Jurnal de lângă oameni (6)
Suntem tot mai aproape de începutul unei alte Românii, o Românie pe bune. În această săptămână, am trait împreună două momente pe care nu le voi uita niciodată. Primul a fost lansarea cărţii mele, la editura Curtea Veche, iar al doilea a marcat începutul campaniei electorale, la București și apoi pe platforma Săvineşti, un loc magic al copilăriei mele, spre care se îndreptau zilnic coloanele de troleibuze….
Mai întâi, lansarea volumului „Între speranță și deziluzie” a fost un vis frumos împlinit. Și ce onoare să mă regăsesc în familia Curtea Veche, alături de profesioniști și de oameni dragi și minunați, așa cum sunt Iren Arsene, Maria Desmirean, Barna Nemethi, Miruna Meiroșu și Silvia Totu. Am fost impresionat de toţi prietenii de suflet care au venit să mă susţină cu prilejul lansării, să mă felicite şi să mă-mi ureze succes şi putere de muncă în drumul pe care l-am început. Despre această carte am scris: Paginile acestei cărți sunt rodul unor anevoioase căutări, găsiri și regăsiri de sens și de speranță. Am pornit la drum având conștiința că aparținem unei generații privilegiate. Am trăit puțini ani sub regimul comunist, dar îndeajuns de mulți pentru a nu uita greutățile și ororile dictaturii ceaușiste. Ne-am format apoi în tranziția spre democrație și spre noua economie de piață, fiind totuși prea tineri pentru a ne implica direct în viața publică, însă îndeajuns de maturi pentru a începe să discernem între bine și rău; sau, mai precis, între ideea binelui de care s-au legat prin speranță părinții noștri acum un sfert de veac și perpetuarea unui rău politic insidios distribuit în nesfârșite deziluzii cotidiene. Acum iată-ne ajunși în momentul în care regăsirea speranței și oglindirea ei în act ne revin inevitabil nouă.
A fost o seară memorabilă, la Hotel Cişmigiu în București, loc istoric reabilitat cu mult bun gust, şi le mulţumesc tuturor celor care şi-au făcut timp să fie alături de mine. Le transmit recunoştinţa mea celor trei vorbitori: Iren Arsene, Victor Giosan şi Marian Staş pentru cuvintele alese şi pentru susţinerea acordată. Mulțumiri speciale Profesorului Larry Diamond, mentorul meu de la Stanford University, autorul prefeței, și Profesorului Vladimir Tismăneanu, autorul postfeței cărții. Mulțumesc totodată tuturor celor care au ales să transmite cuvinte de întâmpinare pentru această carte: Raluca Alexandrescu, Adrian Curaj, Cristian Ghinea, Emil Hurezeanu, Vasile Iuga, Florin Pogonaru, Sandra Pralong, Marian Staș, Marius Stoian, Cătălin-Augustin Stoica, Laurențiu Ștefan și Codru Vrabie.
Un nou eveniment de lansare va avea loc şi la Piatra Neamţ. Toţi cei care vor să mă cunoască și să afle povestea acestei cărţi sunt aşteptaţi joi, 17.11, de la ora 18, la Pub KM0, la o discuţie liberă despre România speranței într-o mare(e) de deziluzii.
În aceeași notă a speranței, drumul nostru spre o Românie pe bune a început oficial vineri. Iar mesajul pe care vreau să vi-l transmit odată cu începerea campaniei electorale este următorul: da, cu o floare se face primăvară. Este mesajul pe care l-am transmis chiar din faţa Palatului Parlamentului, locul unde mulţi vor doar să ajungă, dar puţini vrem să-l şi schimbăm cu adevărat. Parlamentul nostru ar trebui să ne oglindească pe noi ca cetățeni, să fie format din oameni cinstiţi, pricepuţi, care-şi iubesc ţara. Din păcate, astăzi Parlamentul arată jalnic. Unul din şase parlamentari sunt cercetaţi sau condamnaţi penal, iar prezenţa senatorilor la vot este sub jumătate. Atunci când vin totuşi la muncă, îşi votează pensii speciale şi salarii nesimţite. Un parlamentar român ne costă peste 53000 de lei. Lunar. Nu e de mirare că încrederea românilor în Parlament este la un minim istoric. Doar un român din zece mai are încredere în instituţia fundamentală a democraţiei româneşti. Pe 11 decembrie nu avem de ales între stânga şi dreapta sau între Putere şi Opoziţie. Avem de ales între partidele vechi şi oamenii noi. Aceasta este adevărata alegere. O Românie pe bune nu poate exista fără lideri pe bune. Pe 11 decembrie, împreună transmitem un mesaj: oameni noi, nu partide vechi. Pentru că vrem un Parlament pe bune, pentru noi, cetăţenii, nu pentru ei, politicienii. România #pebune va începe odată cu această campanie electorală.
Vineri seara i-am încurajat de pe Arena Naţională pe tricolorii noştri în meciul cu Polonia. Un meci care nu a avut rezultatul dorit de noi toţi, dar care nu trebuie să ne dezarmeze: cred în continuare într-o calificare a României la Campionatul Modial din 2018.
Sâmbătă, alături de o mică parte a mișcării pentru o Românie pe bune, le-am transmis acest mesaj şi nemţenilor, dintr-un loc de suflet, Săvineşti. Platforma chimică de la Săvinești, cu o istorie de peste 75 de ani în spate, a fost cel mai mare concern chimic în domeniul firelor și fibrelor chimice din Estul Europei. Centrala de fire și fibre chimice Săvinești era un competitor de temut, al treilea exportator din Europa. Avea peste 20.000 de salariați, cu tot cu cei de pe şantiere, şi asigura traiul pentru circa o treime din 
populaţia municipiului Piatra Neamţ. Astăzi, este în mare parte o ruină, cu câteva excepții notabile, sub conducerea unor profesioniști desăvârșiți și antreprenori care au reușit în ciuda tuturor obstacolelor (RIFIL, KOBER, CRIBER NET ș.a.). Per total, însă, situaţia de la Săvineşti oglindeşte România de azi: o ţară aproape distrusă, dar pe care avem datoria să o reclădim. La Săvineşti, fiecare dintre noi a pus o piatră la temelia României pe bune.
Duminica am petrecut-o la Borca, Grinţieş, Ceahlău şi Poiana Teiului, alături de cei pe care îi vreau alături de mine și de colegul meu, Andrei Carabelea: cetăţenii acestei ţări. Mulţi spun că un independent este singur. Eu spun că am de fapt cea mai numeroasă echipă: jumătate de milion de nemțeni și douăzeci de milioane de cetățeni ai acestei ţări.
Replica săptămânii: “Vreau un independent pentru că nu răspunde comenzilor mai-marilor partidului. Este cineva care ne reprezintă interesele noastre, ale cetăţenilor, nu ridică mâna după cum îi spune șeful de partid!”.