memorabil: „Măsura, domnule profesor, măsura!” Nu sunt inginer, dar știu că trecutul PNL are lecții vitale pentru prezentul și viitorul acestui partid.

Iar adevărul este că pe 26 septembrie vom fi din nou o singură echipă, indiferent de câștigători. Echipa Partidului Național Liberal. Lucrurile spuse nu se vor putea șterge cu buretele peste noapte, rănile se vor vindeca greu. Dar misiunea crucială de a guverna România în cel mai important moment din ultimii 30 de ani va trebui să învingă orgoliile și tentația de a plăti polițe. Nimic nu se poate fără unitate.

E timpul să conștientizăm că această competiție este, mai presus de personalități individuale, despre ce facem mai departe cu Partidul Național Liberal și cu România. Și știți ce? Conform statutului PNL, fiecare candidat la funcția de președinte trebuie să vină cu o moțiune care să răspundă exact la această întrebare dificilă. Cu această platformă, până la Congres, merge în filialele din țară și are șansa să convingă toți membrii PNL că merită încrederea și votul lor.

În baza acestor argumente, alegerea mea este fără echivoc: merg cu o singură echipă, echipa Partidului Național Liberal. De reținut că aceasta nu este o pledoarie pentru neutralitate din partea tuturor colegilor mei, așa cum nu este o judecată sau o critică a celor care s-au poziționat. Este alegerea lor. Iar aceasta este alegerea mea: o opțiune proprie, asumată. Iar farmecul democrației și miezul liberalismului este tocmai libertatea de a alege.

Decizia mea a fost luată după consultarea și votul colegilor mei din conducerea PNL Sector 1, cărora le-am propus această cale. Le mulțumesc pentru curaj și verticalitate. Vom respecta milimetric statutul partidului, care prevede dezbaterea moțiunilor tuturor candidaților pentru președinția PNL, democratic, și supunerea acestora la vot.

Vom invita toți candidații la dezbateri cu Biroul Politic al PNL Sector 1, coordonatorii de zone și membrii din filiala noastră. Le vom adresa întrebări și vom face propuneri pentru a fi incluse în fiecare moțiune supusă votului. Vom decide obiectiv și fiecare delegat al PNL Sector 1 va vota, la congresul din 25 septembrie, așa cum îi dictează conștiința și principiile. Și, în același spirit liberal, fiecare coleg din filiala PNL Sector 1 are și va avea libertatea – dar și răspunderea – de a alege cea mai bună cale pentru PNL și pentru România. Până acum, avem doi candidați: Ludovic Orban și Florin Cîțu. Așteptăm cu interes viziunea domniilor lor pentru Partidul Național Liberal, oferindu-le garanția că în PNL Sector 1 vom dezbate fiecare detaliu, într-un exercițiu democratic ca la carte. Nu pentru că e ușor, ci pentru că așa e corect.

La un nivel minim, mă aștept ca cei care își asumă conducerea celui mai mare partid de dreapta din România să aibă răspunsuri pentru următoarele întrebări:

• Cum atragem buni profesioniști înspre politică și înspre PNL? Cum îi motivăm și ce perspective de carieră politică le oferim? Pe ce criterii? Cum implementăm meritocrația și principiul „omul potrivit la locul potrivit”?

• Cum generăm politici publice liberale ancorate atât în nevoile României, cât și în inovările occidentale („nudging”, zone metropolitane, GovTech etc.)? Ce facem cu think tank-ul PNL, Institutul de Studii Populare? Cum îl creștem? Ce programe de formare vom avea pentru membrii și simpatizanții noștri?

• Cum facem tranziția de la modelul subvențiilor generoase de la stat la sistemul donațiilor transparente, de la cât mai mulți cetățeni la firul ierbii? Pe când o platformă online pentru încasarea cotizațiilor și donațiilor?

• Cum și când vom digitaliza organizarea filialelor și votul membrilor PNL? Cum vom implica membrii în procesele decizionale, la nivelul fiecărei comunități, înțelegând că all politics is local, iar un partid puternic se construiește de jos în sus?

• Cum îmbunătățim mecanismele de comunicare în offline și mai ales în online, atât cele interne, cât și cele pentru publicul larg? Cum combatem știrile false ale competitorilor? Cum poziționăm marile teme liberale (sprijinirea mediului privat, investiții în infrastructură, dezvoltare urbană și regională, descentralizare, debirocratizare etc.), înlocuind fumigenele socialiste care au acaparat agenda publică?

În următoarele săptămâni, voi oferi în spațiul public câteva soluții proprii pentru toate aceste provocări. Cert este că fiecare funcție, politică sau publică, este vremelnică. Suntem trecători, iar istoria ne învață că cei care aleargă doar după glorie sfârșesc prin a fi uitați de toată lumea, pentru că nu apucă să ridice nimic trainic.

Am convingerea că România nu mai are timp pentru bătălii, răzbunări sau dezbinare. Avem în mâinile noastre cea mai înaltă misiune, în cel mai important moment din toată istoria recentă: aceea de a ne sluji țara. De a construi viitorul copiilor noștri, luând drept exemplu trecutul înaintașilor noștri. 

Revenind la Brătieni și reperele pe care ni le-au lăsat moștenire, închei prin cuvintele lui Ionel Brătianu despre Ion C. Brătianu, părintele fondator al Partidului Național Liberal și al României moderne: „De la tatăl meu am primit o mare învățătură. El ne zicea: în chestiunile mari să judeci cu inima; eu nu te înșală acolo unde mintea poate să se întunece.” Să luăm aminte și să ne ridicăm la înălțimea faptelor lor.

Acest articol a fost publicat pentru Agora Digi: https://www.digi24.ro/opinii/agora-digi/alegerile-din-pnl-si-alegerea-mea-o-singura-echipa-1616155