10.2.2021 12:47

Deputatul Sebastian Burduja pune „punctul pe i”: „PNL a demonstrat că este preocupat de viitorul acestei țări. PSD se remarcă doar prin manipulare, populism și promisiuni!”

Domnule Sebastian Burduja, ca tânăr politician și deputat aflat la primul mandat, cât de acută considerați că este nevoia de reformare a clasei politice din România?

După prezența foarte slabă de la ultimele alegeri și surpriza intrării unui partid extremist în Parlamentul României, nu există moment mai potrivit și necesar pentru reforma clasei politice. Populismul și forțele anti-democratice pot fi învinse doar prin implicare, seriozitate și simț de răspundere. Trebuie ca noi toți, actorii de pe scena politică, să facem un pas în spate de la scandalurile zilnice și să găsim modul prin care să ne întoarcem spre cetățeni. Să găsim canale de dialog permanent cu cei pe care îi reprezentăm și să realizăm că niciun act de guvernare, oricât de performant ar fi, nu are rezultate imediate în viața românilor. Că victoriile politice vremelnice nu ajută copiii care merg la culcare flămânzi. Un copil din zece în România rurală este astăzi în această situație disperată.

Nu fac o pledoarie pentru sloganuri de tipul „oameni noi în politică”. Ultimii ani ne-au arătat tuturor suficient de mulți oameni noi cu metehne vechi și suficienți oameni vechi cu bune intenții, rezultate și experiență. Nu cred în etichete. Cred, însă, că putem avea mai puțini politicieni și mai mulți oameni politici. Reforma despre care vorbim trebuie să înceapă urgent, dacă nu vrem să avem surprize și mai mari la alegerile din 2024 – mai ales că va fi un an cu 4 rânduri de alegeri.

Modelul pe care îl propun, din experiența proprie și din bunele practici ale unor democrații consolidate, este bazat pe cinci tipuri de resurse – am scris pe larg despre acest concept în cartea mea „Planul pentru România”, publicată la editura Litera:

-Oameni – cea mai importantă resursă a unui partid. Orice structură politică trebuie să fie permanent preocupată de atragerea de noi membri și de valorificarea celor existenți. O atenție deosebită trebuie acordată orga­ni­zațiilor de stu­denți și de tineret, care trebuie să devină adevărate pe­piniere de viitori lideri.

-Finanţare – nicăieri în lume nu se poate face politică fără finanțare. Obiectivul unui par­tid modern ar trebui să fie eficientizarea la maxim a cheltuielilor, iar soluțiile sunt multiple: de la sedii virtuale la implicarea mai multor voluntari printr-o politică de resurse umane motivantă. Și cât mai puține fonduri de la bugetul de stat.

-Idei – partidele trebuie să ofere platforme deschise pentru generarea de politici publice de impact. Trebuie să lucrăm cu partenerii externi, cu fundații și institute afiliate partidelor occidentale, de la care să învățăm cum se organizează sesiuni de lucru cu experți, întâlniri cu alegători, forumuri, dezbateri.

-Organizare – Un partid modern în România tre­buie să înțeleagă dictonul all politics is local (politica adevărată se face la nivel local). Altfel spus, trebuie construit de jos în sus și nu invers. Fiecare comunitate are nevoie de o viziune de dezvoltare și în fiecare comunitate există vectori de opi­nie dornici să definească această direcție.

-Comunicarea – trebuie să evolueze către un model axat pe nevoile oamenilor. Cheia este una singură: o legătură per­ma­nentă cu cetățenii, prin toate canalele disponibile – de la live-uri din teren la sesiuni de Q&A (întrebări & răs­pun­suri), mese rotunde, adunări cetățenești în cartiere, newsletter periodic și multe altele.

Parlamentul trebuie să iasă din paradigma legilor strâmbe pentru clienți fideli de partid și să intre în normalitate!”

Putem vorbi, astăzi, de un Parlament diferit față de cel dintre 2016 și 2020, controlat de PSD, ALDE și Pro România?

Fără îndoială. Avem o majoritate de centru-dreapta, avem PSD în opoziție și avem toate premisele să creștem o coaliție sănătoasă care să aibă ca principal obiectiv dezvoltarea României. Parlamentul trebuie să iasă din paradigma legilor strâmbe pentru clienți fideli de partid și să intre în normalitate – legi drepte pentru toți românii.

Am încredere că vom reuși să punem interesul României deasupra agendei de partid, și mă refer inclusiv la partidele de opoziție, ca sa putem face în acești trei ani fără alegeri reformele profunde de care România are nevoie și care nu mai pot fi amânate încă patru ani: de la reforma constituțională la cea administrativ-teritorială. Pentru acestea este nevoie de consens politic, de un nou Pact.

Care sunt gândurile și, mai ales, proiectele deputatului PNL, Sebastian Burduja, la început de mandat în Legislativ?

Am câteva proiecte prioritare. Pe primul l-am depus deja, „legea anti-chiul”, care crește de 10 ori sancțiunea pentru o absență nemotivată a unui parlamentar, de la 1% la 10% din indemnizația lunară.

Un alt proiect este unul de suflet, dar care atinge un subiect important și foarte puțin abordat în România. Prin legea SuperEroi – mentorat pentru copiii cu părinți plecați în diaspora – voi propune implementarea de programe pentru toți copiii care cresc singuri acasă, cu părinți plecați la muncă în străinătate, printr-un parteneriat între școli, inspectorate școlare, Ministerul Educației (pe de o parte) și asociații și ONG-uri de profil (pe de altă parte). Deja am depus, în prima zi de activitate în Parlament, o întrebare adresată Ministrului Sănătății pentru a vedea care este situația la zi a copiilor aflați în această situație. Cele mai recente date sunt din 2017, publicate de Salvați Copiii, care indică peste 250.000 de copii rămași singuri acasă (Salvați Copiii, 2017).

Studiile de specialitate arată riscurile grave la care sunt expuși acești copii: abandon școlar, dezvoltare psihosocială deficitară (sentiment de abandon, autoizolare, lipsa comunicării cu cei în grija cărora au rămas), infracționalitate (mai ales în cazul adolescenților lăsați fără supraveghere), precum și acces deficitar la servicii de bază (sănătate, educație, cultură etc.). Prin proiectul de lege vom implementa conceptul de mentorat la nivel național pentru acești copiii, pentru a le asigura tuturor un start egal în viață, acces la serviciile de bază și sprijinul de care au nevoie.

Mai am și alte proiecte vizează reforma administrativă, mai exact sprijinirea dezvoltării zonelor metropolitane, înăsprirea pedepselor pentru traficul de persoane, precum și încurajarea lecturii sau modificarea legislației pentru încurajarea întoarcerii acasă a românilor din diaspora.

Pentru toate acestea și nu numai, gândurile mele se leagă de modul în care voi derula toate activitățile mele de parlamentar: transparență maximă, dialog permanent cu cetățenii, soluții serioase. Am pregătit câteva inițiative și proiecte în acest sens, la care lucrez chiar în această perioadă.

„ În 2020 am alocat către investiții cea mai mare sumă din ultimul deceniu”

Care este, până la urmă, diferența dintre modul de a face politică, la nivel guvernamental, instituțional și administrativ, între PNL și PSD?

Într-o singură propoziție ar suna așa: PNL dă românilor undițe, PSD le-a dat pești. Mai extins, cred că cea mai importantă diferență este cea legată de modul în care ne raportăm la cea mai importantă resursă a acestei țări: oamenii. La toate nivelurile, PSD se remarcă prin manipulare, populism, promisiuni din pixul unor politicieni și favoruri pentru clientela de partid.

PNL a demonstrat deja că este preocupat de viitorul acestei țări, de investiții și proiecte care să genereze un nivel de trai mai bun în mod real și sustenabil. Nu uitați că în 2020 am alocat către investiții cea mai mare sumă din ultimul deceniu, în ciuda pandemiei de coronavirus: peste 53 de miliarde de lei. Și ca să îl parafrazez pe unul dintre mentorii mei de la Harvard, profesorul Steve Jarding, PSD se gândește doar la următoarele alegeri, PNL se gândește la următoarele generații.

Românii s-au săturat de jocuri de putere și bătălii de orgolii”

În ciuda unei pandemii necruțătoare, cum credeți că va răspunde uriașelor așteptări ale românilor, Guvernul Cîțu, în contextul în care vorbim de o coaliție formată din trei partide? Va prima interesul național în dauna unor inerente orgolii, interese și mize de partid?

Indiferent de zumzetul din spațiul public, de micile neînțelegeri sau contraziceri (de altfel firești, cred eu, într-o coaliție cu partide cu viziuni diferite), la finalul zilei interesul național trebuie să primeze. Și sunt convins că așa va fi. Am încredere în colegii mei din Partidul Național Liberal că vor gestiona cu responsabilitate și diplomație toate provocările inerente din perioada următoare și îmi pun speranța că toți partenerii de coaliție vor înțelege că misiunea noastră, acordată de români prin vot, depășește mici orgolii și mize politice.

Mai mult decât atât, românii s-au săturat de jocuri de putere și bătălii de orgolii. Cu atât mai mult pentru că trăim vremuri complicate, avem mare nevoie de un mesaj de unitate și acesta trebuie să vină dinspre clasa politică.

„Președintele Iohannis a jucat excelent cartea de mediator”

Cât de important a fost rolul jucat de președintele Iohannis în diminuarea consecințelor pandemiei?

Fără îndoială, președintele a jucat un rol vital. Un avantaj a fost faptul că, pentru prima dată, a avut un guvern cu care a putut dialoga, cu care împărtășește valori comune și aceleași obiective: salvarea vieților românilor și a locurilor lor de muncă. Președintele a jucat excelent cartea de mediator, a intervenit când a fost nevoie și a urmărit constant fiecare mișcare făcută de România în contextul pandemiei. Nu în ultimul rând, o victorie majoră sunt negocierile de la Bruxelles, în urma cărora România va primi 84 miliarde de euro fonduri nerambursabile și împrumuturi de la UE, bani pentru a susține revenirea post-pandemie și efortul de coeziune.

Pe lângă aceste sume, trebuie să menționez trei victorii mari obținute de România sub bagheta președintelui Iohannis:

-România a reușit menținerea nivelului de co-finanțare aplicabil în actualul exercițiu financiar, în ciuda presiunilor major de a crește acest nivel.

-România a reușit păstrarea regulii n+3 de dezangajare automată a fondurilor de coeziune.

-România a cerut și a obținut o flexibilitate mai mare pentru transferul între fonduri, de până la 20%, precum și reguli favorabile privind concentrarea tematică, mai ales pentru regiunile slab dezvoltate.

„Urmează patru ani de construcție, în care vom guverna țara în mod profesionist”

Se anunță patru ani grei pentru PNL, ca principal partid al Coaliției. Credeți că partidul va reuși să rămână, în contextul unei opoziții agresive marca PSD, la un scor bun în sondajele de opinie?

De la PSD nu mă aștept decât la o opoziție bazată pe minciuni și manipulare, ca și până acum. Mult circ și lamentări, acuzații nefondate și neconstructive. Românii s-au săturat de acest mod toxic de a face politică și au nevoie de fapte. În plus, urmează patru ani de construcție, în care vom guverna țara în mod profesionist la toate nivelurile și sunt sigur că românii vor putea sa compare și să vadă diferențele între fapte și vorbe. Prin urmare, nu cred ca opoziția PSD ne va eroda scorul politic. Din contră, se vor auto-sabota și vor marca în propria poartă, după cum au făcut-o recent și cu fantasmagoricul buget „paralel”, în care au reușit să inventeze sacul fără fund din care să crească tot – și pensii, și beneficii sociale, și investiții. Ridicol și trist.

„Nu avem nicio scuză dacă peste patru ani nu reușim să ne apropiem cu câțiva pași mari de România la care visăm cu toții”

Unde vedeți România, peste patru ani, domnule Sebastian Burduja? Și ca o întrebare adiacentă: unde vă doriți să vedeți România peste patru ani?

Evoc marea personalitate a liderului liberal Dimitrie Sturdza, care concluziona în urma unor mari reforme, la finalul secolului XIX: „națiunea a căpătat încredere în sine însăși și în guvernul său național…forțele vitale ale poporului, care zăceau lâncezind, au reînviat”. După aproape un secol și jumătate, România trebuie să se apropie din nou de acest ideal, șansa fiind tot o guvernare liberală.

Așadar, România de peste patru ani trebuie să fie reformată in profunzime, de la administrația publică la sistemul de educație, de la spitale la programe de asistență socială și, desigur, marile proiecte de infrastructură. Deși toate acestea par lucruri spuse de prea multe ori și cu precădere în campaniile electorale, trebuie să vedem și să înțelegem contextul unic. Avem șansa sa primim în următorii ani, de la UE, fonduri la un nivel fără precedent – și, probabil, fără egal în anii ciclurile financiare multianuale viitoare.

Alocarea României pentru politica de coeziune este cu 7% mai mare față de cea din actualul exercițiu bugetar, iar politica de coeziune permite continuarea și finalizarea investițiilor majore în infrastructura conectivă, în domeniul sanitar, în educație. Adică exact ceea ce ne lipsește și ne ține în loc cel mai mult azi. Așadar, este o oportunitate fără precedent să facem saltul în dezvoltare de care țara are nevoie. Nu avem nicio scuză dacă peste patru ani nu reușim să ne apropiem cu câțiva pași mari de România la care visăm cu toții.

“Planul pentru România – Șapte revoluții intelectuale pentru o țară în care vrem să rămânem” are toate șansele sa fie bestseller pe piața românească de carte”

Recent ați lansat volumul “Planul pentru România – Șapte revoluții intelectuale pentru o țară în care vrem să rămânem”. Cum a fost el primit și ce mesaj ați vrut să dați prin intermediul acestuia?

Cartea a fost primită cu foarte multă deschidere si interes, având toate șansele sa fie bestseller pe piața românească de carte. Asta este o performanță care mă onorează și mă obligă, mai ales pentru ca vorbim despre o carte tehnică, pe teme socio-politice complexe. În același timp, este o carte scrisă cu suflet, o colecție de gânduri mai vechi și mai noi: de la ceea ce am învățat la Harvard, Stanford și Banca Mondială, până la lumina speranțelor și bezna deznădejdilor din ultimii ani, după întoarcerea acasă. Am împletit idei concrete, pragmatice, cu bucăți din sufletul meu, asumate, având conștiința împăcată că nu am nedreptățit pe nimeni și, de câte ori am avut ocazia, am prezentat soluțiile de care avem nevoie, nu doar problemele de care ne-am săturat cu toții.

Mesajul cărții este că putem construi România în care vrem să rămânem și că este momentul să ne desprindem din eternul „nu se poate”. Așa că pentru fiecare cititor am aceeași provocare: să citească rândurile cu mintea deschisă și să reziste tentației de a gândi că aceste lucruri nu vor fi vreodată posibile în România. Vă asigur că sunt și că le vom înfăptui împreună, iar visul va deveni realitate: o țară din care nimeni să nu mai plece și în care toți cei  plecați să se întoarcă acasă.

Sper ca această carte să pună bazele unui dialog, să fie conturul unui plan de țară, să fie fundația unei noi mișcări: cea fără resemnare, fără blazare și fără scepticism. Doar cu încredere, înțelepciune și unitate, pentru România de mâine.

3.2.2021 21:21

Liderul PNL Sector 1, Sebastian Burduja, revoltat de comportamentul primarului Clotilde Armand: „Nu credeam ca astfel de manifestări sunt posibile în anul 2021!”

Liderul PNL Sector 1, Sebastian Burduja, s-a declarat siderat de comportamentul actualului primar al Sectorului 1, Clotilde Armand. „Spre deosebire de PSD, noi vrem transparență – totala. Iar cetățenii trebuie sa stie adevarul si sa judece singuri”, a precizat Burduja, care, în context, a opinat că „nu credea ca astfel de manifestări sunt posibile în anul 2021, de la un primar care a câștigat alegerile într-un parteneriat”.

Reacția liderului liberalilor din sectorul 1 spune, până la urmă, totul despre primarul Clotilde Armand. Și despre modul în care aceasta înțelege să-și respecte partenerii din Consiliul Local, legalitatea și cetățenii din sector. Din păcate, Clotilde Armand continuă să recidiveze…

„Sunt pur si simplu siderat. Nu am crezut ca putem trai asemenea momente in România anului 2021. Pentru cei care reproșează ca “spălam rufe in public”, va spun atat: acestea sunt chestiuni de interes PUBLIC. Spre deosebire de PSD, noi vrem transparență – totala. Iar cetățenii trebuie sa stie adevarul si sa judece singuri.

În ședința de Consiliu Local “de îndata” de la sectorul 1 (convocată de urgenta fara sa existe nicio urgenta), inca in desfășurare, la punctul despre situația școlilor in prag de redeschidere, adăugat pe ordinea de zi la propunerea consilierilor PNL (asta ar fi fost singura urgenta reala!), primarul Armand a iesit din sală. Ca sa scrie o postare pe Facebook. Stiti cum a raspuns celor 10 intrebari legitime pe care PNL i le-a adresat public? Exact cum v-am scris de acum doua ore: ca “USL trăiește la sectorul 1”. Zero argumente, zero răspunsuri. Atât de mult ii pasa de școlile din sector ca a hotărât sa iasă din sala si sa arunce cu neadevăruri pe Facebook. La fel a făcut si la ședinta de joi.

Dar asta nu e tot. A mai făcut ceva. A dat buzna in biroul viceprimarului PNL, aflat in ședinta de Consiliu, ca sa anunte consilierii acestuia ca da afara din primărie viceprimarul PNL si staff-ul ei. Vor fi mutați în altă clădire si au la dispoziție…seara aceasta sa se mute.

De ce asemenea gesturi? Pentru ca viceprimarul PNL, impreuna cu colegii liberali, a îndrăznit să nu fie de acord cu fiecare punct de pe ordinea de zi (de altfel, PNL a votat pentru la punctul legat de spitale si a avut permanent o abordare constructiva si decenta). Pacatul este ca echipa PNL a avut “tupeul” sa puna întrebări dificile si sa ridice probleme delicate despre proiectele de pe ordinea de zi. Si despre halucinantele întâmplări de la ADP, dezvăluite de presă in cursul zilei de azi. Dupa ce a revenit in ședinta de consiliu, explicația primarului Armand a fost aceasta: „v-am facut o concesie cu acel birou, dar mi-am dat seama ca nu apreciati această concesie”. Judecati dumneavoastră.

Nu credeam ca astfel de manifestări sunt posibile în anul 2021, de la un primar care a câștigat alegerile într-un parteneriat. Eram convins că pedepsele pentru nesupunere sunt doar file de istorie din vremuri de tristă amintire…

O zi tristă pentru comunitatea noastra, pentru administrația locală din sectorul 1 si pentru democrația României. Țara asta merita mult mai mult.

PS In context, va rog sa citiți acest articol. Este incredibil ca astfel de lucruri s-au petrecut in primăria sectorului 1. Doamna primar nu a raspuns la niciuna dintre dovezile prezentate, a schimbat de fiecare data subiectul: https://www.gandul.ro/…/exclusiv-camarila-lui-clotide…”, a precizat, pe pagina sa de Facebook, liderul PNL Sector 1, Sebastian Burduja.

2.2.2021 14:40

Pledoarie pentru unitate

Suntem mai dezbinați ca oricând. Aceste este adevărul dur de la care încep această pledoarie pentru unitate. O pledoarie onestă, într-un timp asaltat de prea multe etichete și prejudecăți. Ultimii ani și în special pandemia au creat prăpăstii prea adânci între noi. Și uităm prea des sensul cuvântului împreună. 

Este tentant să dăm vina pe pandemie. Pe ingratul termen „distanțare socială”, care ne-a invadat viața, newsfeed-ul și neuronii. De fapt, dacă e cineva de vină, suntem noi, cei care am înțeles greșit sensul acestui termen. Invocăm, în special în preajma sărbătorilor naționale, cuvintele înaintașilor noștri, care au muncit și s-au sacrificat pentru a ne oferi o Românie unită. Dar România unită și mare, moștenirea lor pentru noi, se face tot mai mică sub apăsarea dorului milioanelor de români alungați din interiorul granițelor fizice. Români împrăștiați în lumea largă, cu gândul acasă și inima bătând românește, dar care nu se grăbesc înapoi acasă. Dintr-un milion de motive. 

Și România mare se face și mai mică sub războiul etichetelor. Suntem împărțiți în categorii, cu etichete la vedere, cu verdicte irevocabile. Pro-vacciniști sau anti-vacciniști. Coronasceptici. Spălați pe creier. Anti-sistem. Oamenii sistemului. Securiști. Progresiști. Marxiști. Și alte variațiuni pe aceleași teme. Etichetele au rolul lor: ne plasează interlocutorii într-o căsuță, fără drept de apel, punându-le la îndoială opiniile, argumentele și logica cu un simplu cuvânt sau gând aruncat în grabă. O scurtătură convenabilă, într-o lume prea grăbită și prea învrăjbită să mai dezbată așezat fondul, nu formele. 

Pe fondul pandemiei, al amplorii luate de fenomenele de tip fake-news, deep fake și al rețelelor sociale, sunt din ce în ce mai vizibili și vocali adepții teoriilor conspirației. Sunt cei care propovăduiesc cu bună știință informații eronate, incendiare, spectaculoase (din goana după atenție sau audiență, sau din alte motive) și cei tentați să-i creadă. Sau măcar să ia în considerare. 

O explicație științifică argumentată despre succesul teoriilor conspirației în vremuri de criză o dă prof. univ. dr. Daniel David, profesor de ştiinţe cognitive clinice și rector al Universitatea Babeş-Bolyai, într-un interviu recent. Explicație care ar trebui să ne dea de gândit și să ne ajute să ne gândim de două ori înainte să lipim o etichetă cu ușurință: „Oamenii pe bună dreptate își pun tot felul de întrebări, iar știința nu poate răspunde la toate întrebările, că de aia știința e dezvoltare continuă. Numai că oamenii nu au această înțelegere, dar au așteptări. Când pun întrebarea, așteaptă imediat răspunsul. Și atunci când știința nu poate să răspundă, mintea umană are dificultăți să tolereze incertitudinea și lipsa de răspuns și atunci apelează la alte explicații, care, de cele mai multe ori, sunt pseudo-explicații. Atunci când nivelul de analfabetism funcțional e atât de ridicat în țară, asta favorizează pseudo-cunoașterea și pseudo-știința. Atunci când, înainte de pandemie, am antrenat în spațiul public vrăjitori, astrologi, horoscopiști și i-am dus în prime time și i-am pus să vorbească despre probleme economice și politice, n-am făcut decât să le dăm credibilitate, astfel încât ei acum se exprimă și despre pandemie, despre boală, despre virus și așa mai departe”. 

Politica, unealtă a unității sau a dezbinării?
„Divide et impera” – „dezbină și cucerește”. Un mix de tactici (politice, militare, economice) de câștigare și menținere a puterii prin divizarea populației în grupuri mai mici, care sunt împiedicate să se unească și să devină, astfel, pericole la adresa celor care încearcă să le domine.

Polarizarea societății a fost și este o consecință a modului de a face politică – nu doar în România. De la farul democrației lumii, Statele Unite ale Americii, am văzut în ultimii ani retorică și politici clare și sistematice care au dezbinat constant, împărțind societatea în grupuri și curente. Și nu este doar exemplul Americii. În cartea „Mintea moralistă. De ce ne dezbină politica și religia”, profesorul Jonathan Haidt explică teoria conform căreia judecățile noastre morale sunt, de multe ori, rezultatul instinctelor și nu al rațiunii. Aceeași carte explică, din perspectivă politică, faptul că este posibil ca fiecare dintre părțile implicare într-un conflict sau dezbatere să aibă dreptate. 

Vom reuși să depășim instinctele și să aplicăm mai mult rațiunea, în aceste vremuri complicate, în care ne împărțim în curente și tabere? Avem nevoie de un impuls din zona politică? Un semnal important primim de la noul președinte al SUA, care nu are un mandat ușor, venind într-un context de polarizare extremă a societății, cu o pandemie care a ucis mai mulți americani decât Al Doilea Război Mondial, cu multiple probleme economice și sociale, dar și o nevoie majoră de echilibru. În discursul său de învestitură, Biden a subliniat o realitate pe care noi, clasa politică, evităm să o verbalizăm: „Pentru a depăşi aceste provocări, a ne vindeca sufletul şi a asigura viitorul Americii avem nevoie de mai mult decât cuvinte. Este nevoie de lucrul cel mai greu de obţinut într-o democraţie: de unitate”.

„Noi, cei care am ales – de bunăvoie și nesiliți de nimeni – să facem politică, avem datoria morală, față de cetățenii în slujba cărora suntem și față de înaintașii a căror moștenire o ducem pe umeri, să găsim soluțiile. Să găsim rapid calea de a transforma dezbinarea în unitate, de a opri războiul mocnit din societate. Iar Biden pare că a găsit soluția: „Fără unitate nu există pace, nu există progres. Numai amărăciune și furie. Trebuie să punem capăt acestui război care aruncă roşul împotriva albastrului, ruralul împotriva urbanului, conservatorul împotriva liberalului. Putem face acest lucru – dacă ne deschidem sufletele în loc să ne împietrim inimile”. 

La fel putem spune și despre scena politică dâmbovițeană. Partidele de la guvernare, în opoziție cu populismul de stânga, care și-a demonstrat limitele în perioada de tristă amintire 2017-2019, dar și cu cel de extremă dreaptă, mai nou și mai perfid, sunt condamnate să reușească în misiunea de a livra rezultate pentru milioanele de români care le așteaptă de trei decenii. Și nu o pot face decât acceptând că valorile care le-au adus împreună sunt mult mai importante decât orgoliile care le dezbină. Nimic nu se poate fără unitate. 

Aceasta ar trebui să fie noua retorică de final de pandemie și de început de eră post-pandemie. După purtați mască și păstrați distanța socială, e momentul pentru „purtați mască, păstrați distanța socială și deschideți-vă sufletele și mințile”. 

Împlinim curând un an de restricții pe care nu ni le-am fi imaginat vreodată, cu transformări care păreau imposibil de acomodat în viețile noastre confortabile. Am petrecut sărbători în izolare, ne-am schimbat obiceiurile de consum și de petrecere a timpului liber, am învățat un altfel de normalitate. Ne plângem pierderile, ne trăim dorurile, ne bucurăm că suntem sănătoși. 

Cumva, fiecare în felul lui, distanțați, dar uniți de aceste vremuri complicate, supraviețuim împreună o pandemie despre care vom povesti nepoților. Și avem șansa, poate unică, să ne reinventăm, să ieșim mai buni, mai toleranți și mai uniți din aceste încercări, să lipim mai puține etichete noi și le dezlipim pe cele vechi.

22.1.2021 13:08

Un principiu nenegociabil pentru mine și echipa PNL Sector 1!

Cea mai mare capcană care este întinsă, abil, românilor, de peste 30 de ani, este uriașa diversiune potrivit căreia “toate partidele sunt la fel”. Că nu contează partidul, candidatul, omul din spatele candidatului. Că în ciuda votului nostru, după fiecare ciclu de alegeri, va fi la fel de rău. Oricare ar fi opțiunea noastră.

De prea mulți ani visăm la o clasă politică reformată, la tineri bine pregătiți, cu viziune, soluții și putere de muncă care să facă diferența, pentru fiecare dintre noi, în Parlamentul României. Tocmai din acest motiv votul din 6 decembrie devine extrem de important.

A venit timpul ca în Parlament să fie votați oameni competenți, dedicați interesului național, care sunt capabili să miște lucrurile în direcția cea bună.

Tânărul lider al PNL Sector 1, Sebastian Burduja, fost secretarul de stat la Ministerul Finanțelor, este (doar) unul dintre tinerii deputați liberali care prin pregătirea, viziunea și dăruirea lor pot schimba, radical, fața unui Parlament compromis și pot pune umărul la modernizarea României.

Mai mult, decizia lui Sebastian Burduja de a informa cetățenii în privința planurilor/proiectelor pe care le va iniția în Parlament este salutară și reprezintă, până la urmă, o dovadă de transparență și respect față de alegători. Un demers care ar trebui urmat de cât mai mulți candidați.

“Politică pentru oameni. Un principiu nenegociabil pentru mine si echipa PNL Sector 1.

Vă aștept să discutăm despre problemele comunității și ale dumneavoastră, vineri, intre 13.00 și 15.00, la audiențele săptămânale. Pentru a respecta condițiile impuse de pandemie si vremurile pe care le trăim, vă rog să vă programați la 0753983613 sau [email protected]”.

21.1.2021 11:06

De la America First la America (re)unită. Mizele pentru România

Joe Biden este oficial al 46-lea Președinte al Statelor Unite ale Americii. Așa cum ne-a obișnuit, America a ieșit mai puternică din această criză. Preluarea puterii de către noua administrație a reușit, democrația a rezistat. Datorită unor oameni curajoși precum Mike Pence (de altfel, aceștia sunt cei care rămân în istorie), dar și a părinților fondatori, autorii constituției americane, care au prevăzut acum câteva secole inclusiv scenarii de tipul unei tranziții belicoase.

Mandatul lui Biden începe cu așteptări uriașe, într-o Americă dezbinată și zdruncinată de pandemie și criza economică. Iar șansa României de a se adapta rapid la noile repere, de a continua și chiar începe noi proiecte în cadrul parteneriatului strategic nu poate fi lăsată la voia întâmplării. Cum arată noua Americă și care va fi locul nostru?

Finalul „America First”?

Aceasta NU ESTE America. Așa a început anul 2021 pentru democrația din SUA și din toată planeta, când evenimentele de la Washington șocau o lume întreagă. Acele ore complicate erau finalul apoteotic al erei Trump și prevesteau nevoia acută de un nou început pentru întreaga lume liberă, dar și șansa Americii de a se trezi până nu va fi fost prea târziu. Din fericire, cutremurul a durat puțin și nu a avut replici majore. Fix două săptămâni mai târziu, în ziua învestirii noului președinte american, dinspre Capitoliu a strălucit lumina speranței, pe care toată lumea liberă a primit-o cu bucurie. Aceasta ESTE America.

„Dacă vom reuşi, nu va fi din cauza a ceea ce avem, ci a ceea ce suntem; reuşita noastră se va datora nu lucrurilor pe care le avem, ci acelora în care credem”, spunea președintele american  Lyndon B. Johnson. Reușita acestor zile a fost posibilă pentru că americanii nu au încetat să creadă în democrație. Iar cel mai bun exemplu în acest sens este Mike Pence, vicepreședintele republican care a salvat democrația în America.

Pence a demonstrat că este fidel valorilor democratice, nu unui partid sau unui om, refuzând să blocheze certificarea în Congres a victoriei lui Biden, deși în trecut a fost, fără îndoială, unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai președintelui Trump. Mai mult, Mike Pence a asigurat o tranziție lină către vicepreședintele ales, Kamala Harris, arătând decența și profesionalismul de care era atâta nevoie.

America (re)unită

Despre moștenirea lui Trump s-a scris suficient. Cu bune și cu rele, mandatul său s-a încheiat nefericit, cu o pată pe care istoria nu o va ierta foarte curând. Și într-o societate americană dezbinată, într-o Americă suferindă și o lume întreagă în război cu inamici mai vechi și mai noi, așteptările privind administrația Biden sunt incredibil de mari.

Cel de-al 46-lea președinte al SUA vine într-un context de polarizare, cu o pandemie care a ucis mai mulți americani decât au pierit în Al Doilea Război Mondial, cu o economie care se clatină și probleme sociale profunde, cum este cazul celor peste 10 milioane de șomeri. Dar și o nevoie acută de echilibru, de regăsire, de coeziune.

Într-un material fascinant publicat de Harvard Business School, mai mulți profesori au prezentat propriile așteptări pentru noua administrație, alături de sfaturi de leadership. Iar ideile nu sunt deloc puține. De la restabilirea echilibrului, la rezolvarea unor probleme majore ale SUA și ale omenirii, de la resetarea economiei și societății, Joe Biden și Kamala Harris nu vor avea o misiune ușoară.

8.1.2021 11:06

Finalul erei Trump și nevoia unui nou început pentru America și întreaga lume liberă

O seară ca oricare alta. La un moment dat, îmi sună telefonul. Un fost coleg de la Stanford îmi spune să dau drumul la televizor, pentru că ceea ce se întâmplă în Washington este pur și simplu șocant. „Aceasta nu este America”, îmi mai spune și mă lasă mut de uimire, după cum m-au lăsat și imaginile pe care le-am urmărit până târziu în noapte, alături de o lume întreagă.

Am studiat și muncit aproape 12 ani în SUA. Soția e americancă get-beget, absolventă de Harvard, originară din sudul statului Virginia. Acum cinci ani ne-am mutat în România, fără să ne imaginăm vreo clipă că America va trece prin astfel de clipe. Am fost șocați, dar nu surprinși, pentru că am continuat în toți acești ani să fim atenți la politica americană și evoluțiile ei: polarizare fără precedent, tensiuni sociale și politice, violență. Am asistat la finalul trist și însângerat al unei ere ciudate, care lasă acum loc unui nou început. Ce înseamnă toate acestea pentru SUA și pentru noi?

Dincolo de curentul izolaționist propagat de Trump însuși, democrațiile rămân dependente unele de altele. Huntington a rămas celebru prin teoria celor trei valuri de democratizare, cu apogeul atins după căderea dictaturilor comuniste din Europa de Est la finalul anilor ‘80. Al patrulea val (în jurul Primăverii Arabe) a fost spulberat din fașă, iar ultimii ani au fost marcați de o „recesiune democratică” la nivel global, nu doar pentru că unele state cu democrații tinere au revenit la dictatură, dar și pentru că democrațiile mature au dat semne grave de eroziune. 

Democrația din toată lumea, astăzi și în vremurile viitoare, este strâns legată de cea americană. Iar într-un asemenea context global, în care democrațiile liberale sunt zdruncinate de factori externi (războiul hibrid cu China și Rusia, pandemia, schimbările climatice etc.) și interni (creșterea inegalității, populism autoritar, polarizare până la fanatism, întreținut prin rețelele sociale etc.), lumea liberă are nevoie mai mult ca oricând de acel beacon of hope la Washington. 

Ori astăzi la Washington temelia democrației la kilometrul ei zero – Capitolului – se clatină, la propriu și la figurat. Dacă nu învățăm astăzi câteva lucruri importante, mâine s-ar putea să fie prea târziu. 

E cu atât mai relevant faptul că aceste tensiuni apar într-un moment vital: transferul de la o administrație la alta, în urma rezultatelor alegerilor. Un proces definit mereu prin respectul față de lege și față de competitorii politici, marcat de amprenta primordială a gestului lui George Washington din 1797. Atunci,  primul președinte al Statelor Unite ale Americii a refuzat categoric să candideze a treia oară, în ciuda unor solicitări să devină rege (scrisoarea de la Newburgh stă mărturie în acest sens), stabilind astfel regula nescrisă după care niciun președinte nu poate avea mai mult de două mandate (ulterior, după era excepțională FDR, a fost adoptat Amendamentul 22 la Constituția Americii, care a formalizat restricția la cel mult două mandate).

Tot Washington spunea: „boicotarea votului înseamnă un căluş pus în gura democraţiei, o impunere a tiraniei unui nimeni peste un popor căruia nu-i pasă de destinul său”. Aviz amatorilor de pe meleagurile noastre. Adaptând la evenimentele recente din SUA, putem spune și că nerespectarea rezultatelor votului este tot un căluș pus în gura democrației. Așadar, evenimentele din Washington dor cel mai tare pentru că murdăresc cu noroi și sânge un ritual sacru: transferul pașnic de putere.

În același timp, imaginile șocante, cu proteste și violențe, cu focuri de armă și victime, sunt și vor fi multă vreme celebrate în hrubele autoritarismului din întreaga lume. E lesne de înțeles că a curs șampania în cupe și la Moscova, și la Beijing, și la Teheran, unde s-a urmărit erodarea continuă a legitimității sistemelor democratice. Lovitura de grație nu putea să vină decât asupra celei mai respectate democrații din lume, cea care a servit timp îndelungat drept model pentru miliarde de oameni din întreaga lume.

În contrapondere, în ultimii ani, au apărut modele alternative, de la povestea chinezească de succes până la cuceririle teritoriale ale Moscovei și „democrația iliberală” de la Budapesta. Așa că nu trebuie să ne mire că tot mai multe voci vor decreta că democrația nu mai răspunde nevoilor lumii actuale, iar democrațiile existente nu se mai pot baza pe modelul american. Pentru o țară ca România, cu vulnerabilitățile noastre istorice și curente, aceste evoluții sunt de o gravitate maximă. 

Am văzut în ultimele zile în spațiul public comparații cu revoluții, mineriade și alte evenimente similare. Nimic mai fals (și nimic mai ridicol, în unele cazuri). Lumea așa cum o știam în anii ‘90 este departe. Unipolaritatea acelor ani s-a transformat în multipolaritate, cu diferite centre de putere, istoria nu s-a sfârșit atunci, după cum prezisese Francis Fukuyama, iar America a devenit, încet dar sigur, doar un alt pol de putere (deși unul încă vital). Deși se spune că ce face președintele SUA trebuie privit diferit de ceea ce face administrația prezidențială, mandatul fostului președinte s-a caracterizat în mod special prin decizii și acțiuni bizare, care au continuat să slăbească democrația americană.

Larry Diamond, profesor la Stanford, constată că evenimentele recente sunt produsul mai multor ani de extremism în creștere, dezinformare și fake news, abateri de la normele democratice. Pentru scopurile lor politice, unii politicieni au mobilizat astfel constant furia și dezamăgirile oamenilor (parte din „majoritatea tăcută”), apăsându-le exact butoanele potrivite (prin microtargeting) și împingându-i spre fanatism.

E momentul ca aceste lucruri să se oprească aici, odată cu rebeliunea eșuată de la Washington și cu finalul erei Trump (care, din păcate, nu este singurul care a apelat și apelează la aceste tactici de mobilizare a electoratului său, ceea ce americanii numesc firing up the base). E momentul ca America să regăsească o cale către dialog, construcție și coeziune socială – nu doar pentru binele ei, ci pentru binele nostru, al tuturor.

Chiar dacă dor, imaginile din Capitala lumii libere pot fi, paradoxal, șansa Americii să se trezească la timp. Mai întâi, pentru că americanii, indiferent de simpatiile politice, îi urăsc pe cei care nu știu să piardă, cum bine a explicat aici Filip Standavid. Apoi, dacă îi definește ceva pe americani, acel lucru e capacitatea lor de a se ridica de jos și de a o lua de la capăt (vezi Pearl Harbor, vezi JFK, vezi era Reagan, vezi Obama după Bush etc.).

Și iată, în aceeași zi în care Capitoliul era invadat, aceeași Americă a ales primul senator de culoare și primul senator evreu din istoria statului Georgia. Pentru că au fost mai buni. Și pentru că fibra democrației americane rămâne, am convingerea, neatinsă.

Iar remediul la toate relele acestor vremuri complicate se regăsește tot în cuvintele unui mare președinte american, autor al primelor variante ale Constituției SUA și unul dintre părinții fondatori ai SUA, James Madison: „Educația este singura garanție a adevăratei libertăți”.

25.10.2020 11:56

Vremea cetăţenilor nu trece niciodată

S-a vorbit mult pe tema votului de acum câteva zile din Parlament pentru alegerea preşedintelui Consiliului Legislativ. Odioasă nominalizarea din partea partidului care controlează Parlamentul, asta este cert. Şireată distragerea atenţiei publice înspre zona PNL-USR, când de fapt subiectul esenţial era că partidul care l-a propus pe Iordache nu se reformează decât de formă, cu o spoială ieftină, de ochii lumii. Pe cine să mai păcălească?

Mie unuia întreaga dezbatere mi-a amintit de un demers pe care l-am iniţiat în 2015 – iniţiativa cetăţenească i74 pentru vot la vedere în Parlamentul României. A fost, în fapt, prima iniţiativă cetăţenească pentru consolidarea democraţiei româneşti după 1990. Mă bucur că efortul nostru de atunci a inspirat, ulterior, iniţiative de tipul „fără penali”, pe care, de altfel, le-am susţinut fără echivoc. Aici veţi regăsi textul prin care am anunţat atunci lansarea i74, împreună cu colegii din Fundaţia CAESAR. Iar aici este clipul video explicativ prin care făceam apel pentru semnături.

Sigur, primul sentiment a fost de regret: cinci ani mai târziu şi vorbim despre aceleaşi lucruri esenţiale pentru o democraţie care se vrea a fi matură. Dar mi-am amintit şi de vorbele lui Constantin Noica: „ Aici e încă totul de făcut”. Mai valabil astăzi decât oricând. 

Votul prin care Florin Iordache, autorul infamei OUG 13, cea care a scos în stradă sute de mii de români dornici să apere democraţia, a devenit preşedinte al Consiliului Legislativ (deocamdată) ne arată clar câtă nevoie este de alegeri parlamentare pe 6 decembrie, de ce trebuie să scăpăm ţara de această majoritate toxică, dar mai ales de ce este nevoie de vot transparent în Parlamentul României. 

Într-adevăr, spre finalul anului 2015, fundaţia CAESAR a lansat campania naţională i74, care viza strângerea a peste 100.000 de semnături din întreaga ţară pentru o iniţiativă legislativă cetăţenească, în baza Art. 74 din Constituţia României (de unde şi numele iniţiativei). Votul la vedere era una dintre prevederile acestei iniţiative, sub deviza „Parlament pentru cetăţeni”. Spuneam atunci că transparenţa este o valoare fundamentală a unui sistem democratic, la toate nivelurile, pentru ca permite electoratului să evalueze în mod direct şi constant activitatea celor pe care îi mandatează prin vot, responsabilizându-i să cântărească bine fiecare decizie. Nimic mai adevărat.

Astăzi, opinia publică asistă la un ping-pong în explicaţii şi declaraţii. Nici nu are sens să mai intru în detalii, ştiţi prea bine la ce mă refer. Nu ar fi mai simplu şi mai transparent dacă nu ar mai exista vot secret, ci doar la vedere? Pot doar să îmi imaginez cum ar fi arătat astăzi lucrurile dacă am fi reuşit în 2015 să strângem cele 100.000 de semnături necesare pentru a propune modificarea legii statutului parlamentarilor, prin eliminarea votului secret. Am strâns atunci numai aproximativ 20.000 de semnături. Pe de-o parte, pentru că am dus muncă de pionierat, românii nefiind pe atunci obişnuiţi să semneze în stradă pentru chestiuni civico-politice. Pe de altă parte, pentru că ne-au lipsit resursele unui partid. i74 a rămas, însă, un demers onest şi necesar, după cum se demonstrează şi după cinci ani de zile. 

Dacă am fi reuşit atunci să introducem votul la vedere în Parlamentul României, probabil că mulţi senatori sau deputaţi s-ar fi gândit de două ori înainte să voteze legi strâmbe, să dea beneficii clientelei proprii sau să propună legi care să dinamiteze bugetul ţării, doar de dragul voturilor sau a popularităţii. Şi sigur s-ar fi gândit de mai multe ori înainte să voteze într-o funcţie atât de importantă un exponent al unei clase politice care a fost la un pas să distrugă democraţia românească. 

Şi poate că cetăţenii s-ar fi simţit reprezentaţi cu adevărat, nu păcăliţi la nesfârşit. Astăzi, mai puţin de 1 român din zece are încredere în Parlament. Sunt sigur că această statistică tristă ar fi arătat altfel. 

Vorbim de reforme, vorbim de înnoirea clasei politice. Unii mai mult ca alţii. Unii oneşti, alţii demagogi. Dar, revenind la cuvintele lui Noica, pentru că aici e încă totul de făcut, să începem cu ce nu s-a făcut încă. Iar votul la vedere ar fi cel mai important semnal că, după trei decenii de ceaţă a tranziţiei, democraţia românească investeşte serios în relaţia dintre cetăţeni şi cei care îi reprezintă, nu doar în relaţiile dintre politicieni şi grupuri (sau grupări) de interese. 

Spuneam, în 2015, că este #vremeacetatenilor. Iar astăzi spun că vremea cetăţenilor nu trece niciodată, decât dacă alegem să ne resemnăm şi să ne blocăm în deziluzii. E timpul faptelor.


12.10.2020 11:49

Scrisoare pentru cei 3.180 de primari aleși din toată țara

Românii și-au ales primarii: cei pe mâna cărora va fi destinul comunității lor în următorii patru ani. După o campanie complicată, cu restricții și provocări de toate felurile, și o zi a votului cu multe tensiuni, avem 3.180 de primari noi sau realeși care își vor prelua foarte curând atribuțiile și vor avea în mâini, la propriu și la figurat, soarta celor în slujba cărora sunt. 

Recomandările din această scrisoare sunt un mix de idei pe care le-am acumulat în experiența profesională de la Banca Mondială, alături de colegii mei de acolo, cu gânduri de cetățean și de om politic implicat în viața cetății.

N-am pretins niciodată că aș deține adevărul absolut. Dar cele de mai jos pot fi un punct de plecare, fără partizanat politic, mai ales pentru primarii aflați la un început de drum nou. Cu o singură condiție: să înțeleagă că politica nu este despre politicieni, ci despre cetățeni. Deci să-și slujească semenii și nimic mai mult, în fiecare clipă.

Doamnă Primar, Domnule Primar,

Felicitări dar… sper că nu ați deschis deja șampania. Greul abia de-acum începe, iar speranțele celor care v-au ales – și, poate, și ale celor care nu v-au ales – sunt crucea pe care trebuie să o purtați întreg mandatul. Nu-i dezamăgiți, pentru că au fost de prea multe ori păcăliți.

De unde puteți începe

Orice construcție solidă are nevoie de o temelie pe măsură. Ca să fiți un primar bun, trebuie să înțelegeți de la bun început ce așteptări au oamenii de la reprezentantul lor. Sper că știți deja nevoile și dorințele lor din campanie, direct de la firul ierbii, din discuțiile cu ei. Nu le uitați, pentru că ele vă vor da direcția, chiar și în momentele cele mai grele.

Nu vă închideți într-un turn de fildeș, pentru că veți pierde rapid busola. Mergeți pe stradă așa cum ați mers – sper – și în campanie. Luați-vă timp să auziți și mai ales să ascultați vocea comunității. Puteți face la început de mandat o consultare publică, în care să chemați cetățenii să se exprime cu privire la nevoile și prioritățile lor, și să-și asume răspunderea. Până la urmă, vorbim aici despre un contract cu două părți: ales și cetățeni.

Dincolo de asta, vă recomand cu încredere datele culese de Barometrul Urban – Calitatea Vieții în Orașele din România, realizat de Banca Mondială. O primă lectură obligatorie pentru orice primar, nou sau reales.

Astăzi, mai mult ca oricând, oamenii au nevoie de lideri care să se gândească la următoarele generații, nu de politicieni care să se gândească la următoarele alegeri. Tocmai de aceea, este vital să continuați proiectele bune începute (dacă sunt fezabile), chiar dacă le-a început principalul competitor politic, dar și să fie demarate proiecte mature, serioase, cu documentații tehnice pregătite temeinic sau cu finanțări de la Uniunea Europeană deja aprobate. Zecile de miliarde de euro care vin spre România în perioada 2021-2027 pot fi atrase, cu o condiție: să fie direcționate spre proiecte de impact, gata să fie finanțate.

Tot la capitolul lecturi utile, Banca Mondială a făcut și o listă cu toate proiectele incluse în strategiile urbane disponibile, care, în raport cu nevoile cetățenilor, ar trebui să ghideze primele decizii ale primăriilor în noul mandat.

Un primar bun nu are orgoliu și nu reinventează roata. Folosiți cu încredere modelele de succes deja validate, chiar la noi în România. De exemplu, reforma poliției locale sau salvarea sistemului de termoficare după modelul Bolojan-Oradea. Sau strategia de atragere a investitorilor străini, de la Ioan Popa (Reșița) citire.

Sau cultura de parteneriat pe modelul Clujului. Rețeta de succes a lui Emil Boc este că întreabă comunitatea ce își dorește,  ascultă ce spun oamenii și îi capacitează să se implice în viitorul urbei – fie că fac parte din mediul privat, din mediul academic, sau din societatea civilă. Viitorul ține de implicarea întregii comunități, în care primarul este în primul rând un facilitator. Iar un astfel de parteneriat trebuie să înceapă din secunda 0.

Ce puteți face pe termen mediu și lung

În primul rând, plecați de la premisa că sunteți în campanie zi de zi, pe tot parcursul mandatului. Primarii de succes ai României au comunicat direct și permanent cu cetățenii. Nu a trecut săptămână fără să anunțe cel puțin un proiect nou început sau finalizat. Nu au luat pauză din a construi, nu au găsit motive de amânare. Nu exista rețetă mai bună de succes decât pasiune pentru ceea ce faceți și enorm de multă munca. Pentru inspirație și energie bună, un super-reportaj cu o zi din viața Primarului Oradiei, Ilie Bolojan.

În al doilea rând, pregătiți strategia locală (dacă există deja, mai mult ca sigur trebuie actualizată). Acest document este vital pentru atragerea de fonduri europene în exercițiul financiar 2021-2027 și setează prioritățile pe termen mediu și lung pentru oraș. Începerea noului exercițiu coincide perfect cu noile mandate de aleși locali, fiind o ocazie unică pentru a gândi viitorul fiecărei comunități în parte.

Nu ezitați să căutaţi și să aduceți aproape cei mai buni oameni pe care vă puteți permite să îi cooptați. Veți avea surpriza să găsiți foarte mulți experți care nu vor vrea să fie plătiți regește, ci doar să contribuie la binele comunității lor. La Cluj, de exemplu, Emil Boc are o armată de experți dispuși sa lucreze pro-bono. Transformați cetățenii în agenți de dezvoltare. Ei pot promova comunitatea ca destinație pentru turism sau pentru investitori și se pot implica în schimbarea la față a fiecărui loc în parte (termoizolări, plantări de copaci, flori și gazon, curățenie generală etc).

Pe termen mai lung, o doză mare de curaj vă va prinde bine. Plecați de la nevoia de a coagula comunitatea în jurul unor proiecte ambițioase. Păstrând proporțiile, comunitatea moldoveană s-a coagulat în jurul proiectului autostrăzii Moldova, iar cei ce vor cuceri definitiv inima moldovenilor sunt cei care vor livra acest proiect strategic.

Raportul ”România metropolitană”

Raportul „Romania metropolitană” include un set de proiecte mari pentru zonele urbane funcționale ale Bucureştiului și ale celor 40 reședințe de județ. Aceste proiecte au fost identificate și ierarhizate de administrațiile locale și județene, ținând cont și de preferințele cetățenilor. Ele pot fi repere de urmat pe termen mediu și lung.

De asemenea, trasați bornele morale de care comunitatea dumneavoastră are atâta nevoie. Vaclav Havel, ultimul președinte al Cehoslovaciei și primul președinte al Republicii Cehe, a inspirat o națiune și o lume prin exemplu personal. Cehii sunt acum, din păcate, conduși de un politician controversat, care folosește cu succes politica urii. În aceeași notă, oamenii care l-au votat cu două mâini pe Gheorghe Funar acum niște ani sunt inspirați acum să fie mai deschiși cu vecinii lor de către un lider ce inspiră și transmite valori pozitive.

Dincolo de proiecte, de asfalt și de betoane, un primar trebuie să fie un exemplu de comportament pentru toți cei pe care îi reprezintă. Un etalon de implicare, moralitate și curaj.

În final, dar la fel de important: visați și asumați-vă visuri înalte. Așa cum mi-a spus cândva unul dintre cei mai mari oameni de cultură ai României: „mizele mici fac oameni mici, mizele mari fac oameni mari”. Fiți oameni de stat în deplinul sens al cuvântului: credeți până la capăt în puterea comunității de a se vindeca de relele trecutului și de a schimba în bine o lume întreagă.

Nu uitați nicio secundă că la final, când veți trage linie, va conta dacă ați lăsat în urmă mai mult decât ați luat de la viață. Acum aveți oportunitatea unică să faceți bine din poziția de reprezentant al comunității. Primari sunteți cu toții, dar câți dintre dumneavoastră veți fi lideri?

E timpul faptelor.

PS – Dacă nu citiți nimic altceva, dar vreți să aprofundați cele de mai sus, vă rog să citiți acest „Îndrumar pentru Primari”. E o comoară, prea puțin cunoscută. Merită să-l tipăriți și să-l puneți pe biroul dumneavoastră, nu ca să adune praful, ci ca să fie răsfoit zilnic.

24.8.2020 11:47

Planul pentru România. Pilonul 4: România sigură

Când mă gândesc la viitor, primul concept care îmi vine în minte este siguranța. Un viitor sigur. O lume sigură. O țară sigură. Nu (doar) din punct de vedere al apărării naționale, ci și prin prisma modului în care trăim, muncim, evoluăm. O economie sigură.

Toate acestea au nevoie de un plan. Am pus temelia Planului pentru România chiar în primul articol din această serie. O temelie care stă pe trei elemente nenegociabile: deschidere, democrație, responsabilitate. Am continuat, pe larg, cu pilonii acestei construcții: inovare, conectivitate, sustenabilitate. În episodul de astăzi voi detalia ultimul pilon al acestei construcții: România sigură.

Conceptul de resilience nu a fost niciodată mai relevant ca în aceste vremuri, în care economiile de pe întreaga planetă caută un punct de sprijin după unda de șoc sistemic provocată de pandemia de coronavirus. În limba română nu există o traducere exactă, ci mai degrabă o combinație între adaptabilitate, rezistență și protecționism. Dincolo de traduceri sau interpretări, un lucru este clar: trebuie să ne securizăm economia. Să o transformăm într-una solidă, care protejează și susține sectoarele strategice, pregătită pentru orice situație și care generează producție cu valoare mare adăugată (deci investește în educație și inovare endogenă).

În teoria de specialitate, securitatea economică se referă la capacitatea de a face față șocurilor externe și interne – de la crize economice globale la embargouri sau blocaje în lanțurile de aprovizionare. Le-am simțit pe toate în ultimele luni, pe propria piele, când am conștientizat ce înseamnă un stat dependent de importuri în alimentație, sănătate și alte domenii cheie. Și am înțeles cât de important este să reducem această dependență. Totul în trei cuvinte esențiale, mai relevante ca oricând în ultimele trei decenii: prin noi înșine.

Desigur, securitatea economică vine la pachet cu o doză de protecționism. Sunt un adept al pieței libere și deschise, dar înainte de a respinge complet această idee, haideți să o definim mai bine. Mulți ne gândim la instrumente care nu au legătură cu democrația, globalizarea sau liberalismul: protejarea piețelor și companiilor autohtone de capitalul străin, de exemplu. Nu despre asta este vorba. Recent, o excelentă analiză publicată de The Atlantic, a lansat conceptul de protecționism inteligent. Acela în care suntem deschiși peste granițe și puternici în interiorul lor.

Ca să închid discuția teoretică, este important de menționat că noțiunea de resilience a câștigat teren în ultimii ani, încă dinainte de criza provocată de pandemie, drept concept esențial în formularea politicilor economice. Deloc surprinzător, având în vedere succesiunea crizelor din ultimele decenii, dar și dificultatea economiilor (chiar și a celor puternice) de a evita șocurile economice. Așadar, întrebarea nu este cum să le evităm, ci mai degrabă cum să le gestionăm.

România în context

Pandemia de Covid-19 a generat incertitudine în economia globală, pe măsură ce toate țările au căutat și încă mai caută soluții să stopeze răspândirea virusului și să identifice măsuri monetare și fiscale pentru a stabiliza piețele. Pe scurt, să salveze vieți și joburi. Pe termen mediu și lung, însă, discuția despre revenirea economiilor depinde de capacitatea lor de adaptare.

Este suficient să aruncăm o privire peste Global Resilience Index 2019, un indicator calculat de compania de asigurări FM Global, ce ia în considerare factori precum riscurile politice și economice, guvernanța corporativă, transparența sau stabilitatea lanțurilor de aprovizionare. Dacă adăugăm și reacțiile imediate ale acestor țări la corona-criză, putem identifica economiile care vor face față mai bine acestei unde de șoc și își vor reveni mai rapid.

Topul țărilor cu cele mai rezistente economii din lume: Norvegia, Elveția, Danemarca, Germania și Suedia. Top 10 este completat de Finlanda, Luxemburg, Austria și două zone din SUA – statele sudice și regiunea centrală.

Norvegia se menține pe primul loc în acest clasament, în ciuda pandemiei, datorită productivității economice ridicate, a mediului politic stabil, corupției reduse și riscurilor scăzute de calamități naturale. În ciuda dependenței istorice de veniturile din industria de petrol și gaze, Norvegia investește masiv în reducerea emisiilor de carbon și are, în acest moment, cea mai amplă rețea de stații de încărcare pentru vehicule electrice din Europa. Deși pe medie țara este pe primul loc, are și o vulnerabilitate: la riscuri cibernetice a obținut doar 83 de puncte din 100. Nimeni nu e perfect.

În indicele citat mai sus, România stă mai bine decât ne-am fi așteptat: locul 38 (din 130 de țări). Suntem depunctați la capitolul productivitate, unde avem un scor de doar 20, precum și la controlul corupției sau calitatea infrastructurii. Și lanțurile de aprovizionare manifestă un grad de dependență ridicat. Avem, așadar, multe de îmbunătățit. Cunoaștem păcatele tradiționale ale economiei românești. Să le luăm însă pe rând, din perspectiva paradigmei „România sigură”.

Siguranță alimentară

Agricultura este domeniul în care avem o tradiție de secole și o nevoie acută de infrastructură pentru irigații și lanțuri viabile de la producător la consumatorul final. În paralel, sunt o serie de teme pe agenda europeană pe care nu le putem ignora: agricultură sustenabilă, tehnologizare, digitalizare (România este printre semnatarii declarației europene pentru digitalizarea agriculturii).

Conform unei analize a Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială, deficitul comercial cu produse alimentare s-a dublat în ultimii cinci ani, ajungând la 4,3 miliarde de euro. Balanța comercială cu produse agroalimentare a devenit o vulnerabilitate importantă, cu un posibil potențial sistemic, din cauza relației strânse dintre deteriorarea deficitului de cont curent și declanșarea unei crize financiare, dar și a necesității asigurării securității alimentare, mai ales după ce lockdown-ul declanșat de pandemie ne-a arătat ce consecințe poate avea dependența de importuri.

Pentru schimbarea acestei situații, același Comitet a propus un set de soluții, cu impact bugetar redus, dar în linie cu agenda europeană a sectorului agroalimentar, care alocă bugete tot mai consistente pentru digitalizare, dezvoltare inovativă și protejarea mediului. Una dintre aceste propuneri se referă la programe pentru stimularea sustenabilității climatice în sectorul agroalimentar. În acest moment, agricultura din România este în topul sectoarelor economice care emit cele mai multe gaze de seră din UE. Mai mult decât atât, suprafața agricolă ecologică a României este de 2,4% din total (la nivelul anului 2018), în creștere față de 1,93% în 2015, dar încă mult sub media Uniunii, care a fost de 7,5% în același an.

Avem nevoie rapid de strategii pentru promovarea produselor românești de calitate, în paralel cu susținerea și dezvoltarea schemelor de certificare. În loc să facem aceste lucruri, ne-am concentrat în ultimele decenii pe dezvoltarea capacităților de producție, fără să investim în infrastructură sau să le corelăm cu nevoile reale din piață. Așa am ajuns să exportăm roșii, dar să importăm pastă de tomate. Sau să trimitem grâu peste granițe ca să aducem înapoi aluat congelat de pâine sau patiserie.

Datele sunt clare și dureroase. Avem un deficit comercial masiv – și în creștere – pentru produsele agroalimentare, mai ales în raport cu câteva state: Germania (360 milioane EUR pentru primele patru luni din 2020, creștere deficit cu 11.1% comparat cu 2019 anualizat); Ungaria (328 mil. EUR pentru perioada 01-04.2020, creștere deficit cu 12.5% comparat cu 2019 anualizat); Polonia (237 mil. EUR pentru perioada 01-04 2020, creștere deficit cu 1.5% comparat cu 2019 anualizat); Olanda (146 mil. EUR pentru perioada 01-04 2020, creștere deficit cu 100% comparat cu 2019 anualizat); Belgia (95 mil EUR pentru perioada 01-04 2020, creștere deficit cu 31% comparat cu 2019 anualizat).

La nivelul anului 2016, aveam cea mai mare pondere a populației care lucrează în agricultură: 23%. Adică aproape 1 din 4 români din forța de muncă activă. În comparație, în Bulgaria 17,5% din populația angajată este în agricultură, iar în Grecia sau Polonia doar 10%. La nivelul UE, 9,7 milioane de oameni lucrează în domeniu, însemnând 4,2%.

O altă temă majoră este tehnologizarea amplă a sectorului agroalimentar, ce va beneficia de fonduri importante din bugetul comunitar. Nevoia este mai mult decât evidentă: doar 1% dintre firmele românești din sectorul agroalimentar folosesc roboți industriali. În Suedia, de exemplu, procentul este de 31%. Dar, așa cum am punctat mai sus, în capitolul despre România inovatoare, avem resurse pentru a face acest salt digital. Și avem destule minți luminate care să contribuie.

O mare problemă a sectorului agricol este fragmentarea excesivă a terenurilor – cea mai ridicată din UE. În ultimele trei decenii, cei mai mulți producători au fugit de orice formă de asociere. Fantomele trecutului bântuiau inclusiv generațiile care nu au trăit vremurile colectivizării. Orice logică de business dispărea în fața acelor traume, astfel că mulți fermieri români au preferat să rateze programe europene cu bani gratis pentru reabilitarea sistemelor de irigații decât să intre în asocieri.

Acum, în vremea coronavirusului, în foarte multe zone din țară, mici producători care până mai ieri erau vecini de tarabă la piață au început să împartă platforme online și experiențe noi. Este clar ca digitalizarea poate acoperi răni vechi și poate aduce la aceeași masă companii mici. La nivelul anului 2020, peste 33.000 de companii activează în sectorul agroalimentar din România. Trebuie să identificăm rapid firmele campion din domeniu și să găsim variante pentru a le stimula.

Granturile pentru tineri agricultori sau fermieri, incluse deja în Planul Național de Relansare Economică, programele de finanțare și încurajare a agriculturii ecologice, precum și retehnologizarea pot rezolva și criza depopulării din mediul rural, mai ales în contextul repatrierii românilor din diaspora. Se adaugă la acestea prioritățile din pilonul II al Planului pentru România, respectiv România conectată – investițiile în infrastructura de legătură dintre rural și urban sunt vitale pentru a reuși dezvoltarea tuturor regiunilor din țară.

Securitate energetică

În energie găsim alt paradox: suntem dependenți de importuri, deși avem în teorie unele dintre cele mai consistente resurse din Uniunea Europeană. Datele Eurostat ne spun că România are a doua rezervă de gaz din UE, dar consumatorii industriali plătesc printre cele mai scumpe gaze din regiune – mai exact locul al șaselea în topul prețurilor. Nu este de mirare că industria petrochimică, cel mai mare consumator de gaz, este în prăpastie.

Totuși, România are resurse pentru asigurarea securității energetice și poate deveni furnizor regional de securitate energetică. Sună ambițios, dar aceste obiective se pot realiza printr-un program coerent de investiții publice, fără lovituri sub centură date sectorului de diverse ordonanțe sau legi date de necunoscători. Mai țineți minte OUG 114/2018? Vă asigur că sectorul energetic nu o s-o uite prea curând.

În acest moment, prioritatea este și trebuie să rămână valorificarea potențialului, prin investiții masive în infrastructura de importanță strategică, creșterea ponderii de energie curată, a procentelor de energie verzi, stocarea la scară largă a energiei electrice. Toate cu susținerea Pactului Ecologic European (Green Deal). În același timp, întregul lanț energetic are nevoie de investiții uriașe, care să facă față noului model de sistem promovat la nivel european. De la producție la distribuție prin rețele inteligente și stocare, prioritățile sunt numeroase. Și nu mai pot aștepta.

În Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice 2021-2030, România și-a asumat o serie de măsuri care să sprijine îndeplinirea obiectivelor din domeniul securității energetice, concentrate pe diversificarea surselor de energie și reducerea dependenței energetice:

  • Implementarea cu celeritate a cadrului legal necesar deciziilor finale de investiție în exploatarea resurselor de gaze naturale din zona Mării Negre;
  • Adoptarea Programului de decarbonizare propus de Complexul Energetic Oltenia, principalul producător de energie electrică pe bază de cărbune – cu scopul de a asigura o tranziție sustenabilă către o producție de energie electrică cu emisii reduse de carbon;
  • Diversificarea surselor de uraniu pentru Nuclearelectrica;
  • Prelungirea duratei de operare (reactoarele 1 și 2) și construcția de capacități noi nucleare (reactoarele 3 și 4);
  • Dezvoltarea de noi capacități pe SRE (surse regenerabile de energie) și integrarea cu alte piețe din regiune, precum și promovarea utilizării hidrogenului;
  • Dezvoltarea/optimizarea infrastructurii existente a rețelelor de energie electrică și gaze naturale, cu impact pozitiv asupra capacității de preluare a energiei produse din surse regenerabile și asupra nivelului de interconectivitate;
  • Dezvoltarea capacităților de stocare.

În același document, România clarifică și obiectivul asumat privind nivelul de interconectivitate a rețelelor electrice de transport, care va atinge cel puțin 15,4% în 2030, pe baza unui calendar de progres a proiectelor actuale și preconizate, administrat de operatorul de transport și sistem al energiei electrice.

Un lucru este cert: sectorul energetic din România are nevoie de un volum uriaș de investiții, pe tot lanțul, dar și de reformarea pieței de energie electrică și gaze naturale, pentru a putea face față unui model nou. Avem nevoie de capacități energetice eficiente și tehnologii inovatoare. Valoarea investițiilor programate în Sistemul Energetic Național pentru perioada 2020 – 2025 este estimată la 12,48 miliarde de euro, la care se adaugă proiectele de dezvoltare din sectorul

de transport, precum și proiectele de investiții ale companiilor energetice în capacități noi de producție și de exploatare.

Industrie autohtonă (re)inventată

În ceea ce privește industria, suntem într-un moment de cotitură. Datele publicate de Eurostat în februarie 2020 arătau că industria din România a avut în decembrie 2019 cea mai mare cădere din UE – 8,9%. Industria are o pondere importantă și în deficitul comercial. În primele cinci luni ale anului 2020, acest deficit a fost de 7,34 miliarde euro. Dacă ne uităm pe grupele de produse, vedem că cele mai mari deficite comerciale se înregistrează pe segmentele alimente şi animale vii (1 miliard euro), combustibili minerali, lubrifianți şi materiale derivate (1 miliard euro), mărfuri manufacturate (1,9 miliarde euro) şi mai ales produse chimice (3,6 miliarde euro) în perioada ianuarie-mai 2020.

Stimularea domeniilor cu cele mai mari găuri în deficit se poate face în diferite moduri. Unul dintre ele poate fi schema de ajutor de stat 807/2014 derulată de Ministerul Finanțelor Publice și recent îmbunătățită semnificativ (despre asta cu alt prilej), în care statul finanțează până la 50% din investiția într-un proiect greenfield sau în noi linii de producție ale unor companii deja active. De la lansarea schemei până în prezent, cei mai mulți bani au mers către industria automotive (2,5 miliarde lei), dar și către domenii mai timide la export: industria alimentară cu 463 milioane lei sau producția de carton și hârtie – 402 milioane lei.

Însă, așa cum Marin Pana puncta într-o analiză foarte bună, adevărata problemă a economiei românești este că nu producem la un nivel tehnologic avansat și în cantitățile necesare bunuri de capital și diverse alte bunuri, incluse la categoria mare „aprovizionări industriale nespecificate în altă parte”, în care rolul major este jucat de produsele industriei chimice.

Corona-criza nu ne-a ajutat deloc la acest capitol, din contră. Conform datelor INS, în aprilie 2020, industria a înre­gistrat cel mai puternic declin anual al ultimilor 10 ani. Producţia industrială românească s-a diminuat cu 38,4% în aprilie 2020 faţă de aprilie 2019, iar industria prelu­cră­toare a scăzut cu 45%. În principal din cauza blocajelor generate de pandemie, a opririi sau reducerii activității, dar și a dependenței de zona euro, în care industria a scăzut cu 28% în aceeași lună.

Industria românească a pierdut ani importanți imediat după revoluție, când neputința, neștiința și incapacitatea de adaptare la economia liberă au pus pe butuci sute de fabrici și platforme. Așa am ajuns în situația în care exportăm fier vechi și importăm oțel beton. Exportăm lemn și importăm mobilă. Suntem un furnizor important de componente auto, dar încă mai avem de crescut la producția de mașini.

Suntem acum între două extreme. Cea cu voci nostalgice după epoca de aur și cea cu voci care spun că totul era oricum un morman de fiare (una dintre aceste voci, mereu reinventată, candidează pe lista de consilieri locali la Primăria Generală din partea PSD în anul de grație 2020, în România tuturor posibilităților). În mod evident, adevărul e undeva la mijloc. Probabil cea mai mare problemă a multor platforme industriale a fost tocmai scara investițiilor și faptul că s-a mizat prea mult pe dimensiune și prea puțin pe adaptabilitatea la schimbările din economie.

De pildă, platforma chimică de la Săvinești asigura traiul pentru o treime din populația municipiului Piatra Neamț, în anii comunistului. Se produceau fire și fibre sintetice, îngrășăminte chimice, exista un institut de cercetare de elită și un parc industrial foarte bine dezvoltat. Impactul social era, de asemenea, uriaș. Peste 20.000 de nemțeni, cea mai mare parte din municipiu, lucrau aici zilnic și făceau naveta cu ajutorul unei linii de troleibuz extraurbane, probabil singura la nivelul țării. În anii 90 a început vânzarea pe bucăți. Fibrex a fost cumpărată de al treilea producător mondial de fire şi fibre sintetice, care a concediat mii de angajați și a reușit să își elimine concurentul român, de altfel singurul producător integrat din domeniu.

Pentru reinventarea industriei românești nu trebuie să visăm la fabrici și uzine întinse peste sute de hectare. Vremurile s-au schimbat. Există noi tehnologii, cum ar fi mini-combinatele siderurgice (minimills), mult mai ușor de adaptat. Statul nu trebuie să intervină brutal, ci inteligent, sprijinind acele domenii industriale unde România are un avantaj comparativ prin resursele materiale și umane pe care le deține. Pe lângă schemele de ajutor de stat pentru investiții noi, un instrument esențial este Fondul Român de Investiții (FRI), anunțat deja în Planul Reclădim România. FRI ar putea astfel intra ca acționar în proiecte de investiții în domeniul industrial, inclusiv sau mai ales în acele domenii care sunt excluse de la ajutor de stat, prin regulile de nivel european (siderurgia este doar un exemplu).

România sigură, prin noi înșine

Agricultură, energie, industrie: iată fundamentele României sigure. Nu mai putem invoca scuza că nu suntem lăsați. Europa și lumea întreagă – de bine, de rău – marșează pe ideea de economii naționale și regionale puternice. Decuplarea față de Asia este un obiectiv major enunțat clar și de la Washington, și de la Bruxelles. România trebuie să știe să profite de această conjunctură, pe principiul simplu „mai mult Vest, mai puțin Est”.

Rândurile de mai sus nu sunt o pledoarie pentru izolaționism, protecționism sau o Românie închisă. Dar nu cred că cineva se mai îndoiește că trebuie să construim urgent o economie românească puternică, autonomă, capabilă să-și susțină sectoarele strategice. Cu atât mai mult cu cât alte state de pe piața unică europeană știu să-și joace foarte bine cărțile, cunosc instrumentele specifice pentru protejarea intereselor lor și susțin în mod activ companiile care contribuie cu idei, proiecte și fonduri la dezvoltarea economiilor autohtone.

În 1905, economistul Vintilă I.C. Brătianu, ulterior primar al Capitalei, ministru de finanțe și prim-ministru, publica un text devenit celebru, sub titlul „ Prin noi înşine”, exprimând „convingerea nestrămutată că prin noi înşine putem să ne dezvoltăm pe toate căile”. Adaptată vremurilor noastre, România sigură este o alegere care ne va da încredere în forțele proprii și ne va permite să trecem peste crizele actuale și viitoare pe propriile noastre forțe.

Asta înseamnă de fapt o construcție trainică, peste generații. Parafrazând discursul Regelui Mihai I din 2011, în fața camerelor reunite ale Parlamentului, probabil cel mai profund discurs în România postdecembristă: „România de astăzi nu este o moștenire de la părinții noștri, ci o ţară luată cu împrumut de la copiii noștri”.

21.7.2020 11:45

Planul pentru România. Pilonul 3: România verde

Orice discuție despre redresarea economiei trebuie să aibă în vedere, obligatoriu, răspunsuri la crizele ecologice și climatice ale acestor timpuri. Aceste teme nu sunt noi pe agenda publică, cel puțin nu în Occident. În contextul pandemiei de coronavirus, 18 state membre UE s-au pronunțat deja pentru păstrarea Pactului ecologic european (European Green Deal) în centrul planului de relansare economică europeană, ca vector principal pentru trecerea la o economie circulară, promovarea biodiversității și reducerea poluării. România s-a alăturat acestei inițiative, în contradictoriu cu alte state din Europa de Est, demonstrând viziune și preocupare pentru a răspunde la o așteptare imensă a românilor (tema protejării pădurilor), dar și aliniere la parcursul european.

În primul capitol al Planului pentru România am vorbit despre cele trei principii nenegociabile ale restartării economice: democrație liberală, deschidere către o lume globală și responsabilitate individuală. Pe această temelie am așezat patru piloni: România inovatoare, România conectată, România verde și România sigură. Acest episod este și penultimul, iar tema este România verde.

De la bun început, e important de spus că angajamentul pentru o Românie verde nu compromite șansele de schimbare a paradigmei dezvoltării țării, ci din contră, stimulează inovarea și creativitatea. Investițiile verzi înseamnă locuri de muncă și oportunități de afaceri, iar România are toate resursele nu doar să răspundă apelului european de atingere a neutralității climatice până în 2050, dar și să fie stat pionier pe anumite segmente, model de urmat pentru alții.

Aderarea la Pactul Ecologic European vine cu responsabilități speciale. Pe de o parte, trebuie să urmăm calea investițiilor durabile într-un ecosistem economic cu emisii reduse de carbon, eficient din punct de vedere energetic, circular, regenerabil și biodiversificat. Pe de altă parte, vom avea la dispoziție fonduri UE pentru investiții durabile, care să deschidă calea spre o economie neutră din punct de vedere climatic, rezistentă la șocuri (resilient) și concentrată pe accelerarea tranziției ecologice.

Pilonii Green Deal sunt, de fapt, reperele pe care România trebuie să le urmeze îndeaproape în orice demers de relansare a economiei, în fiecare plan de investiții sau dezvoltare:

  1. Europa neutră din punct de vedere climatic.
  2. Economia circulară, ca parte din strategia industrială a Uniunii Europene.
  3. Renovarea clădirilor pentru îmbunătățirea eficienței energetice.
  4. Zero poluare până în 2050.
  5. Biodiversitate – cu strategii de abordare distincte pentru sol, poluarea apelor și păduri.
  6. De la fermă la consumator – strategia pentru o agricultură verde și sănătoasă.
  7. Transport eco – migrarea spre un sistem alternativ, bazat pe hidrogen, biocombustibil și vehicule electrice.
  8. Susținere financiară pentru a ajuta tranziția țărilor și regiunilor strâns dependente de exploatarea combustibililor fosili.
  9. Focus pe cercetare-dezvoltare și inovare – 35% din fondurile de cercetare ale UE vor fi redirecționate către tehnologii prietenoase cu mediul.
  10. Relațiile externe, a căror dinamică se va schimba pe măsură ce UE bifează țintele ambițioase.

Toate aceste priorități din Green Deal sunt incluse pe agenda publică a României, atât a guvernanților, cât și a societății civile. Am dezvoltat, în cele ce urmează, doar câteva teme importante din toată complexitatea discuției despre protejarea mediului, teme care au un impact economic și social major.

Prioritățile României pentru o economie circulară și ecologică

Tranziția progresivă către un sistem economic sustenabil este parte indispensabilă din noua strategie industrială europeană, din care România nu este exclusă. Un studiu recent arată că aplicarea principiilor economiei circulare în economia europeană are potențialul de a adăuga 0,5% la creșterea PIB-ului UE până în 2030 și de a crea aproximativ 700.000 de joburi noi.

Cu oportunitățile de pe piața unică și potențialul tehnologic adus de digitalizare, economia circulară poate întări baza industrială a Uniunii Europene și poate susține antreprenoriatul și inovația în business în rândul IMM-urilor. Modele de business bazate pe inovație, pe apropierea relației cu clienții, economie colaborativă și tehnologii precum IoT (internetul lucrurilor), big data, blockchain sau inteligența artificială au capacitatea de a accelera circularitatea, de a materializa economii de cost și de a ne ajuta să fim mai puțin dependenți de materiile prime de import.

În luna martie a acestui an, Comisia Europeană a lansat planul de acțiune privind economia circulară pentru o Europă mai curată și mai competitivă, în colaborare cu actorii economici, consumatorii, cetățenii și societatea civilă. Planul prezintă un set de inițiative interconectate, ce au ca scop stabilirea unui cadru de lucru coerent pentru încurajarea produselor sustenabile, serviciilor și modelelor de business transformaționale. România verde nu are cum să ignore aceste direcții setate la nivel european. Adaptarea lor nu va face altceva decât să ne pună în blocstart în această cursă pentru relansare economică.

Același document vizează mai multe direcții, unele incluse deja în programe și strategii naționale, altele în lucru. Prioritățile includ produsele electronice și IT&C, baterii, ambalaje, materiale plastice, textile, alimente, construcții și clădiri. La nivel național, Planul „Reclădim România” de relansare a economiei include o componentă importantă de investiții în zona de mediu, având ca obiective majore utilizarea eficientă a resurselor financiare externe nerambursabile în domeniul protecției mediului și al reducerii gazelor cu efect de seră, stimularea achiziției de echipamente și vehicule puțin poluante. În principal, politicile de mediu sunt susținute prin intermediul proiectelor finanțate din fonduri europene nerambursabile și din bugetul Fondului de mediu, la care urmează să se adauge și alte instrumente financiare europene.

Eficiența energetică a clădirilor și proiecte de infrastructură locale și naționale

Una dintre prioritățile la nivel european este renovarea clădirilor, unde obiectivul este dublarea sau triplarea ratei de reabilitare, care în acest moment este de numai 1%. Valul masiv de renovare anunțat în cadrul Green Deal va genera îmbunătățiri semnificative în eficiența energetică și va crește durata de viață a clădirilor. Mai mult decât atât, o atenție importantă în acest program va fi acordată materialelor folosite în termoizolare, care generează un flux crescut de deșeuri.

Nu este nicio noutate că România are nevoie de reabilitarea clădirilor din era comunistă, într-o manieră durabilă, cu beneficii pe verticală și pe orizontală. Pe de o parte, fiecare astfel de lucrare înseamnă contracte pentru firme, locuri de muncă și o îmbunătățire a condițiilor de viață. Pe de altă parte, renovarea conformă cu standardele actuale generează economii la costurile energetice și are impact asupra mediului, pe termen mediu și lung.  Înseamnă și o calitate a vieții mai bună, mai ales în marile orașe, permițându-le astfel să atragă oameni și resurse în continuare. După cum am arătat în episodul anterior, orașele au nevoie să se dezvolte, drept principalele motoare ale economiei naționale.

În planul „Reclădim România” sunt alocate aproximativ 813 milioane de lei pentru programele de creștere a eficienței energetice în clădiri publice și private, în următorii ani. De asemenea, aproximativ 384 milioane de lei au fost alocate pentru programul de creștere a eficienței energetice în iluminatul public stradal în anul 2020. De altfel, Planul național de investiții prevede mai multe programe cu impact direct asupra mediului, strâns corelate cu prioritățile din Green Deal:

  • Programul de reducere a emisiilor prin creșterea eficienței energetice în sistemele centralizate de alimentare cu energie termică a localităților. Alocare financiară în anul 2020 de 100 milioane de lei, din totalul de 400 milioane de lei care reprezintă contribuția din Fondul de mediu;
  • Programul de creștere a eficienței energetice în complexurile de producere a energiei. Alocare financiară în anul 2020 de 628 milioane de lei;
  • Demararea programului de reducere a emisiilor prin împădurirea terenurilor, cu un buget de 59 milioane de lei în 2020;
  • Programul de creștere a eficienței energetice prin înlocuirea echipamentelor electrice și electronice uzate, cu unele mai performante din punct de vedere al consumului. Programul demarează în 2020 și beneficiază de o alocare financiară de 30 milioane de lei;
  • Programul de finanțare a instalării panourilor fotovoltaice atât la gospodăriile racordate la rețeaua electrică, cât și la cele izolate. Alocare financiară în anul 2020 de aproximativ 310 milioane de lei;
  • Continuarea programului de dezvoltare a infrastructurii de alimentare cu apă, canalizare și stații de epurare în localități. Alocare financiară în anul 2020 de 40 milioane de lei.

Stimularea sectorului de transport ecologic

Dincolo de importanța infrastructurii și a conectării urgente a României, în interior și în afara granițelor, avem nevoie și de o adaptare a soluțiilor de transport și logistică la tendințele eco-friendly. Infrastructura de încărcare a vehiculelor electrice poate fi extinsă inclusiv prin parteneriate public-private, în paralel cu continuarea programelor de stimulare a achiziției de astfel de vehicule. De asemenea, investiții semnificative trebuie făcute și la nivel local: orașele trebuie reproiectate pentru transport public sustenabil, simultan cu transformarea lor în comunități smart. Trebuie regândite zonele pietonale, în paralel cu transformarea sistemului de transport public de la ce avem acum la unul prietenos cu mediul și bine conectat. Un bun exemplu a venit recent de la Cluj-Napoca, unde a fost inaugurată prima stradă inteligentă din România. Nu în ultimul rând, zonele periurbane trebuie reconstruite și regândite ecologic.

Aspectele de mediu influențează fundamental atractivitatea unui oraș sau a unei comunități. În mod clar, simultan cu dezvoltarea unui oraș, presiunea asupra mediului crește proporțional – se comasează terenuri, dispar păduri, cresc emisiile de carbon ca urmare a intensificării traficului sau activității industriale, crește cantitatea de deșeuri și se consumă, inevitabil, mai multă energie. Pentru a evita aceste consecințe dezastruoase, aceste comunități trebuie să se dezvolte sustenabil. Lucru care nu prea s-a întâmplat în România post-decembristă.

Banca Mondială a studiat modelele de dezvoltare durabilă în București și în cei 7 poli de creștere (Brașov, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Iași, Ploiești și Timișoara) și a identificat multe domenii în care se impun îmbunătățiri. De exemplu, raportul „Evaluare tehnică a impactului modelelor de dezvoltare alternativă asupra sistemului energetic și emisiilor în regiunea București-Ilfov” a constatat că extinderea necontrolată a Bucureștiului a avut efecte secundare negative asupra mediului, multe dintre acestea fiind dificil de combătut. La fel, analizele TRACE (Instrumentul de Evaluare Rapidă a Energiei Orașului) pentru cei 7 poli de creștere din România, la care am contribuit în perioada 2012-2013, au furnizat diagnostice în premieră privind eficiența energetică, care evidențiază unele dintre principalele dificultăți cu care se confruntă cele mai mari orașe secundare din România. Extinderea necontrolată, creșterea numărului de mașini deținute în proprietate privată și disfuncționalitatea sistemelor de transport public sunt în general identificate printre domeniile care au dus la creșterea consumului de energie și la un nivel crescut al poluării în aceste orașe.

În acest moment, orașul cu cele mai multe autobuze electrice este Cluj Napoca, planul fiind ca în următorii ani tot parcul auto de transport în comun să fie alternativ. Turda este primul oraș din România care dispune de transport în comun exclusiv electric după ce au fost în circulație 20 de autobuze electrice cumpărate din fonduri europene. O veste foarte bună, dar încă la capitolul excepții care confirmă regula (inclusiv la București au fost preferate, din păcate, autobuze pe motorină).

Tocmai de aceea, continuarea programelor de dezvoltare a transportului „verde” prin finanțarea autobuzelor electrice în municipii și localități este esențială. În anul 2020 va fi lansată o nouă etapă, căreia îi sunt alocate circa 930 milioane de lei. Și programul  de dezvoltare a infrastructurii de reîncărcare a autovehiculelor electrice în România, atât în localități, cât și la nivelul autostrăzilor, drumurilor naționale și europene este inclus în planul de investiții, cu o alocare financiară de aproximativ 268 milioane lei.

Tot la capitolul transport, sectorul automotive joacă un rol esențial. Conform datelor ACAROM (Asociaţia Constructorilor de Automobile din România), producţia de automobile şi componente auto a atins în 2019 o valoare de aproximativ 30 miliarde de euro (+3% comparativ cu 2018) şi a generat 14% din PIB şi 27% din totalul exporturilor. Dezvoltarea acestui sector a fost grav afectată de pandemie, după ce producția a fost suspendată aproape complet în luna martie a anului 2020, efectele fiind vizibile și în domeniile conexe. Continuarea programelor Rabla și Rabla Plus, cu resurse de peste 545 milioane lei doar în acest an, va contribui atât la relansarea industriei prin stimularea consumului, cât și la reducerea emisiilor din transporturi, încurajând înnoirea parcului auto.

Pe lângă aceste programe care stimulează cererea, guvernul se poate implica și în aducerea celor mai avansate tehnologii de la nivel mondial. Sună prea utopic o uzina Tesla în viitorul apropiat? România are cu ce să-l convingă pe Elon, pornind de la resursa umană de ingineri și specialiști în IT de primă clasă.

Nu în ultimul rând, pandemia actuală poate însemna și noi oportunități pentru industria auto. Sunt teorii care spun că tot mai mulți călători ar opta pentru deplasare individuală, deoarece utilizarea transportului public este asociată cu un risc mai mare de infectare. Alte voci vorbesc despre introducerea de noi produse, cum ar fi diverse funcții de curățare sau filtrare a aerului, cu proprietăți antivirale, ca parte integrată în sistemele de aer condiționat. Și multe altele. Dacă apăsăm pedala inovației, chiar nu avem motive să spunem că nu se poate.

De la fermă la consumator. Biodiversitate

Agricultura ecologică a cunoscut, în ultimii ani, o ascensiune rapidă, ca rezultat direct al creșterii interesului consumatorilor față de produsele bio. Pentru a găsi soluții la provocările generate de această evoluție, UE a adoptat o nouă reglementare care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2021. Modificările includ consolidarea sistemului de control pentru a spori încrederea consumatorilor în sistemul agricol ecologic al UE; norme noi pentru producători, care vor facilita trecerea fermierilor mai mici la metode de producție ecologică; norme noi privind produsele organice importate, pentru a se garanta că toate produsele ecologice vândute în UE respectă același standard. În cadrul Green Deal, Comisia a lansat și strategia „de la fermă în furculiță”, pentru încurajarea unui sistem alimentar sănătos și echilibrat. CE își propune ca, până în 2030, acest sector să ocupe 25 % din terenurile agricole din spațiul UE. România are nevoie de mai multă disciplină și viziune pentru dezvoltarea acestui segment, care trebuie să înceapă cu reducerea utilizării de pesticide și a excesului de nutrienți cu impact mare de poluare a apei, solului și aerului.

Din acest motiv, CE stimulează investițiile în cercetare și inovare cu granturi totale în valoare de 10 miliarde euro, prin programul Orizont Europa, pentru domenii precum alimentație, bioeconomie, resurse naturale, agricultură, pescuit, acvacultură și mediu. În paralel și în strânsă legătură, se discută tot mai mult despre strategia de biodiversitate, care își propune refacerea ecosistemelor terestre și marine degradate de pe întreg teritoriul Europei. Mai exact, 30% din mările din Europa și 30% din suprafața terestră ar urma să fie suprafețe protejate, până în 2030. Acest obiectiv se poate realiza prin creșterea ponderii agriculturii ecologice și a peisajelor biodiversificate, reducerea cu 50 % până în 2030 a utilizării pesticidelor sau prin restaurarea cursului natural pentru cel puțin 25.000 km din lungimea râurilor din UE.

O altă măsură importantă prevede plantarea a 3 miliarde de copaci până în 2030. Un punct sensibil pentru România, unde o temă extrem de actuală este protejarea pădurilor. De vreme ce industria lemnului are o pondere de 3,5% din PIB-ul României, este nevoie de măsuri clare și coerente, care să vizeze exploatările ilegale și să asigure împăduriri eficiente, deopotrivă cu asigurarea trasabilității lemnului (noul sistem SUMAL a înregistrat progrese recente substanțiale) și supravegherii pădurilor – subiecte deja tranșate în spațiul public de actuala guvernare. Doar un exemplu că lucrurile se întâmplă  – în 2020 va fi demarat programul de reducere a emisiilor prin împădurirea terenurilor, cu un buget anual inițial de 59 milioane de lei.

Inovare și în finanțare pentru proiecte verzi

Despre România inovatoare am scris pe larg într-un episod anterior. Este mai mult decât evident că inovația endogenă este cheia dezvoltării economice inclusiv pe zona de mediu și ecologie. Pe lângă toate politicile publice obligatorii pentru guvernanți, cu atât mai mult în contextul Green Deal, este nevoie de încurajarea antreprenorilor și a companiilor pentru crearea de clustere pentru tehnologii cu emisii reduse sau zero de carbon.

Doar un exemplu de granturi pentru stimularea start-up-urilor pentru studenți în domenii competitive și inovative: cu un buget de 150 milioane de euro, programul inclus în strategia „Reclădim România” vizează susținerea activităților antreprenoriale ale studenților începând cu anul al doilea de studiu, masteranzilor, doctoranzilor, post-doctoranzilor în domeniile de activitate prevăzute în Strategia Națională pentru Competitivitate a României, precum și în Strategia de Cercetare Dezvoltare Inovare. Schema susține înființarea start-up-urilor studențești. Valoarea granturilor acordate este între 40.000 euro (pentru 2 locuri de muncă create) și 100.000 euro (pentru 5 locuri de muncă create).

Tot la capitolul finanțare, nu trebuie să omitem instrumentele financiare moderne, care au apărut ca urmare a cererii din piață. Green bond-urile sunt obligațiuni emise de o companie pentru a fi utilizate în proiecte climatice și de mediu. Aceste instrumente au ca scop încurajarea sustenabilității și sprijinul proiectelor legate de mediul înconjurător sau alte tipuri de proiecte de mediu speciale. Eurobondurile sunt utilizate intens chiar în regiune. De exemplu, Cehia, Polonia și Ungaria au atras deja finanțări de aproape 5 miliarde de euro de pe această piață, pentru proiecte cu efecte benefice fie şi indirecte asupra mediului, deşi sunt în domenii variate, de la transporturi la imobiliare. Ungaria a intrat în forţă pe această piață la începutul lunii iunie 2020, cu o emisiune în valoare de 1,5 miliarde de euro, plasându-se astfel printre primele 10 ţări din lume care au apelat la acest instrument de finanțare a unor investiții cu beneficii ecologice certe și certificabile. Polonia are deja emisiuni în valoare de 2,5 miliarde de dolari în echivalent, iar Cehia contează cu emisiuni de peste 832 de milioane de dolari, potrivit datelor pe 2019 ale unui raport al International Finance Corporation, divizia de investiţii a Grupului Băncii Mondiale. România lipsește (și) de pe această piaţă.

Așadar, variante de finanțare există, fără doar și poate. Mediul privat și cel academic pot genera schimbări semnificative și pot pune România pe radarele partenerilor din UE, cu idei și inovații verzi, în pas cu timpul. În egală măsură, toate aceste noi direcții vor genera transformări profunde, intense și ireversibile, între granițele UE și nu numai, disruptive, pe alocuri, mai ales în țări cu multe decalaje de recuperat, așa cum este cazul nostru. Astfel, România poate și trebuie să aplice logica dezvoltării în salturi: putem accelera procesele de transformare economică urmând exemplul celor care au fost deja acolo unde noi vrem să ajungem.

Pentru asta, însă, dincolo de viziune, e nevoie de fapte. În cuvintele inegalabilului Brâncuși: „Să vezi până departe este una, să mergi departe este alta.”