2.1.2025 17:25

10 rezoluții de Anul Nou pentru România Respectată (R2)

Dacă îmi doresc un lucru mai presus de toate pentru 2025, acesta este să triumfe adevărul. Lecțiile anului 2024 sunt multe, mai ales pentru lumea politică. Dar mai este una pentru noi toți: dezinformarea a devenit, probabil, cea mai mare amenințare la adresa securității naționale. Am văzut și încă vedem cu toții noua realitate a războaielor hibride și perfide. Cine are nevoie de tancuri, obuziere și sute de mii de soldați pentru a destabiliza și distruge un adversar? Ajunge o echipă talentată de specialiști în propagandă, cu toolkit-ul aferent: conturile și paginile false, microdatele despre publicul țintă, mesajele care prind etc.

Iar când oamenii își pierd încrederea în democrație, totul este pierdut. Statul devine controlat de cei care au dat atacul — culmea, sub pretextul recâștigării „suveranității poporului”. O parte dintre cetățeni cred sincer în nevoia de schimbare radicală de tipul „să răsturnăm masa”. O parte iau în glumă potențialul de convingere al unor exponenți care ne spun că „omul nu a ajuns niciodată pe Lună”, că „centralele eoliene nu produc energie” sau că „apa are vibrație și frecvență”. O parte sunt dezamăgiți și resemnați, deci nu se implică. Și așa se nasc monștrii extremismului toxic, care odată ajunși la putere, o capturează total, conform misiunii primite de la cei care le-au finanțat efortul. România a mai trecut prin asta, iar faptul că acum unii regretă bezna și frigul tiraniei comuniste trebuie să ne dea tuturor mult de gândit.

Ca adevărul să triumfe, e nevoie să fim dispuși să deschidem ochii și să-l cunoaștem, să cântărim argumentele cu spirit critic, să analizăm cifrele și să judecăm rațional. Dar, dacă tot discursul public este despre cum totul e greșit în România, țara se prăbușește, aici nu mai e nimic de făcut decât să murim sau să ne facem bagajele, totul e vândut străinilor etc. nu are de ce să ne mire că narativul toxic extremist prinde. Terenul a fost pregătit de mult. Sigur, știrile negative și scandalurile fac mai multe click-uri și un rating mai mare decât veștile bune. Și nici nu spun că totul în țara noastră este roz — departe de asta. Dar cred că e timpul să spunem tare și răspicat și adevărurile bune despre România.

Acesta este și punctul de plecare pentru demersul meu. Unde suntem astăzi și ce putem face mai departe, la acest nou început de ciclu politic, pentru o Românie Respectată (R2)? Respectul mi se pare cel mai potrivit numitor comun al zeitgeist-ului nostru. Vrem să fim respectați ca cetățeni, să avem un trai decent cu familia noastră, în comunitatea noastră. Vrem să fim respectați ca țară, să stăm cu fruntea sus în Europa și în lume. Acestea sunt nevoi absolut legitime. Întrebarea nu este unde vrem să ajungem, ci care este drumul care ne duce acolo? Oare respectul se câștigă prin minciună, dezbinare și sărăcie? Dazănt iezgist, cum spunea un clasic despre legăturile sale cu Rusia. România Respectată, această nouă paradigmă pe care am denumit-o scurt R2, înseamnă România dezvoltată, democratică, liberă, cu investiții și locuri de muncă bine plătite, într-o economie competitivă. România pe bune, pe muncă și pe merit, cu reguli corecte și drepte. România reprezentată cu cinste, care își apără interesele cu demnitate și inteligență, înțelegând că respectul lumii nu se câștigă cu declarații pompoase (și Coreea de Nord face asta, dar câți o respectă?), ci prin fapte și rezultate (precum în Coreea de Sud, economie dezvoltată, competitivă și inovatoare, exemplu de țară respectată în toată lumea liberă).

Recunosc că am așteptări modeste de la demersul meu. „Nimeni nu citește texte kilometrice în epoca vitezei”, m-a avertizat recent o prietenă mai pragmatică. Deja am scris o introducere lungă, iar ce urmează ocupă și mai multe pagini, oricât m-am străduit să sintetizez totul în 10 rezoluții pentru modelul R2. Oricum vor fi destui critici care vor arăta cu degetul spre ceea am uitat. Nu mi-am propus un plan de țară, oricum avem prea multe, și nici nu dețin adevărul absolut. Deci luați cu sare și piper. Sunt convins că nu voi face știri și nici nu mi-am propus asta. Poate că auditoriul este mic, dar mă declar mulțumit și dacă un singur cititor are o tresărire și cred sincer că ideile bune, în măsura în care sunt și idei bune în acest text, merită oricând date mai departe.

Aici suntem acum. Partea bună a lucrurilor

România a trecut printr-un proces de dezvoltare spectaculos în ultimele decenii. Datorită intrării în UE (și a accesului la piețele vest-europene), datorită diasporei mari (ce susține an de an economia românească) și, în primul rând, datorită productivității în creștere a românilor, România a fost și este una dintre țările cu cea mai rapidă creștere economică din Europa și una dintre cele mai dinamice economii la nivel mondial. În mod special, orașele României, motoarele economiei naționale, au înregistrat rate de creștere economică absolut spectaculoase, peste exemple celebre de tipul Singapore.

Pe 18 decembrie au apărut ultimele date Eurostat cu privire la PIB/capital raportat la paritatea puterii de cumpărare, indicatorul care măsoară probabil cel mai bine nivelul de dezvoltare al unei țări. România a depășit pentru prima dată Polonia, lucru care părea efectiv imposibil acum 10-20 de ani sau imediat după 1989. Suntem și peste Ungaria, Croația, Slovacia, Turcia, Letonia, Grecia și Bulgaria, iar în câțiva ani, acum că suntem în Schengen pe deplin, avem șanse să depășim Estonia, Portugalia sau chiar Japonia. Desigur, faptul că am depășit Polonia e un moment istoric, dar…ați văzut pe undeva știrea asta? Nu, pentru că, așa cum am arătat deja, veștile bune nu fac știri bune.

Figura 1. PIB/capita raportat la paritatea puterii de cumpărare

Sursa: Eurostat, 2023

Unul dintre colegii din echipa mea a făcut un top 10 realizări ale României în 2024, dintre care merită menționate aici: salariul mediu l-a depășit pe cel din Ungaria; 200 de kilometri noi de autostradă; 1200MW noi în sistemul energetic, cât ultimii patru ani la un loc; am devenit deja cel mai mare producător de gaz din UE și din 2027 ne dublăm producția cu gazele din Neptun Deep; populația a crescut pentru al doilea an la rând; Dacia Sandero e cel mai bine vândut automobil în Europa și toate modelele mărcii se vor comercializa doar sub brandul Dacia de acum înainte, peste tot în lume. All in all, not bad at all, vorba lui Ronald Reagan.

Faptul că România a performat așa de bine rămâne un mister pentru mulți specialiști și pentru o bună parte dintre românii de rând. Motivul acestei disonanțe ține de modul în care arată majoritatea orașelor și localităților din România. Bucureștiul are cel mai mare PIB pe cap de locuitor (ajustat la paritatea de cumpărare) din Europa Centrală și de Est, și este inclusiv peste multe capitale vestice (inclusiv Copenhaga, Amsterdam, Viena, Roma, Berlin, Madrid), dar nu arată la fel de bine în practică. Acest lucru se datorează discrepanței dintre performanța sectorului privat și cea a sectorului public.

Dacă economic Bucureștiul este un campion european, în ceea ce privește calitatea administrației publice, Bucureștiul se află efectiv pe ultimul loc în Europa (vedeți graficul de mai jos). Cu câteva excepții notabile la nivel local (gen Oradea, Cluj-Napoca, Buzău, Reșița etc.), regional (gen ADR Vest, ADR Nord Vest, ADR Nord Est), și național, administrația publică din România a sub-performat. Ca atare, România nu arată pe viu cum arată pe hârtie, cu avantajele de rigoare (puțini consideră România un competitor economic serios, ceea ce ne permite să ne dezvoltăm, încă, în liniște) și cu multe dezavantaje (destui români rămân nesatisfăcuți cu viața lor, nu se simt respectați în țara lor și consideră că partidele populiste le-ar putea oferi o alternativă).

Figura 2. Indicele European de Calitate al Administrației Publice, în 2021

Sursa: https://ec.europa.eu/regional_policy/information-sources/maps/quality-of-government_en

România a avut și avantajul că în ultimii ani s-a concentrat pe a prinde din urmă țările mai dezvoltate. Aceasta este și logica procesului de convergență la nivel european, iar astăzi România este mai dezvoltată decât Grecia, Ungaria și, curând, Polonia, ceea ce puțini credeau posibil acum 35 de ani, la începuturile democrației românești postdecembriste. Însă, de aici încolo, simpla replicare a unor modele din exterior nu mai este suficientă pentru creșterea economică. Trebuie să evoluăm de la a prinde din urmă trecutul altora la a începe să visăm și să clădim viitorul pentru restul lumii. Pentru asta este nevoie de inovare românească, tehnologii și modele proprii, productivitate mare și o economie bazată pe servicii și produse cu valoare adăugată mare, ceea ce ne va permite să ieșim definitiv din capcana economiilor medii (middle-income trap). Aceasta nu este o sarcină simplă și este vital să începem acest proces de reconstrucție cât mai rapid, iar pentru asta România trebuie să fie o țară liberă, care permite accesul oamenilor la oportunități și putere. Secretul creșterii economice este fix acesta, chiar dacă par cuvinte mari: să asiguri cât mai multor oameni șansa de a-și împlini visurile.

Modelul România Respectată (R2)

Modelul R2 se bazează pe trei niveluri strategice, fiecare cu un set de „rezoluții” sau de măsuri propuse: 

  • A. Internațional: acces la piețe, tehnologii și investiții; 
  • B. Administrativ: reforma statului pentru credibilitate, ordine și eficiență; 
  • C. Politic: reforma lumii politice.

A. NIVELUL INTERNAȚIONAL

REZOLUȚIA 1. Consolidarea și creșterea legăturilor cu SUA

Apartenența la UE și accesul la piața europeană comună au fost principalii factori favorizanți ai dezvoltării României. Conform Băncii Mondiale, Uniunea Europeană a fost cel mai de succes mecanism de convergență din istoria omenirii. Dar economic UE nu a dus-o foarte bine în ultimii ani, după cum se vede în graficul de mai jos și după cum este explicat în detaliu în Raportul Draghi1, care ar trebui să fie lectură obligatorie pentru întreaga administrație românească (și nu numai pentru administrație), căci este fundația pe care Europa va fi reconstruită. Acum câțiva ani, UE și SUA erau la un nivel de dezvoltare similar. Între timp, însă, SUA s-a distanțat simțitor. În 2021, SUA consuma 27% din tot ce se producea în lume, iar consumul în UE a scăzut la 18%. Implicațiile pentru România sunt clare – fără un acces mai facil și mai eficient la piețele americane, România nu are cum să își susțină creșterea pe termen lung.

Figura 3. Consum final în selecție de țări, în 2021 (în trilioane USD)

Sursa: Banca Mondială

Accesul la piețele americane necesită trei lucruri cheie:

(1) EXPORTURI. Cea mai simplă abordare pentru a crește exporturile către SUA este prin atragerea firmelor americane în România, căci penetrarea pieței americane de către firmele românești cere timp și răbdare. Iașul este un bun exemplu de conectare deșteaptă la piețele americane. Ajutat de investițiile și relațiile private ale grupului românesc Iulius, Iașul a reușit să atragă acum nume grele de pe piața americană, precum Amazon, AMD sau Microsoft. Asta înseamnă și că Iașul este conectat acum la toate piețele globale unde aceste firme sunt prezente. Atragerea de companii americane în România este un efort ce trebuie susținut de toți actorii din România.

Am făcut asta și la Ministerul Energiei, în parteneriat cu autoritățile locale și județene, susținând, inclusiv cu un grant din PNRR, parteneriatul între Lockheed Martin și fabrica Sinteza SA din Oradea, pentru producția de baterii de ultimă generație în România. Efortul de a atrage investiții trebuie să fie însă unul național. De exemplu, la un nivel minim, o administrație locală trebuie să fie pregătită pentru a face mai ușor procesul de investiție pentru o firmă privată. Un rol cheie trebuie să îl joace și ARICE, agenția de investiții a României, care trebuie urgent operaționalizată, pentru a pune la propriu și la figurat covorul roșu în fața oricărui investitor serios, care vine și generează locuri de muncă noi, venituri mai mari la bugetul de stat, dezvoltare locală.

(2) DIASPORA. Legăturile cu diaspora românească din SUA trebuie susținute, căci românii din America au format de-a lungul anilor relații ce pot fi vitale pentru dezvoltarea României. Ca un efort pe termen foarte scurt, problema vizelor pentru români este vitală. România a fost și va rămâne un partener strategic pentru SUA, iar acest lucru ar trebui să se reflecte și în dreptul la liberă circulație în SUA a românilor. Cu cât va fi mai ușor pentru români să meargă în SUA și să vină din SUA acasă, cu atât va fi mai ușor să se stabilească legături de afaceri benefice pentru România.

(3) INVESTIȚII la BURSĂ. Capitalizarea bursieră a tuturor firmelor din lume se ridică undeva la $100 trilioane. Din această sumă, cam 50% este reprezentată de firme din SUA. Multinaționalele americane, precum Apple, Amazon, Meta, Microsoft etc. strâng venituri și profituri de pe tot globul. Românii pot să aducă parte a acestor profituri în România, investind deștept la bursă. Investițiile în firmele americane sunt nu numai cea mai simplă metodă de a ne conecta la piața americană, dar sunt și o metodă foarte eficientă pentru a genera prosperitate mai mare pentru românul de rând. Cam 60% dintre americani investesc la bursă – trebuie să ajungem la o pondere similară și în România – atât direct, prin educație financiară și sprijinirea investițiilor individuale, cât și prin susținerea fondurilor private de pensii (piloanele 2 și 3).

REZOLUȚIA 2. Întărirea UE

O ramură în floare nu va ține dacă trunchiul copacului se usucă. Performanța României din ultimii ani se datorează în mare parte apartenenței noastre la UE și nu avem cum să prosperăm pe viitor dacă UE nu o duce bine. România și românii trebuie să învețe să se lupte nu numai pentru propria bunăstare, ci și pentru bunăstarea comunității din care facem parte. Putem să avem cea mai bine coordonată orchestră din lume, dacă acea orchestră se află pe Titanic, n-am făcut nimic.

Există o multitudine de lucruri ce pot ajuta la întărirea UE, dar menționăm aici doar trei:

(1) BURSĂ UNICĂ EUROPEANĂ. Uniunea Europeană nu are cum să țină pasul cu SUA dacă nu vine cu reforme importante pentru sistemul financiar european. Momentan, funcționează 57 burse în Europa, ceea ce înseamnă că avem un sistem foarte fragmentat, ce nu permite firmelor acces la finanțare, la același nivel posibil pentru firmele americane. O firmă americană poate să atragă finanțare facil atât de la un texan cât și de la un californian. De fapt, o firmă americană poate să atragă finanțare mai ușor de la un român, decât firmele românești pot atrage finanțare de la români. De exemplu, un român rezident în Austria poate investi cu greu pe Bursa de la București.

Piața sortează firmele câștigătoare și pe cele pierzătoare, dar firmele europene au un handicap mare față de cele americane, pentru că acestea din urmă au pur și simplu acces la o bază de finanțare mult mai mare. UiPath, cel mai mare unicorn din Europa Centrală și de Est, s-a listat pe New York Stock Exchange, căci nici o bursă din Europa nu i-ar fi permis, probabil, să atragă finanțarea inițială strânsă în SUA – adică, $36 miliarde (sau aproape 13% din PIB-ul României în 2021)! Dacă UiPath va fi o firmă de succes sau nu rămâne de văzut, dar finanțarea strânsă pe piața americană îi dă o șansă mult mai mare de succes. Pentru a putea concura cu firmele americane, firmele europene trebuie să aibă acces la un sistem financiar la fel de potent ca cel american. Mai mult, dacă ne uităm la capitalizarea bursieră globală a firmelor listate la bursă, 50% din această capitalizare este a firmelor listate în SUA și numai 10% este a firmelor listate în UE.

În momentul de față europenii se împușcă singuri în picior (iar economia românească va fi victimă colaterală) și vor continua să facă acest lucru până când vom avea o piață financiară integrată. În esență, acest lucru înseamnă că europenii și capitalul european finanțează mai degrabă creșterea firmelor americane decât a celor europene, cele din urmă nefiind suficient de atractive, ca urmare a unor factori structurali surprinși foarte bine și de Raportul Draghi (lipsa competitivității, capacitate scăzută de inovare, prețuri mari la energie în contextul decarbonizării prea agresive asumate de UE etc.).

(2) DIASPORA ACASĂ, IMIGRAȚIA și POLITICILE DEMOGRAFICE. Dintre țările dezvoltate, cele mai performante sunt cele cu sisteme de imigrare eficiente. În condițiile declinului demografic și al îmbătrânirii populației (ceea ce în termeni practici înseamnă o reducere a puterii interne, atât ca forță de muncă, dar și ca piață de consum), o soluție viabilă pe termen scurt și mediu este întoarcerea românilor din diaspora, inclusiv prin programe dedicate de sprijin pentru antreprenori, care vin acasă cu know-how, capital financiar și social și dorința de a demonstra că se poate.

Totodată, imigrația poate fi sprijinită, atât pentru a acoperi cererea de forță de muncă (mai ales pentru job-uri pe care mulți români nu le-ar presta în condițiile actuale, vezi livrările rapide, menajul etc.), cât și pentru a menține la un nivel bun cererea pentru bunuri și servicii produse în România. Datele din SUA arată de asemenea că beneficiile imigrației pot fi multiple, imigranții fiind disproporționat reprezentați printre laureații la premiul Nobel și printre directorii de companii multinaționale. România are avantajul că este, cultural, o țară mai deschisă către străini, dar avem nevoie să investim mai mult în aducerea și integrarea imigranților, având totodată în vedere aspectele care țin de securitatea țării, care este nenegociabilă. Pe termen mediu și lung, trebuie să promovăm politici deștepte de creștere demografică proprie.

(3) EXTINDEREA UE. O Uniune Europeană lărgită este și o Uniune Europeană mai puternică. Având în vedere problemele economice și sociale cu care se confruntă UE acum, este neclar când exact va fi posibil un nou val de extindere. Ce este clar, însă, este că România va avea de câștigat pe multiple planuri. Pe de o parte, vom avea acces mai facil la noi piețe în creștere. Pe de altă parte, vom avea avantajul de a nu mai fi la periferia Uniunii Europene, ceea ce înseamnă oportunități de dezvoltare mai mari (a se vedea și raportul „Orașe competitive” al Băncii Mondiale din 2013, la care am fost co-autor). Trebuie să fim campionii lărgirii UE (către Republica Moldova, Serbia, Ucraina, Georgia, Turcia etc.) și să facem lobby continuu pentru acest lucru.

B. NIVELUL ADMINISTRATIV

REZOLUȚIA 3. Continuarea procesului de descentralizare

Un nivel local puternic înseamnă o Românie puternică. Cu cât primarii vor avea instrumente și pârghii mai multe, cu atât pot lua decizii care să răspundă mai bine nevoilor cetățeanului de rând. Nu toți primarii vor performa la același nivel, dar există șanse mai mari să se inoveze la nivelul administrației publice când există mai multe administrații puternice ce încearcă, într-o competiție sănătoasă, să răspundă nevoilor cetățenilor. De asemenea, administrațiile locale sunt mai abile în a prelua soluțiile bune unele de la altele decât este administrația centrală. O reformă importantă aici este reforma Codului Fiscal, ce impune limite superioare drastice în ceea ce privește taxele și impozitele pe teren, proprietate și vehicule. Aceste limite reduc substanțial veniturile proprii ce pot fi generate de administrațiile locale. Ca exemplu, impozitul pe un hectar de teren în centrul Bucureștiului este probabil sub 10.000 EUR/an, mult sub nivelul altor capitale europene.

Este nevoie de trei lucruri principale:

(1) DESCENTRALIZARE. Transfer de competențe către autoritățile care sunt mai aproape de cetățeni, cu o marjă mai mare de libertate în promovarea celor mai bune decizii pentru fiecare comunitate.

(2) REORGANIZARE. Reforma administrativ-teritorială se poate face etapizat, dar trebuie începută. Un principiu corect este analiza veniturilor și cheltuielilor din fiecare UAT în parte, pentru a se determina gradul de sustenabilitate financiară a fiecărei administrații locale. Localitățile care nu își permit nici măcar plata salariilor și cheltuielilor curente fie trebuie să găsească soluții proprii pentru creșterea veniturilor, fie vor fi încurajate să se comaseze cu localități limitrofe.

(3) MERITOCRAȚIE. Administrațiile locale performante, pe baza unor criterii obiective (de ex., fondurile europene atrase, raportul venituri/cheltuieli proprii, rambursarea la timp a împrumuturilor și evitarea arieratelor etc.), trebuie să aibă acces prioritar la mai multe resurse, programe, oportunități. Astfel de reguli bune vor încuraja performanța administrațiilor locale și extinderea modelelor de bună practică.

REZOLUȚIA 4. Reducerea disparităților intra-regionale

Politica Urbană a României, elaborată de Ministerul Dezvoltării, a identificat zonele urbane funcționale din România (vedeți harta de mai jos – cele în mov și albastru închis). Aceste zone urbane funcționale acoperă 50% din teritoriul României, adună la un loc 75% din populația țării și generează 98% din PIB-ul național. Ele sunt motoarele economiei românești (leading regions). Pe de altă parte, cealaltă jumătate a României, ce adună la un loc un sfert din populația țării, dar generează numai 2% din PIB, reprezintă zonele rămase în urmă ale României (lagging regions). Aceste zone pot fi împărțite în zone urban-rurale (formate în jurul unor orașe mici, cu potență economică scăzută) și zone rural funcționale. Sunt zonele unde dezvoltarea nu a ajuns încă și unde avem o populație pauperă, dependentă într-o mare măsură de transferuri sociale.

Figura 4. Zonificarea funcțională a României

Sursa: Politica Urbană a României

Pentru a aduce zonele urban-rurale și zonele rural-funcționale mai aproape de performanța zonelor urbane funcționale (ZUF), acestea trebuie conectate mai bine și integrate într-o zonă urbană funcțională. Datele arată clar acest lucru. În harta de mai jos se vede că localitățile rurale cele mai dezvoltate sunt cele din jurul unui municipiu (cu contur roșu) sau din jurul unui oraș (cu contur verde). De asemenea, localitățile aflate de-a lungul unor drumuri majore (vedeți de ex. localitățile de-a lungul Autostrăzii Soarelui) tind să aibă un nivel de dezvoltare mai ridicat decât localitățile izolate.

Figura 5. PIB la nivel local în 2009

Sursa: Politica Urbană a României

Figura 6. PIB la nivel local în 2022

Sursa: Politica Urbană a României

Pentru ca zonele rămase în urmă să aibă o performanță mai bună pe viitor, trebuie mai întâi ca centrele urbane din apropierea lor să funcționeze mai bine. O Moldovă mai prosperă are nevoie ca Iași, Suceava, Botoșani, Piatra Neamț, Bacău și Vaslui să fie puternice și dinamice. La fel Oltenia are nevoie de Craiova, Târgu Jiu, Râmnicu Vâlcea, Drobeta-Turnu Severin și Slatina.

Ceea ce devine imediat evident din harta de mai sus este că cele mai dinamice orașe trag zona din jurul lor în sus. Cu cât centrul urban este mai puternic, cu atât impactul său asupra dezvoltării este mai larg din punct de vedere teritorial. În majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, acest proces de difuzare a dezvoltării are loc organic. Procesul poate fi accelerat semnificativ însă dacă sunt puse în aplicare abordări inteligente metropolitane și funcționale.

La nivel elementar, este esențial să oferim oamenilor din zonele mai slab dezvoltate opțiuni eficiente pentru a avea acces la oportunitățile pe care le oferă orașele dinamice: de ex., locuri de muncă bine plătite, educație de calitate, asistență medicală specializată, cultură, divertisment, conectivitate cu restul lumii, comerț diversificat. La nivel mai complex, este important să existe instrumente de planificare adecvate care să permită o mai bună gestionare a activelor. De exemplu, nucleelor urbane dinamice le lipsește adesea teren suficient pentru dezvoltarea de noi activități economice (de ex., fabrici noi, logistică sau comerț cu amănuntul) sau pentru expansiunea urbană naturală sau planificată. Localitățile periurbane, pe de altă parte, au de obicei teren amplu pentru noile dezvoltări, dar le lipsesc resursele și capacitatea pentru acoperirea integrată a nevoilor de infrastructură locală (de ex., drumuri noi, trotuare, școli, unități de sănătate, parcuri, zone verzi, facilităţi).

Este nevoie de politici, programe și investiții dedicate pentru sprijinirea zonelor urbane funcționale, în special pentru susținerea infrastructurii conective pe termen scurt. Și din acest punct de vedere, modelele de la Bihor, Cluj sau Brașov sunt de succes și pot fi replicate în toată țara. Important este ca acele criterii de selecție a investițiilor să fie obiective și să țină cont de potențialul real de dezvoltare.

REZOLUȚIA 5. Școală pe bune

Omul sfințește locul și, în lipsa unui număr suficient de profesori bine pregătiți și bine plătiți, sistemul educațional din România nu poate să facă minuni. În mod inevitabil, unii elevi vor avea acces la profesori mult mai buni decât alți elevi. Asta generează și va continua să genereze clivaje de dezvoltare între diferite grupuri de tineri. Cel mai mult vor suferi copiii din familii sărace, ce au accesul cel mai dificil la școli bune.

Dar dacă accesul tuturor elevilor din România la profesori de excepție nu poate fi asigurat decât parțial prin programe online, se poate asigura fiecărui copil acces la infrastructură educațională de ultimă generație. Bill Gates și Paul Allen au inventat Microsoft pentru că la școala lor au avut acces la unul din puținele calculatoare performante din lume, la acel moment. Steve Jobs și Steve Wozniak au gândit primul calculator în cadrul unui club tehnic, frecventat în primul rând de liceeni. Mark Zuckerberg și Eduardo Severin aveau pregătire tehnică și economică de la liceu, când au gândit platforma Facebook.

În termeni simpli, aceasta înseamnă că toate școlile din România trebuie echipate cu infrastructură de ultimă generație. Fondurile din PNRR sunt o șansă unică. Câteva exemple de direcții prioritare:

(1) ACCELERARE MODERNIZARE INFRASTRUCTURĂ ȘI DOTĂRI. Fondurile disponibile din PNRR sunt o șansă unică, care nu trebuie ratată. Fereastra de oportunitate, poate singura, se închide la final de 2026.

(2) SPRIJIN PENTRU ȘCOLILE PILOT. În mare, școala de astăzi este școala pe model comunist. Arhitectura curriculară și curricula în sine sunt depășite. Legea permite declararea unităților ca școli pilot, ceea ce înseamnă că pot experimenta cu materii opționale noi, programe practice etc. Este un mecansim care merită sprijinit, pentru a distinge și replica modelele de bune practici, cu obiectivul major de reformă națională a arhitecturii curriculare.

(3) ÎNVĂȚĂMÂNT DUAL. Modelele de succes din țară există și și-au dovedit eficiența. Ele se pot extinde, în parteneriat cu mediul privat, pentru a adapta rapid educația la cerințele pieței muncii.

(4) PROGRAM NAȚIONAL PENTRU EDUCAȚIE DE TOP MONDIAL. Pe modelele altor state, se pot susține printr-un program de burse cele mai bune minți ale României. Orice român admis la o universitate de top 20 mondial poate să aibă dreptul de a primi finanțare integrală de la statul român, cu condiția să revină în țară (eventual în sistemul public) după absolvirea studiilor, sub condiția returnării banilor, dacă nu face asta. Programul poate fi pe bază de grant sau împrumut subvenționat pe 10-20 de ani.

REZOLUȚIA 6. Educația financiară a populației

Aproximativ 60% dintre americani investesc la bursă. Mai puțin de 1% dintre români fac asta. O educație financiară de bază nu ia mai mult de 5 minute, dar poate avea un impact fenomenal pe termen lung. Ideea este ca oamenii să se obișnuiască să economisească cât de timpuriu posibil, și să investească în diferite active, în funcție de profilul lor de risc. Majoritatea românilor ce reușesc să pună bani deoparte îi investesc într-un apartament, îi pun cu o dobândă modică la bancă sau îi țin în podul casei.

Un apartament generează, însă, în medie, un randament de 3%-4%, în timp ce o simplă obligațiune, cu un grad de risc scăzut, poate genera un randament de 7%-8%. Un „index fund”, de tipul S&P 500 (ce urmărește performanța celor mai mari firme din SUA), ce se regăsește în mai toate fondurile de pensii americane, are un randament mediu de 10%-12% pe an. Un investitor de geniu, precum Warren Buffet, generează un randament mediu pe termen lung de aproximativ 20%-25%, investind în active financiare atent selectate. La un randament de 26% pe an, o sumă crește de 10 ori în 10 ani, și de 100 ori în 20 ani. Pe termen și mai lung, profitul crește exponențial. După cum se poate vedea din tabelul de mai jos, 10.000 EUR, la un randament mediu de 12% pe an, se transformă în 2,5 milioane EUR, iar la un randament de 25% pe an, se transformă în 560 milioane EUR. Este o rețetă simplă pentru a scoate mulți români din sărăcie și nu necesită un efort prea mare – oamenii se vor educa reciproc în momentul în care va exista o masă critică de investitori de succes.

Tabel 1. Cum cresc 10.000 Euro la diferite randamente

s

2%

5%

12%

20%

25%

50%

1

10,000

10,000

10,000

10,000

10,000

10,000

2

10,200

10,500

11,200

12,000

12,500

15,000

3

10,404

11,025

12,544

14,400

15,625

22,500

4

10,612

11,576

14,049

17,280

19,531

33,750

5

10,824

12,155

15,735

20,736

24,414

50,625

6

11,041

12,763

17,623

24,883

30,518

75,938

7

11,262

13,401

19,738

29,860

38,147

113,906

8

11,487

14,071

22,107

35,832

47,684

170,859

9

11,717

14,775

24,760

42,998

59,605

256,289

10

11,951

15,513

27,731

51,598

74,506

384,434

11

12,190

16,289

31,058

61,917

93,132

576,650

12

12,434

17,103

34,785

74,301

116,415

864,976

13

12,682

17,959

38,960

89,161

145,519

1,297,463

14

12,936

18,856

43,635

106,993

181,899

1,946,195

15

13,195

19,799

48,871

128,392

227,374

2,919,293

16

13,459

20,789

54,736

154,070

284,217

4,378,939

17

13,728

21,829

61,304

184,884

355,271

6,568,408

18

14,002

22,920

68,660

221,861

444,089

9,852,613

19

14,282

24,066

76,900

266,233

555,112

14,778,919

20

14,568

25,270

86,128

319,480

693,889

22,168,378

21

14,859

26,533

96,463

383,376

867,362

33,252,567

22

15,157

27,860

108,038

460,051

1,084,202

49,878,851

23

15,460

29,253

121,003

552,061

1,355,253

74,818,276

24

15,769

30,715

135,523

662,474

1,694,066

112,227,415

25

16,084

32,251

151,786

794,968

2,117,582

168,341,122

26

16,406

33,864

170,001

953,962

2,646,978

252,511,683

27

16,734

35,557

190,401

1,144,755

3,308,722

378,767,524

28

17,069

37,335

213,249

1,373,706

4,135,903

568,151,287

29

17,410

39,201

238,839

1,648,447

5,169,879

852,226,930

30

17,758

41,161

267,499

1,978,136

6,462,349

1,278,340,395

31

18,114

43,219

299,599

2,373,763

8,077,936

1,917,510,592

32

18,476

45,380

335,551

2,848,516

10,097,420

2,876,265,888

33

18,845

47,649

375,817

3,418,219

12,621,774

4,314,398,833

34

19,222

50,032

420,915

4,101,863

15,777,218

6,471,598,249

35

19,607

52,533

471,425

4,922,235

19,721,523

9,707,397,374

36

19,999

55,160

527,996

5,906,682

24,651,903

14,561,096,060

37

20,399

57,918

591,356

7,088,019

30,814,879

21,841,644,091

38

20,807

60,814

662,318

8,505,622

38,518,599

32,762,466,136

39

21,223

63,855

741,797

10,206,747

48,148,249

49,143,699,204

40

21,647

67,048

830,812

12,248,096

60,185,311

73,715,548,806

41

22,080

70,400

930,510

14,697,716

75,231,638

110,573,323,209

42

22,522

73,920

1,042,171

17,637,259

94,039,548

165,859,984,814

43

22,972

77,616

1,167,231

21,164,711

117,549,435

248,789,977,221

44

23,432

81,497

1,307,299

25,397,653

146,936,794

373,184,965,832

45

23,901

85,572

1,464,175

30,477,183

183,670,992

559,777,448,748

46

24,379

89,850

1,639,876

36,572,620

229,588,740

839,666,173,121

47

24,866

94,343

1,836,661

43,887,144

286,985,925

1,259,499,259,682

48

25,363

99,060

2,057,061

52,664,573

358,732,407

1,889,248,889,523

49

25,871

104,013

2,303,908

63,197,487

448,415,509

2,833,873,334,285

50

26,388

109,213

2,580,377

75,836,985

560,519,386

4,250,810,001,427

O educație financiară a populației asigură nu numai un grad mai mare de prosperitate pentru românul de rând, ci și un mod eficient de a dezvolta România și de a asigura reziliența localităților. O populație educată financiar, ce investește deștept, atrage practic în România plus-valoarea creată de cele mai performante firme și instrumente financiare din lume. Într-o lume în continuă schimbare, localitățile cele mai reziliente sunt cele ce au resursele pentru a se reinventa. Iar atunci când nu ai firme mari la nivel local, ajută mult să ai o populație înstărită. Soluția este un parteneriat național între ministerul educației, BVB și companii private pentru a promova investițiile pe piața de capital.

REZOLUȚIA 7. Reforma instituțiilor publice și a companiilor de stat

Instituțiile și companiile de stat sunt, cu puține excepții, caracterizate de ineficiență, sinecuri și lipsă de rezultate. Aici trebuie tăiat în carne vie, atât pentru a genera economii la bugetul de stat, cât și pentru a disponibiliza mai multe fonduri pentru investiții. Un program serios de reformă constituie și un semnal puternic de credibilitate a statului român pentru investitori, pe de-o parte, și pentru cetățeni, pe de altă parte.

Pași de urmat:

(1) AUDIT CHELTUIELI (0-3 luni). Un audit serios va expune principalele surse de cheltuieli care pot fi reduse pentru a stopa risipa. Sunt recomandabile firmele de tip BIG 4 și de consultanță în management. Sunt destui oameni deștepți și care iubesc România și ar putea face asta pro bono.

(2) IMPLEMENTARE MĂSURI LA NIVELUL FIECĂREI ENTITĂȚI (3-6 luni). Măsurile trebuie să fie de termen scurt, mediu și lung, inclusiv măsuri one-time și măsuri structurale. La ministerul energiei am pregătit deja un plan de acțiune pentru reducerea cheltuielilor și vom solicita același lucru de la toate companiile din portofoliul nostru, susținând inclusiv posibile fuziuni și restructurări, nu doar pentru a fi mai eficienți, dar și pentru a crește câțiva campioni energetici care să poată juca la nivel european și regional în liga mare.

(3) REFORMA / CONSOLIDAREA ANAF. Este urgentă creșterea capacității ANAF de colectare a taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat, inclusiv cu o expertiză complexă la nivel internațional, având în vedere transferurile însemnate de fonduri în afara țării.

REZOLUȚIA 8. Modernizarea administrației românești

Chiar dacă economia românească crește, orașele și localitățile noastre nu arată pe măsură. La fel, nivelul serviciilor publice lasă de dorit, căci oamenii din sistemul public nu au fost nevoiți să se schimbe la fel de rapid cum au făcut-o oamenii din sectorul privat. Asta înseamnă că România încă trebuie să investească în modernizarea aparatului de stat. Japonia, de exemplu, după cel de-al doilea Război Mondial, investea aproximativ 2% din PIB în programe de asistență tehnică petru modernizarea administrației publice japoneze.

România, spre deosebire de alte tări din regiune, a fost foarte deschisă la a primi sprijin din afară. Această deschidere trebuie să se mențină, căci pe piața ideilor nu există surplus, și o idee în plus (chiar dacă poate fi o idee proastă într-un anumit context) este mai bună decât o idee în minus. Informația și ideile cresc și se dezvoltă astăzi într-un ritm accelerat, iar țările ce vor fi mai abile în a accesa aceste idei și informații vor fi și mai câștigate.

REZOLUȚIA 9. Punți de dialog puternice între sectorul public și cel privat

După 35 ani de tranziție, și chiar dacă transformarea economică a României se datorează sectorului privat, există în continuare un dialog deficient între sectorul public și sectorul privat. Acesta se manifestă atât prin incapacitatea de a elabora un cadru de implementare coerent pentru parteneriatele public-private, cât și o lipsă a unor proiecte PPP de anvergură. De exemplu, mai toate zonele din jurul gărilor din orașele mari din România ar putea fi transformate în centre dinamice și vibrante, dacă ar exista mecanisme eficiente de implicare a sectorului privat. De asemenea, cum arată exemplul de la Iași, un investitor privat de succes aduce după el/ea o sumedenie de alți investitori.

Mai mult, având în vedere dinamica inovării în sec. XXI, este imposibil de atras și de păstrat la stat profesioniști cu expertiză în tehnologiile de vârf: de ex., inteligență artificială, quantum computing, hidrogen, captare și stocare de carbon etc. Aici statul trebuie să își deschidă larg porțile pentru mediul privat, într-un dialog deschis și transparent, de la egal la egal, pentru a beneficia de expertiză de specialitate în vederea adaptării rapide a cadrului legislativ și de programe de investiții.

C. NIVELUL POLITIC

REZOLUȚIA 10. Asigurarea accesului la putere pentru cât mai mulți oameni

Indiferent cum va arăta România în 2030 și 2050, este clar că dezvoltarea ei va fi definită de acei lideri ce reușesc să își susțină viziunea – România, ca orice altă țară, se va dezvolta practic în jurul liderilor săi. Pentru ca viitorul României să fie unul sigur și prosper, trebuie ca România să aibă cât mai mulți lideri care să îi croiască viitorul. Asta înseamnă că trebuie să asigure un sistem care permite accesul cât mai multor oameni la putere. Trebuie să avem o viziune unificatoare, cum a avut-o Alexander Hamilton pentru SUA, dar în același timp trebuie să permitem cât mai multor cetățeni/rezidenți (de preferabil tuturor) să joace un rol în croirea viitorului țării.

La nivelul tuturor partidelor pro-modernizare, sunt necesare mai multe măsuri:

(1) RECRUTARE PROFESIONIȘTI. Deschiderea largă a porților partidelor pentru profesioniștii de calitate înseamnă nu doar o mai bună imagine, dar și șansa de a avea decidenți pregătiți, adaptați vremurilor pe care le trăim.

(2) POLITICĂ DE RESURSE UMANE. Degeaba atragem oameni noi, dacă nu știm să îi motivăm. E nevoie de predictibilitate, pe baza unui traseu politic clar, dar și de meritocrație. Numirile politice generează rezultate proaste la nivel decizional, dar demotivează și oamenii de calitate din partide și din societate, care constată că nu contează ce au în cap, ci pe cine au în agenda telefonică.

(3) IDEI PUTERNICE PENTRU PARTIDE PUTERNICE. Partidele au atras oameni în căutare de joburi și venituri, cei care intră în politică pentru idealuri fiind excepțiile de la regulă. E momentul ca această stare de fapt să se schimbe.

(4) DIGITALIZARE. Pentru managementul membrilor și simpatizanților, noile soluții digitale (de ex., pentru managementul bazelor de date și engagement real) sunt un must have.

În încheiere, m-aș bucura ca lista de 10 rezoluții de mai sus să fie prilej pentru o conversație cu toți cei care și-ar dori ceva mai bun pentru România în 2025. Așadar, voi ce vă doriți? Dacă nu R2, atunci ce anume și mai ales cum?

La mulți ani, dragi români! Înainte, împreună.

PS: Tot pentru 2025, daca se aliniază astrele, voi publica și noua carte la care lucrez, impreuna cu un prieten vechi. Ea va extinde aceste propuneri, pe baza lecțiilor date de cel mai de succes antreprenor din istorie.

Note de subsol:

1. https://commission.europa.eu/topics/strengthening-european-competitiveness/eu-competitiveness-looking-ahead_en

27.4.2021 13:25

Drama unei generații pierdute despre care nu vorbește nimeni

Sunt zile agitate pe scena publică, chiar dacă este Săptămâna Mare. Politica are rostul ei, însă un lucru e cert: România are nevoie de mai mulți oameni politici și de mai puțini politicieni. Dincolo de tulburările de moment, provocările sistemice ale țării se acumulează și se agravează. Iar generațiile de sacrificiu par că nu se mai termină, iar unele generații riscă să se piardă de tot.

162.015 de copii preșcolari sau școlari din România au cel puțin un părinte plecat în străinătate. 74.972 dintre aceștia provin din mediul rural. Acestea sunt datele oficiale de la Ministerul Educației, pe care le-am primit ca răspuns la o întrebare adresată recent ca deputat în Parlamentul României. Acestea sunt cifrele unei drame despre care vorbim prea puțin în România: copiii care cresc singuri acasă. Și nu doar aceste cifre, pentru că sunt și destui copii neșcolarizați cu părinți plecați în diaspora; aceștia nu apar nu statisticile oficiale. Se spune că, în total, sunt peste 350.000 de copii în această situație.

Copiii care adorm cu lacrimi de dor pe obraz. Copiii rămași în urma unor părinți alungați din țara lor de lipsa șanselor și visurilor, pe care doar o recuperare rapidă a decalajelor față de Vest îi va aduce acasă. Până atunci, însă, ce facem cu această generație pierdută a copiilor singuri acasă?

Cifrele detaliate de la Ministerul Educației, pe care le puteți consulta aici, ne arată o radiografie dură. Moldova este, de departe, regiunea cea mai afectată. Județele „campioane” la procentul copiilor școlarizați care cresc fără părinți acasă sunt Vaslui: 11,54%, Botoșani: 11,58%, Bacău: 10,37%, Suceava: 9,50%, Neamț: 9,65%. Din restul țării se remarcă județul Caraș-Severin, cu 11,01%. La polul opus sunt București, cu cel mai mic procent – 0,8%, Ilfov – 2,08%, Cluj  – 2,22% și Alba – 3,93%,.

La nivel de localități, situația este, în destule cazuri, dramatică. Există o comună în care absolut toți copiii au părinți plecați la muncă în diaspora: comuna Rachelu, județul Tulcea. Foarte aproape de acest procent este și Valea Seacă, din județul Iași, cu 134 de copii cu părinți plecați în străinătate dintr-un total de 137. Vă mai las aici doar câteva exemple de localități în care procentul copiilor singuri acasă este covârșitor:

Județul Iași:

Ciortești: Total 94 – Cu părinți plecați 63

Lespezi: Total 190 – Cu părinți plecați 119

Mircești: Total 118 – Cu părinți plecați 64

Județul Suceava:

Oniceni: Total 176 – Cu părinți plecați 87

Ulma: Total 60 – Cu părinți plecați 48

Zvoriștea: Total 148- Cu părinți plecați 97

Județul Teleorman – Guruieni: Total 12- Cu părinți plecați 9

Județul Mureș – Grâușorul: Total 31- Cu părinți plecați 18

Județul Satu Mare  – Ser: Total 38- Cu părinți plecați 24

Care sunt consecințele?

Toate studiile în domeniu arată că acești copii, chinuiți de sentimentul de abandon și de vină, sunt expuși la riscuri grave, mai ales că majoritatea provin din mediul rural, cu acces limitat la oportunități. Riscurile variază de la dezvoltare psiho-socială deficitară (autoizolare, lipsa comunicării cu cei în grija cărora au rămas etc.), rezultate slabe la învățătură până la abandon școlar, infracționalitate infantilă sau mame adolescente.

Dincolo de aceste ipoteze de studiu, poți afla mai multe petrecând timp cu acești copii. În 2018, împreună cu câțiva oameni preocupaţi de acest subiect, am lansat programul SuperEroi, prin care ofeream mentorat copiilor singuri acasă din comunități afectate de migrație. Am derulat două programe pilot, în comuna Botoroaga, județul Teleorman, şi în comuna Adunații Copăceni, județul Giurgiu. Am întâlnit astfel peste 100 de copii rămași singuri acasă.

Încă mă gândesc foarte des la Ștefania, o fetiță de 7 ani, care mi-a spus că își dorește să fie președintele României când va fi mare. De ce? Ca să se asigure că niciun părinte nu o să mai plece și niciun copil nu o să mai crească singur acasă. Tot atunci am cunoscut un băiețel care mi-a spus că este cel mai bun la matematică din clasa lui. După ce l-am lăudat, i-am cerut detalii și mi-a rupt inima: „pentru că număr constant zilele până când tata vine acasă”. Nu minutele, nu orele, ci zilele. Iar mulți copii din generația pierdută numără săptămânile, lunile, sau poate chiar anii…

Ce putem face?

Am avut ocazia să cunosc mai bine doar câțiva dintre cei 162.015 de copii școlarizați, care cresc singuri acasă. Fiecare cu povestea lui, cu drama lui, dar cu aceleași șanse reduse la împlinirea visurilor lui, în țara lui. Totuși, ce rămâne de făcut?

În primul rând, să facem tot ceea trebuie pentru a-i păstra pe români în țară și pentru a-i întoarce acasă pe cei care au luat drumul străinătății. Într-un cuvânt: dezvoltare. Revenind la datele obținute de la Ministerul Educației, se vede cu ochiul liber corelația dintre gradul de sărăcie și numărul copiilor rămași singuri acasă. Astfel, codașii dezvoltării Vaslui, Botoșani sau Caraș-Severin sunt și locurile de unde pleacă cei mai mulți părinți în diaspora. La polul opus, regiunea București-Ilfov și centrele urbane dinamice acționează ca zone-magnet pentru investiții, companii și forța de muncă, iar numărul copiilor rămași singuri acasă este redus. Rețeta este simplă: investiții, investiții, investiții. Premisele bugetului pe 2021 sunt corecte, iar perspectiva celor peste 80 de miliarde din fonduri europene este încurajatoare. Rămâne acum să livrăm rezultate.

La fel de important, avem nevoie de intervenții punctuale pe termen scurt pentru a salva generația pierdută care nu mai are timp să aștepte. Sunt convins că sprijinul unui adult, atenţia oferită pentru nevoile de bază şi suportul permanent pot redefini traiectoria copiilor rămași singuri acasă. De la ajutor la teme, activități extra-școlare sau simple discuții, care nu pot fi abordate cu un bunic sau o mătușă, un mentor poate forma un copil şi îl poate pune pe un drum corect.

Lucrez, împreună cu echipa mea, la un proiect de lege care să definească la nivel naţional conceptul de mentorat pentru copiii cu părinți plecați în diaspora şi să stabilească cadrul unui parteneriat între scoli, inspectorate școlare, Ministerul Educaţiei, pe de o parte,  şi asociații şi ONG-uri de profil, pe de altă parte. Legea poate merge până la oferirea de facilități sau vouchere pentru copii sau pentru mentori, în funcție de impactul bugetar şi de nevoile identificate. Nu este un proiect simplu. Mai avem nevoie de discuții, consultări și schimburi de idei până vom ajunge la o primă formă, dar este un subiect vital pentru viitorul a sute de mii de copii. Și al nostru, al tuturor.

Modele avem dintre țări mult mai dezvoltate, care au înțeles foarte devreme rolul mentoratului în modelarea viitorului categoriilor vulnerabile și au aplicat cu succes diverse programe în acest sens. Am detaliat câteva dintre aceste exemple de bune practici în aici. Soluții există. Voință există. Restul înseamnă doar viziune și muncă. Ce scuză vom avea, peste decenii, când ne vom uita în ochii acestor copii și nu vom ști să le răspundem la întrebarea: „de ce nu ați făcut mai mult pentru noi?”

19.4.2021 11:07

Sectorul 1 este blocat, iar Clotilde Armand refuză să respecte decizia Tribunalului București. „Consilierii PNL nu vor vota un buget ILEGAL”

O nouă săptămână, o nouă ședință de consiliu local la Sectorul 1. Deși, față de precedenta ședință, au apărut elemente noi care confirmă că bugetul propus consilierilor locali ignoră decizia Tribunalului București și este evidentă necesitatea refacerii acestuia pentru a intra în legalitate, pentru Clotilde Armand, primarul sectorului 1, legea pare să fie opțională.

Proiectul de buget de pe ordinea de zi de astăzi este identic cu cel propus anterior, construit pe baza unei organigrame suspendate de Tribunalul București.

În consecință, consilierii PNL Sector 1 vor solicita scoaterea acestui punct de pe ordinea de zi, refacerea urgentă a proiectului de buget și o dezbatere publică a noii forme.

”Girarea unui buget construit pe baza unei organigrame suspendate ar însemna încălcarea gravă a legii”

Pe 14 aprilie, Agenția Națională a Funcționarilor Publici (ANFP) a transmis un răspuns oficial la solicitarea formulată de consilierii PNL Sector 1, prin viceprimarul Ramona Porumb, cu privire la legalitatea proiectului de buget pentru 2021. ANFP, sub semnătura președintelui Liviu Mălureanu, confirmă că decizia instanței este executorie de drept, fiind obligatorie revenirea la situația anterioară HCL-ului suspendat.

Astfel, girarea unui buget construit pe baza unei organigrame suspendate ar însemna încălcarea gravă a legii și ar genera un blocaj fără precedent la nivelul administraţiei locale a Sectorului 1.

PNL Sector a solicitat în repetate rânduri primarului Clotilde Armand și aparatului administrativ al acesteia, inclusiv secretarului general Lavinia Ionescu, să respecte legea și decizia Tribunalului București, să ia toate măsurile necesare pentru revenirea la organigrama anterioară hotărârii de Consiliu Local și să refacă de urgență proiectul de buget, în condiții de legalitate.

Sebastian Burduja: ”Primarul se încăpățânează cu un proiect de buget ilegal, iar pentru PNL încălcarea legii este o linie roșie peste care nu vom trece

Nu doar că nu s-a întâmplat niciunul dintre lucrurile solicitate, ba chiar, din informațiile deținute de PNL Sector 1, primarul Clotilde Armand și Lavinia Ionescu – secretarul general al Primăriei S1 – ar fi mers la ANFP și ar fi solicitat retragerea acelui răspuns și redactarea unui nou document, care să transmită că decizia instanței nu trebuie reflectată în buget.

Se pare că aceleași presiuni sunt exercitate și asupra Prefecturii București, de unde se așteaptă un punct de vedere propriu.

”Dacă aceste informații sunt reale, asistăm la abuzuri și încălcări grave ale legii, rezultatele unui joc de orgoliu care periclitează activitatea Primăriei și, implicit, viața tuturor locuitorilor din sector. Pentru noi, însă, contează mai puțin modul în care primarul Sectorului 1 își duce propriile războaie, ci respectarea legii și stoparea haosului administrativ. Termenul pentru votarea bugetului se apropie. Este inacceptabil că din 30 martie, de când Tribunalul București a emis decizia de suspendare a HCL 291/2020, primarul și aparatul executiv nu au luat nicio măsură pentru a reveni în legalitate. De aproape trei săptămâni, primarul se încăpățânează cu un proiect de buget ilegal, iar pentru PNL încălcarea legii este o linie roșie peste care nu vom trece niciodată. O somăm public să înceteze aceste scandaluri inutile și să respecte decizia Tribunalului București!”, a declarat Sebastian Burduja, președinte PNL Sector 1.

”Consilierii PNL nu vor vota un buget ilegal și vor solicita, încă o dată, retragerea proiectului de buget și refacerea acestuia în deplin acord cu decizia instanței și cu punctul de vedere al ANFP. Vor vota ordinea de zi, precum și câteva dintre proiectele importante pentru oamenii din Sectorul 1, dar nu vor accepta pentru nimeni și nimic să încalce legea”

Detalii despre răspunsul ANFP, neregulile sesizate de consilierii PNL Sector 1 și apelurile publice făcute pentru intrarea în legalitate sunt disponibile aici:

16.4.2021 11:43

A fi sau a nu fi. Lider, nu ministru

O singura persoana putea, dintr-o frază, să rezolve criza politică: Vlad Voiculescu. “Regret decizia Premierului, nu sunt de acord cu ea, dar pentru binele țării am hotărât să fac un pas în spate. Fac un apel public către colegii mei de partid să rămână la guvernare în aceste momente grele pentru români, iar tuturor susținătorilor mei le spun: mergem mai departe!”

Conferința de presă a fostului ministru al Sănătății a decurs, din păcate, complet diferit. Am sperat că amână momentul primelor mesaje publice după demitere tocmai ca să nu facă declarații la cald, ca să își cântărească bine cuvintele și să vină în fața românilor ca un playmaker, nu ca un dealbreaker. Vlad Voiculescu ar fi putut fi astăzi un erou, nu doar pentru fanii devotați, ci pentru o țară întreagă. Ar fi reușit, astfel, să proiecteze imaginea unui lider autentic, responsabil și puternic, fără orgolii și fără interese politice. Adică fix ceea ce a reușit în anii din urmă.

În schimb, a ales calea mai ușoară a unor mesaje politice care, e cert, generează emoție, dar nu rezolvă nimic. Și nici nu se bazează pe argumente clare, logice. „Mafia”, „lupta cu Mafia”, „sistemul”, „avem indicii că numărul de morți raportat este diferit de cel real”, „am început o investigație, dar nu am fost lăsați să o terminăm”, „sistemul nu vrea transparență”, „am deranjat”. Această retorică inflamează situația și amână rezolvarea crizei. Ar fi fost mult mai util un bilanț la rece, cu cifre și argumente clare, ale mandatului de ministru, împreună cu apelul către succesor, oricare ar fi el sau ea, de a continua proiectele începute.

Vlad Voiculescu are multe calități. În plan civic, a gândit și derulat proiecte minunate, iar asta nu e deloc puțin lucru și nici nu poate fi umbrit de unele ezitări sau erori mai recente, recunoscute chiar de către fostul ministru. Vlad Voiculescu este un politician tânăr. Ar fi putut să transforme această criză, plecată de la un șir de erori neforțate, într-o imensă oportunitate. Ar fi schimbat radical dezbaterea publică și ar fi dat peste nas tuturor celor care jubilează astăzi că există o criză în coaliția de dreapta – aceiași care, până mai ieri, dinamitau o țară întreagă pentru propriile lor orgolii și interese.

Ar fi putut să spună „stop și de la capăt” și să revină în stil mare într-o viitoare configurație a arenei publice, chiar dacă actuala etapă politică nu a decurs conform așteptărilor.

Serviciul public nu este despre cei care îl fac, ci despre cei pentru care îl fac. Nu este despre politicieni, este despre cetățeni. Iar România are astăzi nevoie, mai mult ca oricând, de lideri, nu de politicieni. Diferența dintre ei este simplă: politicienii se gândesc la următoarele alegeri, liderii se gândesc la următoarele generații.

9.4.2021 11:17

Sebastian Burduja: ”Deputat, aștept răspuns. Lungul circuit al hârtiilor și soluția digitalizării”

Unul dintre principalele instrumente pe care un parlamentar îl are la îndemână, pentru a clarifica anumite lucruri sau a facilita comunicarea dintre cetățeni și guvernanți, este adresarea de întrebări sau interpelări membrilor guvernului. Am făcut și eu asta, de 21 de ori, pe parcursul ultimelor două luni.

Cum a funcționat acest proces? Să spunem că este loc de mai bine, dacă ne raportăm la nevoia acută de transparență și comunicare eficientă a cetățenilor și a întregului sistem public. Ce este de făcut? Să digitalizăm procesul, iar soluțiile ne sunt la îndemână.

Acest instrument al întrebărilor și interpelărilor este reglementat în Constituție, prin articolul 112, care spune că „Guvernul şi fiecare dintre membrii săi au obligaţia să răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de deputaţi sau de senatori, în condiţiile prevăzute de regulamentele celor două Camere ale Parlamentului”.

Pentru o deplină înțelegere a acestui proces, vi-l redau în detaliu. Când depun o întrebare, primul pas după redactare este să iau un număr de înregistrare dintr-un registru fizic. Ulterior, trimit hârtia printată, scanată, semnată și ștampilată, cu respectivul număr scris cu pixul, pe o adresă de e-mail. Apoi, colegii de la departamentul de întrebări/interpelări trimit după un anumit calendar întrebarea la ministrul destinatar. De regulă, nu în aceeași zi, căci există un calendar clar.

1.4.2021 10:34

Dacă ținem ochii închiși, istoria se va repeta. Și nu ne (mai) iartă

La distanță de doar câteva zile, marea noastră actrița Maia Morgenstern a primit replici antisemite de la un invitat într-o întâlnire cu directorii de instituții de cultură și o amenințare oribilă cu moartea. Mesajul îi transmitea că va fi supusă, împreună cu familia ei, la tratamente inumane, că va fi incendiat Teatrul Evreiesc şi toţi actorii de acolo. Autoritățile au transmis că autorul a fost prins și sper să primească o pedeapsă exemplară.

Dar nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece că este o excepție. În realitate, acest derapaj extrem scoate la iveală o problemă care arde mocnit de ceva timp, nu doar în Europa, ci în întreaga lume. Și, iată, inclusiv în România. Creșterea ignoranței în rândul tinerilor cu privire la aspectele istorice îi face vulnerabili în fața prejudecăților și dezinformării. Mai mult, anumite narative extremiste post-comuniste din Europa de Est descriu o istorie distorsionată, în care localnicii sunt victimele, iar comunitățile evreiești sunt blamate pentru rolul de reminder constant al rolului jucat de europeni în Holocaust.

Istoria nu iartă

În 2014-2015, 35% dintre români aveau manifestări antisemite. Studiul realizat de ADL arată că românii chestionați sunt de acord cu afirmații de genul: „Evreii sunt mai loiali Israelului decât țării în care locuiesc”, „Evreii au prea multă putere în lumea de afaceri” sau „vorbesc prea mult despre Holocaust”. Conform unui studiu similar derulat în toate țările, peste un sfert din populația lumii are atitudini de acest gen la adresa evreilor. 

În 2019, s-a constatat o creștere clară a antisemitismului în Europa de Est, unde găsim cele mai mari scoruri – Polonia (48%), Ungaria (42%). Surprinde pe cineva că se întâmplă chiar în democrațiile iliberale? Dar nu sunt doar acestea. La nivel global, se înregistrează anual creșteri ale manifestărilor antisemite, atât în spațiul public, cât și în cel privat. Exprimările de tipul  „evreii la gaz” și „moarte sioniștilor” au crescut nesiguranța fizică, la care se adaugă și o cifră dureroasă: 13 evrei au fost uciși în 2018, cel mai mare număr comparativ cu anii precedenți. În România, în 2018 au fost  înregistrate 13 incidente antisemite, conform datelor raportate de Agenția Europeană pentru Drepturile Omului. Consiliul Suprem al Magistraturii a anunțat, pentru același an, 76 de procese pe spețe privitoare la antisemitism, dintre care 55 au fost rezolvate și 34 de persoane condamnate.

De unde începem?

România are o legislație care pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și cu interzicerea unor drepturi promovarea în public a ideilor, concepțiilor sau doctrinelor fasciste, legionare sau xenofobe. Dar mai avem de lucrat la urmele istoriei pe prezentul nostru. 

Cu doar câțiva ani în urmă, un anume Șerban Suru, lider al Partidului Legiunea Creștină nega Holocaustul și executa un salut nazist in fata Institutului Elie Wiesel, fără să fie sancționat. Iar acest așa-zis partid a încercat să se înregistreze, cortul pentru semnături stând o săptămână în centrul Bucureștiului. Prin 2012 au fost câteva mișcări care se considerau urmașe ale Mișcării Legionare, unul folosind chiar numele „Totul pentru țară” al partidul legionar din interbelic înființat de Corneliu Zelea Codreanu. Undeva în Bucureştiul de azi, pe Str. Iacob Negruzzi la nr. 1 pare sa fie sediul unei mișcări legionare, din pozele pe care mi le-a transmis recent un cetățean indignat.

Toate acestea au trecut mai mult sau mai puțin neobservate de opinia publică. Totuși, judecând după protestele din aceste zile și după diverse manifestări ale unor colegi de arenă publică, nu putem afirma că nu au lăsat urme. 

Ce putem face?

Un mod de a ne apleca asupra acestor manifestări este să analizăm mai bine legislația în vigoare, împreună cu istorici și specialiști, și să ne asigurăm că avem un cadru care să sancționeze exemplar derapajele, eventual prin creșterea sancțiunilor. Apoi, să fim mai atenți la semnalele pe care le primim din societate.

La nivelul Uniunii Europene, combaterea antisemitismului se face pe mai multe direcții, cele mai importante vizând identificarea și stoparea mesajelor online în această direcție și identificarea metodelor de educare a generațiilor tinere.”

Pentru combaterea eficientă a conținutului online cu tente antisemite, este nevoie de proceduri mai clare de notificare și acțiune, cu reguli transparente pentru semnalizarea și blocarea acestuia. Acest sistem poate fi implementat și de site-urile serioase din România, ce includ comentarii de la utilizatori, în cadrul cărora se pot strecura derapaje. 

Sigur că că deciziile de eliminare a conținutului trebuie să fie exacte și întemeiate, mai ales atunci când sunt utilizate instrumente automatizate, pentru a respecta deplin drepturile fundamentale, libertatea de exprimare și normele de protecție a datelor.

În egală măsură, putem stabili cadrul unei cooperări mai strânse cu autoritățile, pe care să le putem sesiza rapid, online și fără bătăi de cap dacă identificăm conținut cu amenințări la adresa vieții sau siguranței personale. Fără excese, dar având convingerea că suntem ascultați. 

Tot de la nivelul UE putem adopta și alte măsuri, cum ar fi întâlniri constante cu reprezentanții comunităților evreiești, proiecte de protejare a cimitirelor, în parteneriat cu autoritățile locale și societatea civilă, precum și cursuri de formare pentru oficiali ai statului român, din diverse autorități, privind antisemitismul și rememorarea Holocaustului și drepturile fundamentale. Efectele dovedite sunt creșterea gradului de conștientizare internă cu privire la prejudecățile și stereotipurile anti-evreiești, precum și metode de combatere a fenomenului. De asemenea, un program de sprijin pentru victimele atacurilor de acest gen, cu violențe de limbaj sau fizice, poate ajuta la definirea unui spațiu mai sigur. 

O componentă importantă este și prevenția, care trebuie începută de la vârste cât mai fragede. De exemplu, în școlile franceze se predă toleranța și se învață despre pericolele antisemitismului. Elevii merg în locuri istorice, nu doar de ziua națională dedicată comemorării Holocaustului, ci și cu alte ocazii. În România, această zi națională se marchează doar cu mesaje pe Facebook și eventual câteva evenimente punctuale. Avem nevoie de mai mult și pentru mai multe categorii de vârstă, ca să ne asigurăm că generațiile tinere au toate informațiile necesare. 

Soluții pot fi identificate pe mai multe planuri și din mai multe state membre (și nu numai). Primul pas este să conștientizăm că există această problemă și să înțelegem că istoria se poate repeta, mai ales dacă alegem ignoranța. Într-una dintre cărțile sale de căpătâi, „Viața pe un peron”, unicul Octavian Paler scria cuvinte care ne-ar ajuta să acționăm, nu doar să contemplăm: „Tortură, ma­sacre, ruguri. Iată istoria! Un trecut de noapte şi sânge. Trebuie să căutăm lumina în viitor”. Iar viitorul ne aparține, dacă ne asumăm trecutul și înțelegem prezentul.

15.3.2021 10:30

Vântul schimbării și antreprenorii români: ce alegem între ziduri și mori de vânt?

Un vechi proverb spune că atunci când vântul schimbării suflă, unii oameni construiesc ziduri, iar alții mori de vânt  sau, dacă vreți, centrale eoliene, în secolul nostru.

Recent, de la tribuna Parlamentului, am făcut un lucru mai puțin obișnuit, judecând după reacțiile stârnite: le-am mulțumit antreprenorilor și managerilor din mediul privat, care își plătesc taxele și susțin economia românească. Ar trebui să fie un gest firesc. Reiau acest mesaj, tocmai pentru că prea mulți colegi de arenă publică par  au uitat că banii la buget nu vin de la eternul și atotputernicul stat, ca pe vremea comunismului, ci de la mediul privat și de la noi toți, cetățeni ai acestei țări

Odată cu asumarea unor reforme profunde, îndelung amânate, acum posibile prin ancorarea în mecanismele de condiționalitate externă ale PNRR, este un moment perfect să ne arătăm recunoștința prim fapte: să construim pentru antreprenorii noștri mori de vânt moderne, punând la pământ zidurile birocrației, incompetenței și aroganței funcționărești fără cap. Putem începe cu un cadru legislativ stabil, modern, care să susțină antreprenorii români dornici să crească și să rămână aici, acasă. 

Aici suntem acum

O simplă privire asupra ecosistemului antreprenorial românesc ne arată, flagrant, un mare paradox. Lumea vorbește despre unicorni, scale-up, venture capital etc. Noi vorbim de SNC, SCS, SCA, SA, SRL. Acestea sunt tipurile de societăți reglementate de legea societăților comerciale, adoptată în data de 16 noiembrie 1990. Pe vremea aceea aveam „Adunarea Deputaților”, cu Dan Marțian președinte, iar la Senat era președinte Alexandru Bârlădeanu.

Nu comentez cunoștințele legate de economia de piață ale acelei generații, admit și faptul că legea 31/1990 a fost modificată (a se citi cârpită) de câteva zeci de ori până azi. Dar sub nicio formă nu asigură un cadru adecvat pentru dezvoltarea României în paradigma revoluției industriale 4.0. Așa că putem să continuăm să vorbim de Silicon Valley de România, dar hai să recunoaștem că în bună măsură facem servicii de bază și suport, inovația în antreprenoriat fiind aproape inexistentă (și constant descurajată). 

Într-adevăr, investițiile României în cercetare și dezvoltare sunt la cel mai redus nivel din UE – 0,5% din PIB. Pe cap de locuitor, suma este de 12,6 ori mai mică decât media UEProducția științifică rezultată din colaborarea mediului public cu cel privat a clasat România în 2018 pe locul 26 din 28 țări ale UE.

Activitatea de inovare de produs și proces este dependentă de finanțarea publică, cel puțin pe termen scurt. 75,3% dintre întreprinderile din România consideră că nu au niciun motiv pentru a inova și doar 14,5% dintre acestea declară că au luat în considerare necesitatea inovării, dar au întâmpinat bariere în acest sens, conform unui raport INS din 2018.

Un studiu publicat de Academia Română oferă o analiză a situației sectorului IMM din care reiese că implicarea întreprinderilor mici și mijlocii în activitatea de cercetare-dezvoltare este marginală. Concluziile sunt simple: 75% dintre IMM-uri nu au fost niciodată implicate în astfel de activități, iar 59% dintre acestea nu au introdus nicio inovație în ultimii 3 ani.

Ce ne spun toate aceste date? În primul rând, e timpul să investim masiv. În oameni, în proiecte, în infrastructură de cercetare. Să încurajăm mediul privat să inoveze și să creăm un mediu propice responsabilității în business – firmele mari pot transfera know-how și tehnologie către cele mai mici.

Din fericire, Uniunea Europeană alocă 100 de miliarde de euro pentru cercetare-dezvoltare-inovare în perioada 2021-2027. 70% din aceste fonduri se vor îndrepta către IMM-urile inovative, disruptive şi cu potenţial de extindere, conform unor date INACO. O oportunitate unică pentru companiile şi instituţiile de cercetare româneşti deopotrivă, în contextul în care pornim de la coada Europei, dar nu de la zero.

În mod special, sectoarele auto și IT&C dau semnale pozitive în ceea ce privește potențialul de inovare, iar resursa umană de vârf rămâne una de calitate, atât în țară, cât și în diaspora academi românească, pe care putem să o încurajăm să revină acasă.

Mori de vânt pentru startup-urile românești

Companiile mici și mijlocii sunt motorul economiei, peste tot în lume. La nivel global, ele angajează jumătate din forța totală de muncă, iar în România 66%, conform unui studiu derulat în cadrul programului RoWin – Succes în România. Același studiu remarcă afacerile mici de tip start-up sau scale-up ca o categorie distinctă desprinsă din IMM-uri, fiind definite printr-un proces de creștere accelerată. Acestea contribuie semnificativ la dezvoltarea socio-economică prin crearea de noi locuri de muncă, la creșterea dinamismului economic prin stimularea inovației, dar și la crearea de noi industrii.

UE definește IMM-urile prin numărul de angajați și cifra de afaceri. Termenul de startup nu are încă o definiție oficială, dar identificarea se face după trei criterii importante: vârsta afacerii (mai puțin de 5-10 ani, în funcție de sector), gradul de inovare (al produsului, serviciului sau modelul de business), potențialulde scalare (intenția de a crește numărul de angajați și/sau piețele de operare).

Silicon Valley de România a devenit o expresie tot mai des auzită, pe care presa a consacrat-o, care arată mândria noastră pentru o resursă importantă a acestei țări. Realitatea este, însă, departe. Ca să transformăm această dorință în realitate, avem câteva decalaje strategice de recuperat.”

Nu doar sute de mii de ingineri sau investiții de sute de milioane de euro, ci în primul rând un cadru legislativ care să stimuleze realmente ecosistemul antreprenorial. Aproape la unison, antreprenorii români cer simplificarea reglementărilor și taxării startup-urilor, încurajarea inovației și asigurarea stabilității mediului de reglementare

Sigur că nu toate aceste deziderate sunt realizabile într-un termen scurt. Poate că reducerea taxelor nu este o soluție acum, când România trece printr-o criză fără precedent, dar nu avem motive să nu simplificăm reglementările pentru startup-uri sau să încurajăm inovația prin stimulente fiscale. Este clar că legea societăților comerciale trebuie schimbată. Așa se face că, astăzi, un antreprenor la început de drum are de ales între un SRL restrictiv și un SA greoi

Avem nevoie să adaptăm legile la nevoile și cerințele societății actuale. Să creăm un cadru care să le permită startup-urilor să crească acasă. Să ne permită nouă să avem unicorni născuți și crescuți în România, nu doar cu fondatori români. Putem începe cu variante simple, precum încurajarea investițiilor în capitaluri proprii și a reinvestirii dividendelor, dar și facilitareaprogramelor de tip stock options.

Aici logica e simplă: dau opțiunea unui angajat al unei companii aflate la început de drum să investească nu doar timp, ci și încredere în viitorul acelui business. Semnez un contract pentru o sumă anume – de exemplu, 2000 de euro pe lună salariu, cât își permite un start-up, sumă la care nu poate concura cu giganții tech, prezenți inclusiv pe piața românească. Dar mai ofer ceva: 1000 de acțiuni în startup-ul meu, la valoarea totală de 10.000 de euro, care pot fi deținute peste un număr de ani, să zicem 5 ani.

Angajatul are toată motivația din lume să tragă pentru succesul companiei mele și să rămână 5 ani pentru a-și putea cumpăra acțiunile la suma inițială stabilită, în timp ce pe piață acestea pot să valoreze de 10 sau de 100 de ori mai mult.  Pentru asta e nevoie de soluții legislative noi în România, cum ar fi crearea de noi forme de asociere care să nu fie nici SRL, nici SA, ci o variantă hibrid care să faciliteze acest gen de programe și investiții. 

În loc de concluzie, fac un apel public către toți cei care înțeleg rolul esențial al IMM-urilor în dezvoltarea unei economii. Vântul schimbării bate pe ritmul tot mai alert al revoluției industriale 4.0. Pandemia nu a oprit aceste evoluții, ci doar le-a accelerat. Inclusiv în România, care a început să iasă din evul mediu al declarațiilor online care se depun la etajul doi. Și trebuie să continue pe acest drum, cu toată rezistența celor alecăror salarii și putere arbitrară se clatină în noua logică.

Rolul politicienilor în tot acest context? Să fim înțelepți și să dăm jos zidurile ridicate de birocrații iubitori de ștampilă și dosar cu șine. Să ne dăm din calea inițiativei private și profităm de vântul schimbării cu mori de vânt” de ultimă generație. Antreprenorii români pot fi campioni mondiali când evadează din țară, au demonstrat-o deja. E timpul să-i lăsăm să o facă și la ei acasă.

3.3.2021 15:00

Trei exemple care demonstrează că bugetul României este în sfârșit despre ce ar trebui să fie: despre dezvoltare

Refrenul „bugetului de austeritate” răsună din ce în ce mai șters, spre disperarea celor care l-au scornit. Circul ieftin pe care opoziția a încercat să îl pună în scenă a rămas doar o încercare tristă de distragere a atenției de la adevăr și de la cifrele cu adevărat importante: 62 de miliarde de lei pentru investiții, 5,5% din PIB. Record al ultimelor trei decenii. Este pur și simplu cea mai mare sumă alocată dezvoltării României în toată perioada postdecembristă. 

Dincolo de orice partizanat politic, ca economist, vă spun cu mâna pe inimă: doar așa creștem economia țării pe termen lung – prin investiții și dezvoltare, care vor crește nivelul de trai, resursele bugetare și vor genera bunăstare reală, nu doar pe hârtie. A se compara cu epoca de tristă amintire 2017-2019, când bugetul a fost subjugat în bună măsură unor populisme ieftine, cu salarii sau pensii crescute din pix de diverși diletanți. Efectele? Deficit comercial (consum mai mare, dar din import), inflație dublă față de 2020 și cea estimată pentru 2021 (deci sărăcirea românilor cu venituri fixe), decredibilizarea României în fața Comisiei Europene și a partenerilor externi.

Revenind la prezent, ca să spulberăm pentru totdeauna mitul austerității, oricine a făcut un curs de economie poate confirma că un buget care prevede cheltuieli de investiții de 61,4 miliarde de lei, 5,5% din PIB, este clar unul de dezvoltare, în niciun caz de austeritate.

Sumele alocate investițiilor în 2021 sunt cu 8,3 miliarde de lei mai mari față de execuția bugetară de anul trecut. Un an greu, cu o criză fără precedent, în care guvernul liberal a realizat cele mai mari investiții în economia românească din ultimul deceniu: 53,2 miliarde de lei. Acum, tot în condiții de criză, pentru că pandemia nu a trecut, Guvernul Cîțu investește într-un singur an cât au investit guvernele PSD în 2 ani la rând – 2017 (26,8 mld.) și 2018 (34,2 mld). Rezultatele viziunii de a face investiții publice pentru redresarea economiei s-au văzut deja: România a avut cea mai mare creștere economică din UE pe trimestrul IV, +5,3%, și o creștere de +5,6% pe trimestrul III. Plus creșteri record pe segmentul construcții, capitol la care am fost pe primul loc în UE.

Un alt lucru important despre care se vorbește prea puțin în spațiul public este structura finanțărilor: în 2020, guvernul PNL a crescut ponderea investițiilor din fonduri europene la 47%, iar în 2021 vom continua pe aceeași linie, cu finanțare de peste 50% din bani europeni.

„Spre comparație, ponderile investițiilor din fonduri UE în guvernările PSD au fost 29% în 2017, 31% în 2018, 28% în 2019. Practic, trei ani de oportunități ratate, pentru că preocupările socialiștilor au fost cu totul altele: păcălirea românilor cu măsuri populiste de stimulare a consumului, dinamitarea justiției, protejarea „liderilor” cu probleme penale.”

23.2.2021 15:12

În 2016, aici, la Piatra, a început o parte din Planul pentru România, într-o campanie memorabilă!

Sâmbătă, 20 februarie, acasă, la Piatra Neamț, deputatul liberal, Sebastian Burduja, a avut prima lansare oficială a cărții „Planul pentru România – Șapte revoluții intelectuale pentru o țară în care vrem să rămânem”.

România nu se va putea moderniza, profesionaliza, reforma, fără idealiști, fără oameni tineri, bine pregătiți, care cred în viitorul său și care, mai presus de orice, sunt deciși să pună umărul la recredibilizarea unei țări prea mulți ani strivită între orgolii, corupție, incompetență și interminabile războaie politice.

Tânărul deputat liberal Sebastian Burduja, este (doar) una dintre aceste persoane. Școlit la Harvard și Stanford, Burduja a revenit în România pentru a-și împlini un vis și anume acela ca România să devină locul în care toți cetățenii vor să rămână și milioanele de români plecați în străinătate să revină acasă!

Potrivit autorului, mesajul cărții este că putem construi România în care vrem să rămânem și că este momentul să ne desprindem din eternul „nu se poate”.

„Așa că pentru fiecare cititor am aceeași provocare: să citească rândurile cu mintea deschisă și să reziste tentației de a gândi că aceste lucruri nu vor fi vreodată posibile în România. Vă asigur că sunt și că le vom înfăptui împreună, iar visul va deveni realitate: o țară din care nimeni să nu mai plece și în care toți cei  plecați să se întoarcă acasă.

Sper ca această carte să pună bazele unui dialog, să fie conturul unui plan de țară, să fie fundația unei noi mișcări: cea fără resemnare, fără blazare și fără scepticism. Doar cu încredere, înțelepciune și unitate, pentru România de mâine”, susține Sebastian Burduja.

Cartea „Planul pentru România – Șapte revoluții intelectuale pentru o țară în care vrem să rămânem”, scrisă de Sebastian Burduja, a fost primită, încă de la lansarea din Capitală,  cu foarte multă deschidere si interes, având toate șansele sa fie bestseller pe piața românească de carte.

“Sâmbătă, la Piatra Neamț, înconjurat de prieteni dragi și oameni de calitate, am avut prima lansare a cărții Planul pentru România, publicată la finalul anului trecut la Editura Litera.

Chiar dacă pandemia nu ne-a permis să fim mai mulți și a trebuit să ne adaptăm restricțiilor, a fost o bucurie să ne revedem și să schimbăm idei și impresii.

Le mulțumesc celor care au contribuit la reușita evenimentului și care au făcut posibile câteva ore minunate pentru dezbatere, reîntâlniri, autografe și zâmbete pe sub măști: gazdele extraordinare de la Central Plaza Hotel, familia Roca, primarul Municipiului Piatra Neamț și vechi camarad în lupta pentru România pe bune, Andrei Carabelea , domnul vicepreședinte al Camerei Deputaților, Laurențiu Dan Leoreanu, doamna deputat Mara Calista, domnul Adrian Alui Gheorghe, consilier local PNL și scriitor, domnul Mihai Obreja, consilier local PNL și inspector școlar general. Și, niciodată suficient, oamenilor minunați de la Editura Litera, care mă sprijină întotdeauna necondiționat.

Mulțumiri din inimă și pentru toți cei care au răspuns la invitația mea, la mijlocul unei zile de sâmbătă care a început cu o ninsoare neprietenoasă, dar a continuat cu multă energie pozitivă.

Nu este întâmplător că am făcut primul eveniment pentru lansare la Piatra. În 2016, aici a început o parte din Planul pentru România, într-o campanie memorabilă – doi independenți pentru Parlamentul României. Și a continuat. Chiar dacă pe drumuri diferite și în locuri diferite, visul a rămas: o țară în care vrem să rămânem. Și în cursa pentru împlinirea acestui vis se alătură în fiecare zi oameni minunați, care iubesc această țară și sunt dispuși să lupte pentru ea, pe fronturile pe care vremurile actuale ni le deschid.

Înainte, împreună”, a precizat, pe pagina sa de Facebook, deputatul PNL, Sebastian Burduja.

17.2.2021 11:54

Primul Vlog politic din România – Planul pentru România

Sebastian Burduja, vicepreședinte al Partidului Național Liberal și deputat PNL de București, lansează primul vlog politic din România. Într-o perioadă în care conținutul video este cel mai accesat de internauți, iar încrederea tinerilor în clasa politică este la cote minime, Burduja publică, sub brandul „Planul pentru România”, primul episod dintr-un vlog care își propune să arate ce înseamnă politica românească, de la activitatea parlamentară la cea de lider de filială de partid. 

Vloggingul a devenit un fenomen care captează atenția tinerilor de toate vârste, mai ales în ultimii ani. În același timp, clasa politică se confruntă cu o lipsă acută de încredere din partea românilor. Prezența istorică scăzută de la ultimele alegeri mi-a arătat că este timpul să facem ceva pentru a recâștiga încrederea oamenilor și pentru a-i face să se îndrăgostească de politică. Sunt convins că doar iubind politica putem dezvolta România.

Soluția mea este să pun politica sub lupa opiniei publice: transparent, fără ocolișuri, fără cenzură. Românii merită și trebuie să știe cum decurg zilele unui om în arena publică, pentru că și-au pierdut de 30 de ani încrederea și răbdarea în politicieni. De câte ori am auzit expresii de tipul „toți o apă și-un pământ” sau „aici nu se mai poate face nimic”?

E timpul să schimbăm asta și nici nu e greu, dacă îndrăznim să prezentăm realitatea brută, cu bune și cu rele, cu piedici și cu reușite. Eu sunt deputat, vicepreședinte al comisiei pentru buget, finanțe și bănci din Camera Deputaților și președinte al PNL Sector 1. Voi surprinde în acest vlog aspecte din toate aceste activități, voi prezenta cum arată zilele mele de lucru, ce atribuții și responsabilități am, ce legi vin spre aprobare, ce proiecte pregătim. Le voi arăta oamenilor care mă urmăresc că în politică se poate și altfel. Și, nu în ultimul rând, vreau ca tot mai mulți oameni și mai ales tineri să înțeleagă politica și să își asume implicarea.

 

Primul episod din vlogul politic Planul pentru România poate fi urmărit pe canalul de Youtube https://youtu.be/ogcX_qYtSYA și pe pagina de Facebook https://www.facebook.com/tianu.