Să recuperăm moștenirea Gojdu din Budapesta și să ne respectăm istoria și eroii!
Cei mai recenți semnatari:
Românii dețin, de drept, un patrimoniu de peste un miliard de euro în centrul Budapestei. De 106 ani, nimeni nu l-a recuperat.
Ați auzit de Pasajul Gojdu din Budapesta? Poate l-ați vizitat. E frumos, plin de restaurante, de terase, de viață. Turiștii îl adoră. Dar puțini știu adevărul: acele clădiri sunt ale românilor, conform dorinței din testamentul marelui român, lider pașoptist, Emanoil Gojdu, consfințită de toate tratatele internaționale în vigoare. Și nimeni nu face nimic să le recupereze.
Astăzi vă îndemn să semnați această petiție pentru ca Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Finanțelor, împreună cu toate părținel implicate, să reia imediat procesul de executare a testamentului lui Emanoil Gojdu și de recuperare a patrimoniului care ne aparține.
Testamentul LUI EMANOIL GOJDU
Cine a fost Emanoil Gojdu și de ce contează pentru fiecare român
Emanoil Gojdu a fost un mare revoluționar pașoptist, avocat și filantrop român din Oradea, de origine aromână. S-a născut în 1802 la Oradea și a murit în 1870 la Budapesta. A trăit și a muncit la Budapesta, unde a construit una dintre cele mai mari averi din Europa Centrală a secolului al XIX-lea. În 1911, Gojdu adunase o avere estimată la 2,5 tone de aur, fiind proprietar al mai multor clădiri din centrul Budapestei, cunoscute azi drept „Curțile Gojdu”.
În 1869, pe patul de moarte, a lăsat prin testament întreaga sa avere — imobile, aur, acțiuni, depozite — „acelei părți a națiunii române care aderă la credința ortodoxă răsăriteană”.
Gojdu nu a lăsat-o unui om. A lăsat-o unui neam. Nouă.
Din banii Fundației Gojdu, între 1871 și 1918, au primit burse 4.455 de tineri români, între care: Victor Babeș (fondatorul microbiologiei românești), Traian Vuia (primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul), Octavian Goga (poet și om de stat), Dumitru Stăniloae (cel mai mare teolog ortodox al secolului XX), Constantin Daicoviciu (marele istoric și arheolog) și mulți alții. În cuvintele lui Emanoil Gojdu: „Acelor tineri români de religiunea răsăriteană ortodoxă, distinși prin bună purtare și prin talente, ai căror părinți nu sunt în stare cu averea lor să ducă la îndeplinire creșterea și cultivarea copiilor lor” (Testamentul lui Emanoil Gojdu).
Aceasta nu este o moștenire abstractă. Este fundamentul cultural pe care s-a construit România modernă.
PORTRETUL LUI EMANOIL GOJDU (1865)
Ce deține România în Budapesta — și nu știe
Patrimoniul testat de Gojdu cuprinde un complex arhitectural de 7 clădiri cu 4 niveluri fiecare, legate printr-un pasaj de 200 de metri, pe străzile Király (nr. 13) și Dob (nr. 16), în Districtul VII din Budapesta — cartierul evreiesc, astăzi zonă UNESCO. Suprafața totală: aproximativ 60.000 de metri pătrați.
La acestea se adăugau proprietăți în Oradea, depozite bancare, 2.306 acțiuni și titluri de împrumut public, și, conform unor surse, aur depus la o bancă din Viena.
Valoarea estimată astăzi: între 812 milioane și 1,1 miliarde de dolari. Unele calcule, incluzând capitalizarea dobânzilor pe 150 de ani conform mecanismului testamentar, ajung la 3–7 miliarde de euro.
Acestea sunt proprietăți reale. Stau pe străzi reale, în centrul unei capitale europene. Și aparțin de drept românilor.
Intrarea de pe strada Dob — portalul monumental
Fațada de pe strada Dob — perspectivă completă
Fațada completă de pe strada Dob — una dintre cele 7 clădiri ale complexului Gozsdu. Sursa foto: Wikipedia
Cum a fost furată această moștenire — pe scurt
- 1920 — Tratatul de la Trianon, Articolul 249: Ungaria este obligată prin drept internațional să transfere activele Fundației Gojdu către România. Obligație clară, neambiguă, cu forță juridică.
- 1924, 1930, 1937 — Trei acorduri bilaterale: Ungaria recunoaște de trei ori obligația. Acordul din 1937 stabilește un termen de 30 de zile pentru transfer. Ambele state îl ratifică. Dar izbucnește războiul, și transferul nu se mai face.
- 1952 — Naționalizarea comunistă: Guvernul comunist al Ungariei naționalizează activele Fundației. Un acord semnat între regimurile comuniste în 1953 „stinge” reciproc pretențiile. Un acord semnat între două dictaturi, fără nicio legitimitate democratică.
- 1999 — Privatizarea frauduloasă: Primăria Districtului VII din Budapesta vinde tot complexul companiei Autoker pentru 2,5 milioane de euro — o fracțiune infimă din valoarea reală. România nu face nimic.
Din Testamentul lui Emanoil Gojdu:
„Pentru ca dispozițiunile acestea testamentare sub decursul timpului să nu se dea uitării, dispun ca testamentul acesta să se citească în toți anii în toate bisericile parohiale române răsăritene, la 9 februarie, ca în ziua nașterii mele.”
Conținutul complet al testamentului lui Emanoil Gojdu, tradus în limba română, se poate regăsi apăsând pe acest link.
Curtea interioară „C” cu arcade — complexul restaurat
Acordul din 2005: Respins în Parlamentul României
În 2005, Guvernul României a semnat cu Ungaria un acord prin care România ar fi renunțat la orice pretenție asupra moștenirii Gojdu. În schimb: o „fundație publică” mixto-ungară, cu sediul la Budapesta, sub legislație ungară, finanțată cu câte 200.000 de euro pe an de fiecare stat.
Să înțelegem bine ce s-a propus: în loc să recuperăm o avere de un miliard de euro, România ar fi plătit 200.000 de euro pe an pentru privilegiul de a renunța la ea. Sub legislație maghiară. Cu sediul în Budapesta.
Parlamentul României a respins acest acord cu 88 de voturi și 2 abțineri. Camera Deputaților l-a respins pe 30 martie 2006. Senatul l-a respins pe 7 aprilie 2006. Președintele Băsescu a promulgat legea de respingere.
Parlamentul a salvat demnitatea României în acest dosar, efectele actului din 2005 fiind nule. Dar nimeni, din 2006 până azi, nu a făcut pasul următor: să inițieze procedurile juridice efective de recuperare.
Relieful memorial Emanoil Gojdu de pe fațada complexului
De ce acum? Pentru că acum avem o oportunitate reală.
Péter Magyar, noul Prim-ministru al Ungariei, conduce un guvern pro-european, orientat spre cooperare regională și stat de drept. Această schimbare de paradigmă față de perioada Viktor Orbán deschide o fereastră istorică.
Recunoașterea moștenirii Gojdu nu ar fi o concesie din partea Ungariei. Ar fi un act de dreptate, dar și de inteligență politică: un gest de reparație istorică care demonstrează buna-credință a noului guvern de la Budapesta, consolidează relația bilaterală și trimite un mesaj puternic întregii Europe.
Două națiuni vecine, cu o istorie complicată, care aleg concilierea prin respectarea dreptului. Aceasta ar fi o lecție din care Europa întreagă ar avea de învățat.
Nu cerem un favor. Cerem executarea unui testament lăsat de un român pentru români, garantată printr-un tratat internațional ratificat de ambele state. Cerem aplicarea legii.
Curtea interioară renovată — vedere modernă
Ce cerem prin această petiție
Subsemnații, cetățeni ai României, SOLICITĂM Guvernului României, prin Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Finanțelor, împreună cu Biserica Ortodoxă Română și toate părțile implicate:
1. Reluarea imediată a negocierilor bilaterale cu Ungaria pentru executarea testamentului lui Emanoil Gojdu și recuperarea patrimoniului Fundației Gojdu din Budapesta, în conformitate cu Articolul 249 al Tratatului de la Trianon și cu Acordul bilateral din 1937, ratificat de ambele state.
2. Realizarea unei evaluări complete și actualizate a patrimoniului Fundației Gojdu, incluzând toate proprietățile imobiliare, activele financiare și drepturile aferente.
3. Includerea moștenirii Gojdu pe agenda bilaterală la cel mai înalt nivel politic, în contextul noilor relații de cooperare cu guvernul Péter Magyar.
4. Explorarea tuturor căilor juridice disponibile — arbitraj internațional, Curtea Internațională de Justiție, instanțele europene — în cazul în care negocierile diplomatice nu produc rezultate într-un termen rezonabil de 1 an.
5. Transparență deplină față de cetățenii României cu privire la toate demersurile diplomatice și juridice întreprinse în acest dosar din 2006 până în prezent.
Singurul lucru care ne-a rămas: o capelă
Din întreaga moștenire a lui Emanoil Gojdu — 7 clădiri monumentale, 60.000 de metri pătrați, aur, acțiuni, depozite — singurul bun aflat sub administrare românească este Capela Ortodoxă Română din interiorul complexului, unde un preot român slujește și astăzi.
O capelă, din tot. Atât a reușit statul român să păstreze în 106 ani.
Capela Ortodoxă Română din interiorul complexului Gozsdu
Semnează acum. Pentru că dreptatea nu are termen de prescripție.
Emanoil Gojdu a crezut în România. A crezut că neamul său va ști să-și apere drepturile și să-i protejeze moștenirea. A crezut suficient cât să-și lase toată averea românilor, cu 50 de ani înainte de Marea Unire.
„Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud Dumnezeirea, căci m-a făcut român; iubirea ce am către Națiunea mea mă îmboldește a stărui în faptă, ca încă și după moarte să erump de sub gliile mormântului, spre a putea fi pururea în sânul Națiunii.” (Emanoil Gojdu, cuvânt rostit la o întâlnire cu tinerii studenți din Budapesta, cu ocazia zilei sale onomastice, publicat în ziarul budapestan Concordia, nr. 1/33, iulie 1862)
„Persoana mea nu e decât mijloc, prin care unul dintre drepturile cele mai sfinte ale Românilor se realizează; și tot meritul meu este că sunt și am fost român.” (Discurs la numirea sa ca Comite Suprem al Comitatului Caraș, 8 ianuarie 1861)
Să-i dăm dreptate și să-i facem dreptate.
Sebastian-Ioan Burduja
Pentru o Românie a faptelor, nu a vorbelor.
13556
Semnează petiția
Să recuperăm moștenirea Gojdu din Budapesta și să ne respectăm istoria și eroii!
Subsemnații, cetățeni ai României, SOLICITĂM Guvernului României, prin Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Finanțelor, împreună cu Biserica Ortodoxă Română și toate părțile implicate:
1. Reluarea imediată a negocierilor bilaterale cu Ungaria pentru executarea testamentului lui Emanoil Gojdu și recuperarea patrimoniului Fundației Gojdu din Budapesta, în conformitate cu Articolul 249 al Tratatului de la Trianon și cu Acordul bilateral din 1937, ratificat de ambele state.
2. Realizarea unei evaluări complete și actualizate a patrimoniului Fundației Gojdu, incluzând toate proprietățile imobiliare, activele financiare și drepturile aferente.
3. Includerea moștenirii Gojdu pe agenda bilaterală la cel mai înalt nivel politic, în contextul noilor relații de cooperare cu guvernul Péter Magyar.
4. Explorarea tuturor căilor juridice disponibile — arbitraj internațional, Curtea Internațională de Justiție, instanțele europene — în cazul în care negocierile diplomatice nu produc rezultate într-un termen rezonabil de 1 an.
5. Transparență deplină față de cetățenii României cu privire la toate demersurile diplomatice și juridice întreprinse în acest dosar din 2006 până în prezent.
Semnează acum. Pentru că dreptatea nu are termen de prescripție.
Emanoil Gojdu a crezut în România. A crezut că neamul său va ști să-și apere drepturile și să-i protejeze moștenirea. A crezut suficient cât să-și lase toată averea românilor, cu 50 de ani înainte de Marea Unire.
„Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud Dumnezeirea, căci m-a făcut român; iubirea ce am către Națiunea mea mă îmboldește a stărui în faptă, ca încă și după moarte să erump de sub gliile mormântului, spre a putea fi pururea în sânul Națiunii." (Emanoil Gojdu, cuvânt rostit la o întâlnire cu tinerii studenți din Budapesta, cu ocazia zilei sale onomastice, publicat în ziarul budapestan Concordia, nr. 1/33, iulie 1862)
„Persoana mea nu e decât mijloc, prin care unul dintre drepturile cele mai sfinte ale Românilor se realizează; și tot meritul meu este că sunt și am fost român.” (Discurs la numirea sa ca Comite Suprem al Comitatului Caraș, 8 ianuarie 1861)
Să-i dăm dreptate și să-i facem dreptate.
Pentru o Românie a faptelor, nu a vorbelor.
Sebastian Burduja
Cine a semnat până acum petiția:
Să recuperăm moștenirea Gojdu din Budapesta și să ne respectăm istoria și eroii!
Românii dețin, de drept, un patrimoniu de peste un miliard de euro în centrul Budapestei. De 106 ani, nimeni nu l-a recuperat.
Ați auzit de Pasajul Gojdu din Budapesta? Poate l-ați vizitat. E frumos, plin de restaurante, de terase, de viață. Turiștii îl adoră. Dar puțini știu adevărul: acele clădiri sunt ale românilor, conform dorinței din testamentul marelui român, lider pașoptist, Emanoil Gojdu, consfințită de toate tratatele internaționale în vigoare. Și nimeni nu face nimic să le recupereze.
Astăzi vă îndemn să semnați această petiție pentru ca Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Finanțelor, împreună cu toate părținel implicate, să reia imediat procesul de executare a testamentului lui Emanoil Gojdu și de recuperare a patrimoniului care ne aparține.
Testamentul lui Emanoil Gojdu
Cine a fost Emanoil Gojdu și de ce contează pentru fiecare român
Emanoil Gojdu a fost un mare revoluționar pașoptist, avocat și filantrop român din Oradea, de origine aromână. S-a născut în 1802 la Oradea și a murit în 1870 la Budapesta. A trăit și a muncit la Budapesta, unde a construit una dintre cele mai mari averi din Europa Centrală a secolului al XIX-lea. În 1911, Gojdu adunase o avere estimată la 2,5 tone de aur, fiind proprietar al mai multor clădiri din centrul Budapestei, cunoscute azi drept „Curțile Gojdu”.
În 1869, pe patul de moarte, a lăsat prin testament întreaga sa avere — imobile, aur, acțiuni, depozite — „acelei părți a națiunii române care aderă la credința ortodoxă răsăriteană”.
Gojdu nu a lăsat-o unui om. A lăsat-o unui neam. Nouă.
Din banii Fundației Gojdu, între 1871 și 1918, au primit burse 4.455 de tineri români, între care: Victor Babeș (fondatorul microbiologiei românești), Traian Vuia (primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul), Octavian Goga (poet și om de stat), Dumitru Stăniloae (cel mai mare teolog ortodox al secolului XX), Constantin Daicoviciu (marele istoric și arheolog) și mulți alții. În cuvintele lui Emanoil Gojdu: „Acelor tineri români de religiunea răsăriteană ortodoxă, distinși prin bună purtare și prin talente, ai căror părinți nu sunt în stare cu averea lor să ducă la îndeplinire creșterea și cultivarea copiilor lor” (Testamentul lui Emanoil Gojdu).
Aceasta nu este o moștenire abstractă. Este fundamentul cultural pe care s-a construit România modernă.
PORTRETUL LUI EMANOIL GOJDU (1865)
Ce deține România în Budapesta — și nu știe
Patrimoniul testat de Gojdu cuprinde un complex arhitectural de 7 clădiri cu 4 niveluri fiecare, legate printr-un pasaj de 200 de metri, pe străzile Király (nr. 13) și Dob (nr. 16), în Districtul VII din Budapesta — cartierul evreiesc, astăzi zonă UNESCO. Suprafața totală: aproximativ 60.000 de metri pătrați.
La acestea se adăugau proprietăți în Oradea, depozite bancare, 2.306 acțiuni și titluri de împrumut public, și, conform unor surse, aur depus la o bancă din Viena.
Valoarea estimată astăzi: între 812 milioane și 1,1 miliarde de dolari. Unele calcule, incluzând capitalizarea dobânzilor pe 150 de ani conform mecanismului testamentar, ajung la 3–7 miliarde de euro.
Acestea sunt proprietăți reale. Stau pe străzi reale, în centrul unei capitale europene. Și aparțin de drept românilor.
Intrarea de pe strada Dob — portalul monumental
Fațada de pe strada Dob — perspectivă completă
Fațada completă de pe strada Dob — una dintre cele 7 clădiri ale complexului Gozsdu. Sursa foto: Wikipedia
Cum a fost furată această moștenire — pe scurt
- 1920 — Tratatul de la Trianon, Articolul 249: Ungaria este obligată prin drept internațional să transfere activele Fundației Gojdu către România. Obligație clară, neambiguă, cu forță juridică.
- 1924, 1930, 1937 — Trei acorduri bilaterale: Ungaria recunoaște de trei ori obligația. Acordul din 1937 stabilește un termen de 30 de zile pentru transfer. Ambele state îl ratifică. Dar izbucnește războiul, și transferul nu se mai face.
- 1952 — Naționalizarea comunistă: Guvernul comunist al Ungariei naționalizează activele Fundației. Un acord semnat între regimurile comuniste în 1953 „stinge” reciproc pretențiile. Un acord semnat între două dictaturi, fără nicio legitimitate democratică.
- 1999 — Privatizarea frauduloasă: Primăria Districtului VII din Budapesta vinde tot complexul companiei Autoker pentru 2,5 milioane de euro — o fracțiune infimă din valoarea reală. România nu face nimic.
Din Testamentul lui Emanoil Gojdu:
„Pentru ca dispozițiunile acestea testamentare sub decursul timpului să nu se dea uitării, dispun ca testamentul acesta să se citească în toți anii în toate bisericile parohiale române răsăritene, la 9 februarie, ca în ziua nașterii mele.”
Conținutul complet al testamentului lui Emanoil Gojdu, tradus în limba română, se poate regăsi apăsând pe acest link.
Curtea interioară „C” cu arcade — complexul restaurat
Acordul din 2005: Respins în Parlamentul României
În 2005, Guvernul României a semnat cu Ungaria un acord prin care România ar fi renunțat la orice pretenție asupra moștenirii Gojdu. În schimb: o „fundație publică” mixto-ungară, cu sediul la Budapesta, sub legislație ungară, finanțată cu câte 200.000 de euro pe an de fiecare stat.
Să înțelegem bine ce s-a propus: în loc să recuperăm o avere de un miliard de euro, România ar fi plătit 200.000 de euro pe an pentru privilegiul de a renunța la ea. Sub legislație maghiară. Cu sediul în Budapesta.
Parlamentul României a respins acest acord cu 88 de voturi și 2 abțineri. Camera Deputaților l-a respins pe 30 martie 2006. Senatul l-a respins pe 7 aprilie 2006. Președintele Băsescu a promulgat legea de respingere.
Parlamentul a salvat demnitatea României în acest dosar, efectele actului din 2005 fiind nule. Dar nimeni, din 2006 până azi, nu a făcut pasul următor: să inițieze procedurile juridice efective de recuperare.
Relieful memorial Emanoil Gojdu de pe fațada complexului
De ce acum? Pentru că acum avem o oportunitate reală.
Péter Magyar, noul Prim-ministru al Ungariei, conduce un guvern pro-european, orientat spre cooperare regională și stat de drept. Această schimbare de paradigmă față de perioada Viktor Orbán deschide o fereastră istorică.
Recunoașterea moștenirii Gojdu nu ar fi o concesie din partea Ungariei. Ar fi un act de dreptate, dar și de inteligență politică: un gest de reparație istorică care demonstrează buna-credință a noului guvern de la Budapesta, consolidează relația bilaterală și trimite un mesaj puternic întregii Europe.
Două națiuni vecine, cu o istorie complicată, care aleg concilierea prin respectarea dreptului. Aceasta ar fi o lecție din care Europa întreagă ar avea de învățat.
Nu cerem un favor. Cerem executarea unui testament lăsat de un român pentru români, garantată printr-un tratat internațional ratificat de ambele state. Cerem aplicarea legii.
Curtea interioară renovată — vedere modernă
Ce cerem prin această petiție
Subsemnații, cetățeni ai României, SOLICITĂM Guvernului României, prin Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Finanțelor, împreună cu Biserica Ortodoxă Română și toate părțile implicate:
1. Reluarea imediată a negocierilor bilaterale cu Ungaria pentru executarea testamentului lui Emanoil Gojdu și recuperarea patrimoniului Fundației Gojdu din Budapesta, în conformitate cu Articolul 249 al Tratatului de la Trianon și cu Acordul bilateral din 1937, ratificat de ambele state.
2. Realizarea unei evaluări complete și actualizate a patrimoniului Fundației Gojdu, incluzând toate proprietățile imobiliare, activele financiare și drepturile aferente.
3. Includerea moștenirii Gojdu pe agenda bilaterală la cel mai înalt nivel politic, în contextul noilor relații de cooperare cu guvernul Péter Magyar.
4. Explorarea tuturor căilor juridice disponibile — arbitraj internațional, Curtea Internațională de Justiție, instanțele europene — în cazul în care negocierile diplomatice nu produc rezultate într-un termen rezonabil de 1 an.
5. Transparență deplină față de cetățenii României cu privire la toate demersurile diplomatice și juridice întreprinse în acest dosar din 2006 până în prezent.
Singurul lucru care ne-a rămas: o capelă
Din întreaga moștenire a lui Emanoil Gojdu — 7 clădiri monumentale, 60.000 de metri pătrați, aur, acțiuni, depozite — singurul bun aflat sub administrare românească este Capela Ortodoxă Română din interiorul complexului, unde un preot român slujește și astăzi.
O capelă, din tot. Atât a reușit statul român să păstreze în 106 ani.
Capela Ortodoxă Română din interiorul complexului Gozsdu
Semnează acum. Pentru că dreptatea nu are termen de prescripție.
Emanoil Gojdu a crezut în România. A crezut că neamul său va ști să-și apere drepturile și să-i protejeze moștenirea. A crezut suficient cât să-și lase toată averea românilor, cu 50 de ani înainte de Marea Unire.
„Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud Dumnezeirea, căci m-a făcut român; iubirea ce am către Națiunea mea mă îmboldește a stărui în faptă, ca încă și după moarte să erump de sub gliile mormântului, spre a putea fi pururea în sânul Națiunii.” (Emanoil Gojdu, cuvânt rostit la o întâlnire cu tinerii studenți din Budapesta, cu ocazia zilei sale onomastice, publicat în ziarul budapestan Concordia, nr. 1/33, iulie 1862)
„Persoana mea nu e decât mijloc, prin care unul dintre drepturile cele mai sfinte ale Românilor se realizează; și tot meritul meu este că sunt și am fost român.” (Discurs la numirea sa ca Comite Suprem al Comitatului Caraș, 8 ianuarie 1861)
Să-i dăm dreptate și să-i facem dreptate.
Sebastian-Ioan Burduja
Pentru o Românie a faptelor, nu a vorbelor.
Cine a semnat până acum petiția:
13556
Semnează petiția
Să recuperăm moștenirea Gojdu din Budapesta și să ne respectăm istoria și eroii!
Subsemnații, cetățeni ai României, SOLICITĂM Guvernului României, prin Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Finanțelor, împreună cu Biserica Ortodoxă Română și toate părțile implicate:
1. Reluarea imediată a negocierilor bilaterale cu Ungaria pentru executarea testamentului lui Emanoil Gojdu și recuperarea patrimoniului Fundației Gojdu din Budapesta, în conformitate cu Articolul 249 al Tratatului de la Trianon și cu Acordul bilateral din 1937, ratificat de ambele state.
2. Realizarea unei evaluări complete și actualizate a patrimoniului Fundației Gojdu, incluzând toate proprietățile imobiliare, activele financiare și drepturile aferente.
3. Includerea moștenirii Gojdu pe agenda bilaterală la cel mai înalt nivel politic, în contextul noilor relații de cooperare cu guvernul Péter Magyar.
4. Explorarea tuturor căilor juridice disponibile — arbitraj internațional, Curtea Internațională de Justiție, instanțele europene — în cazul în care negocierile diplomatice nu produc rezultate într-un termen rezonabil de 1 an.
5. Transparență deplină față de cetățenii României cu privire la toate demersurile diplomatice și juridice întreprinse în acest dosar din 2006 până în prezent.
Semnează acum. Pentru că dreptatea nu are termen de prescripție.
Emanoil Gojdu a crezut în România. A crezut că neamul său va ști să-și apere drepturile și să-i protejeze moștenirea. A crezut suficient cât să-și lase toată averea românilor, cu 50 de ani înainte de Marea Unire.
„Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud Dumnezeirea, căci m-a făcut român; iubirea ce am către Națiunea mea mă îmboldește a stărui în faptă, ca încă și după moarte să erump de sub gliile mormântului, spre a putea fi pururea în sânul Națiunii." (Emanoil Gojdu, cuvânt rostit la o întâlnire cu tinerii studenți din Budapesta, cu ocazia zilei sale onomastice, publicat în ziarul budapestan Concordia, nr. 1/33, iulie 1862)
„Persoana mea nu e decât mijloc, prin care unul dintre drepturile cele mai sfinte ale Românilor se realizează; și tot meritul meu este că sunt și am fost român.” (Discurs la numirea sa ca Comite Suprem al Comitatului Caraș, 8 ianuarie 1861)
Să-i dăm dreptate și să-i facem dreptate.
Pentru o Românie a faptelor, nu a vorbelor.
Sebastian Burduja