1.12.2017 14:43

Cel mai frumos cadou pe care poti sa-l faci Romaniei de 1 Decembrie

Astazi este ziua ei: implineste 99 de ani. Nu stiu daca e mult sau putin. Oricum, se spune ca varsta e doar un numar. Tot ceea ce conteaza este sa poti privi cu fruntea sus spre trecut si cu speranta spre viitor. Azi toata lumea o sarbatoreste, ii ureaza un viitor stralucitor si ii invoca trecutul glorios.

Dar adevarul este ca, de ziua ei, ea nu se simte asa bine. Este trista, cenusie si ingrijorata. Se simte purtata undeva unde nu doreste sa fie. Undeva unde a mai fost, iar amintirile acelor vremuri o inspaimanta: bezna, foame, cozi si gratii. Ar vrea sa simta ca este cu adevarat pe un drum bun. Azi, ea sufera. Unii spun chiar ca e pe moarte.. Viitorul pare tot mai sumbru, dar ea are totusi o certitudine: nu e singura.

Alaturi de ea sunt milioane de cetateni care ies in strada pentru ca le pasa de viitorul ei. Sau poate nu ies in strada, dar le pasa, sincer, de ea.

Alaturi de ea sunt si milioanele de romani care, odata cu venirea lunii decembrie, simt un dor tot mai mare de copiii, de parintii si de prietenii lor, dar si ea. Ei sunt cei care au fost fortati sa o paraseasca, dar inca o poarta in suflet, o pretuiesc si o respecta. Ei sunt cei care fac diferenta intre ea si cei care o conduc deocamdata. Mare diferenta.

Alaturi de ea sunt viitoarele nume care se vor regasi in cartile de istorie, marii campioni si tinerele genii care, cu ocazia fiecarui record doborat, premiu acordat sau performanta realizata o invoca, ii multumesc si ii declara dragostea.

Ea nu e singura pentru ca te are alaturi pe tine.

Cu siguranta azi te vei gandi la ea. Poate o vei sarbatori rememorand faptele eroilor sai, poate vei participa la parada tinuta in cinstea ei. Poate vei flutura un steag de la balcon. Poate nu vei face nimic din toate astea, dar, chiar si asa, macar vei dori ca ei sa-i fie bine. Pentru ca daca ei ii va fi bine, iti va fi bine si tie bine, si copiilor tai.

De aceea, poate mersul la parada si fluturarea steagului nu sunt suficiente in acest an. Acum, cand ea se teme pentru viitorul sau, trebuie ca tu, eu, noi toti sa-i redam speranta in ziua de maine. Sa-i facem un cadou – doar e ziua ei. Iar pentru ea, cel mai frumos cadou ar fi sa-i aratam ca ne pasa de ea. Nu doar sa-i spunem, bombastic, ca o iubim, ci sa-i aratam asta – sa facem, cu totii, cate ceva pentru ea.

De exemplu, sa ne purtam cu grija fata de ea: sa nu-i poluam apele, sa nu-i mai taiem padurile. Sa nu o mai umplem de gunoaie. Sa nu o mai furam. Sa nu o mai vorbim de rau. Sau poate sa renuntam din cand la o ora din timpul nostru si sa iesim in strada, chiar daca e frig sau ploua, ca sa ne facem auziti, atunci cand simtim ca e amenintata si capturata.

Ar trebui poate sa ascultam de sfaturile celor care au crescut odata cu ea, fiind cu cativa ani mai in varsta. De exemplu, filosoful Mihai Sora, care, la 101 ani, vorbeste despre ea astfel: “este foarte important sa mergem la proteste, sa nu ramanem indiferenti (…), nu putem sa o lasam pe mainile oricui si nu putem sa o lasam sa faca ce vor unii si altii cu ea. (…) Avem datorii fata de ea, avem datoria sa iesim in strada, sa strigam, sa ne opunem (…) “.

Dar cel mai pretios cadou ar fi sa-i gasim niste conducatori pe masura trecutului ei si la inaltimea aspiratiilor sale. Doar asa o putem asigura ca va merge inainte, pe drumul cel bun. Corneliu Coposu spunea asa: “Nu resemnatii scriu istoria, ci cutezatorii ei. Prin acestia, neamurile sunt vesnice”.

Seniorul a fost prezent exact acum 27 de ani, la prima celebrare a Marii Uniri de dupa revenirea la democratie. Atunci, a fost huiduit si intrerupt de niste multimi naive, folosite ca mase de manevra. Oameni care probabil nu au stiut ca Seniorul indurase 18 ani de inchisoare pentru “vina” de a fi fost secretarul personal al lui Iuliu Maniu, unul dintre cei care facusera Marea Unire. Astazi, suntem condusi, din nefericire, de urmasii impostorilor care au pus mana pe putere in 1990 si nu de urmasii lui Corneliu Coposu si ai celor ca el.

De aceea ea este trista si nesigura. Atat timp cat ei raman cei care decid, nu se poate astepta sa o duca spre Europa si SUA, spre democratie si dezvoltare. Nu au cum sa ii faca institutii puternice si independente, pentru ca astfel de institutii ar sta in calea abuzurilor lor. Nu stiu si nu vor sa o scoata din saracie, nici sa o educe, nici sa o faca bine.

O putem linisti insa tot prin vorbele Seniorului, rostite chiar la parada de 1 Decembrie din anul 1990, printre fluieraturi si huiduieli: “Stapanirile si domniile sunt vremelnice. Natiunile vrednice sunt eterne”. Corneliu Coposu a crescut si el odata cu ea, demonstrandu-i iubire si jertfindu-i propria libertate si ani din viata – astazi ar fi implinit 103 ani.

Seniorul a fost un reper, impresionandu-ne prin statura morala, onoarea si onestitatea sa. Nu am stiut sa-l pretuim cat inca era in viata, dar ii putem recupera memoria. Pe altii ii avem inca printre noi, cu tot cu angajamentul, eleganta si profunzimea lor, precum Mihai Sora. Pe cei asemenea celor doi ii putem aseza intr-o galerie de repere, dupa modelul carora ne putem alege in viitor si alt fel de lideri, lideri pe care ea sa-i merite. Pentru ca ea s-a nascut datorita curajului si viziunii unora ca ei. Si doar cu astfel de oameni la carma isi poate asigura viitorul.

Misiunea celor de atunci a fost sa avem o tara. A celor de maine trebuie sa fie sa avem o tara pe bune. Cu ajutorul tau, al meu, al nostru. Cu micile sau marile cadouri pe care i le putem face incepand de astazi, 1 Decembrie. Cu toata dragostea pe care trebuie sa incepem sa i-o aratam chiar de acum.

Ea e Romania si e o parte din fiecare dintre noi, asa cum fiecare dintre noi este o parte din ea. La multi ani, romani! La multi ani, Romania!

Articol publicat pe ziare.com