20.2.2018 0:22

Romania, tara lui “cand va fi gata”

Declaratia prim ministrului Romaniei, Viorica Vasilica Dancila, este un simbol pentru Romania de azi: o tara incapabila sa se dezvolte si sa investeasca banii cetatenilor ei cu cap. Zice dansa: “Viabilitatea PNDL 1 introdus de domnul Liviu Dragnea ca ministru al Dezvoltarii ne-a dat certitudinea ca acesta trebuie continuat”.

Sa traducem. Pe cand fusese uns ca ministru la MDRAP, post ales strategic, Suleymagnificul pescar de la Belina a miscat din mustata si a cerut sa se faca un program intitulat pompos Program National de Dezvoltare Locala – PNDL.

OUG 28/2013 a nascut PNDL-ul “domnului Dragnea” si a deschis astfel robinetul cu miliarde de lei din buzunarele noastre catre baronii si baronasii de partid si clientela lor. S-au deschis mii de santiere, fara vreo perspectiva de a le inchide vreodata, pentru a arata ca “se face ceva”.

Fara criterii de evaluare si selectie, fara o estimare a impactului in teren, fara monitorizarea modului in care s-au cheltuit banii, fara nicio corelare cu fondurile europene. An dupa an, fiecare guvern, inclusiv cel tehnocrat, din pacate, a pastrat programul ca pe o vaca sacra pentru platirea politelor de nivel local.

Pentru oricine are habar despre cum functioneaza politica in Romania, devine clar ca acest celebru PNDL este cheia de bolta a intregului sistem actual care ia de la cetateni si da la politicieni, retezand cinic sansele Romaniei copiilor nostri la dezvoltare.

Cum se face in America

Ramanem pe subiectul cu infrastructura si trecem balta – nu Belina, ci Atlanticul. Zilele trecute, presa de peste Ocean a comentat pe larg planul Administratiei Trump pentru modernizarea infrastructurii americane. Bugetul aferent este unul cu adevarat impresionant: 1.500 miliarde de dolari, dintre care 200 de miliarde de dolari vor fi alocati de la bugetul federal modernizarii drumurilor, autostrazilor si altor infrastructuri esentiale pentru economia Statelor Unite.

Prin comparatie, suma alocata de la bugetul federal este echivalenta cu PIB-ul Romaniei pe anul 2017. Bugetul prevede, printre altele, alocarea a 50 de miliarde de dolari pentru proiectele de infrastructura rurala, care vor fi distribuite statelor sub forma de subventii.

Pentru a facilita implementarea acestui plan ambitios, Casa Alba a anuntat si simplificarea procedurilor de emitere a permiselor de construire, reducand termenul pentru obtinerea lor la doi ani, in contextul in care in prezent pot dura pana la zece ani.

Cele 200 de miliarde vor fi obtinute prin economii, redirectionand fonduri din bugetul federal, iar statelor si investitorilor privati li se va cere sa contribuie cu restul de 1.300 de miliarde.

Altfel spus, investitiile statului american in infrastructura sunt realizate in baza catorva principii: prioritizare, localism si corelarea investitiilor.

Dincolo de antipatiile sau simpatiile fata de Administratia Trump, problemele infrastructurii americane sunt aproape unanim recunoscute de catre publicul american si de catre ambele partide: autostrazile, drumurile, podurile, caile ferate si aeroporturile din SUA sunt construite in cea mai mare parte intre anii ’50 si ’70, iar multe dintre acestea s-au degradat si nu reusesc sa asigure o economie competitiva pentru generatiile viitoare.

Intr-un context in care cota de incredere a actualei administratii se afla la un nivel minimal, iar scena publica si societatea par tot mai dezbinate, Donald Trump incearca, prin acest plan, sa creeze premisele unui efort national: statele, guvernele locale, intreprinderile private si cetatenii sunt invitati sa contribuie cu totii si sa investeasca, practic, in viitorul lor comun.

De exemplu, potrivit lui Henry Petroski de la Universitatea Duke, ambuteiajele costa economia americana in fiecare an peste 120 de miliarde de dolari. Avem oare un studiu similar si in Romania? Care este oare costul efectiv al faptului ca Bucurestiul este orasul cu cel mai aglomerat trafic din Europa? Dar, sa nu ne pierdem cu Firea, inca.

Inapoi in Romania inapoiata

Asadar, si la noi se vorbeste in aceste zile despre infrastructura. E drept, ceva mai putin, principalele preocupari ale “creatorilor de agenda”, politicienii si o parte a presei, fiind lupta cu statul paralel si marturiile unor inculpati despre procurorii care i-au prins ca devalizau banii publici. Si totusi, atunci cand se vorbeste, se vorbeste cu tupeu maxim si cu zambet pe sub mustati. Nu doar cand e vorba de PNDL.

Intrebat cand se va circula pe doua benzi pe sens pe centura Sud a Bucurestiului, ministrul Transporturilor, Lucian Sova, a raspuns: “Cand va fi gata”.

In ceea ce priveste stadiul lucrarilor de pe portiunea de centura a Capitalei cuprinsa intre A1 si DN7, acelasi ministru al Transporturilor le-a spus jurnalistilor astfel: “Daca e santier, atunci inseamna ca se lucreaza”.

De asemenea, intrebat care sunt autostrazile care vor fi deschise circulatiei in acest an, Sova a raspuns ca “vom circula pe autostrazile care vor fi receptionate”. Un fel de “pentru ca putem”. Cata competenta, cata preocupare pentru binele tarii si, mai ales, cat respect pentru miliardele de euro din taxele si impozitele noastre pe care acest domn Sova le administreaza. Probabil e un blestem al numelui…

Dincolo de (inca) o dovada de impostura si obraznicie din partea (inca) unui decident politic, echivalent cu si mai multi ani pierduti pentru Romania, intrebarea care persista este urmatoarea: care este strategia de investitii in infrastructura a Romaniei? Este o intrebare retorica, al carei raspuns il stim deja: vorba marelui Caragiale, este sublima, dar lipseste cu desavarsire.

Nu stiu daca planul lui Trump de modernizare a infrastructurii este sau nu realizabil, dar el exista pentru ca raspunde unei nevoi resimtite tot mai mari a societatii americane.

In Romania, situatia infrastructurii este mult mai dramatica: acum doi ani, aveam cea mai mare rata a investitiilor publice (ca pondere din PIB) si, in acelasi timp, cea mai slaba infrastructura din Uniunea Europeana.

Acum guvernarea PSDragnea a taiat investitiile aproape cu totul, ca sa stim un lucru. Cu toate acestea, raspunsul decidentilor politici este: “vom circula pe centura cand va fi gata”.

Asa cum am mai spus, lipsa investitiilor nu este de fapt cauza principala a lipsei cronice a infrastructurii din Romania. Chiar si cu fondurile diminuate, pot fi realizate lucrari publice de importanta capitala pentru cetatenii acestei tari.

Nu e suficient sa investim, ci trebuie sa investim si cu cap: cu directii strategice clare, pe baza unor planuri multi-anuale; cu criterii de selectie a investitiilor, pentru a sti sa le ordonam in functie de prioritate; cu mecanisme functionale de corelare a investitiilor (fonduri UE, bugetul de stat, PPP-uri, alte surse); fara mii de santiere deschise in campanie electorala in toata tara, doar pentru a fi ulterior lasate de izbeliste; fara proiecte abandonate prin sertare la stadiul de proiectare, fara bani grei irositi pe studii de fezabilitate si proiecte tehnice pentru lucrari care nu vor deveni niciodata realitate.

Solutia

Daca vor elabora vreodata o astfel de strategie de investitii in infrastructura, atunci conducatorii nostri ar trebui sa plece de la principiile sanatoase mentionate anterior: prioritizarea, localismul si corelarea investitiilor.

Prioritizare. Nevoile reale ale Romaniei in ceea ce priveste infrastructura au fost inventariate in cadrul unui studiu efectuat de Fundatia CAESAR in 2015. Se estimeaza in aceasta ampla analiza ca totalul investitiilor in infrastructura de care Romania ar avea nevoie se ridica la 120 de miliarde de euro, iar deficitul de finantare ar fi de aproximativ 74 de miliarde de euro.

Solutia este, asadar, prioritizarea investitiilor pe baza unor criterii clare si obiective. Avem nevoie urgent de o sortare a proiectelor aflate in executie, in diverse stadii. De asemenea, niciun proiect nou nu ar trebui finantat atat timp cat banii nu ajung pentru a continua si finaliza investitii prioritare aflate deja in executie.

Localism. Proiectele in infrastructura gandite de jos in sus, in functie de nevoile reale ale fiecarei comunitati, asa cum recomanda de altfel si Uniunea Europeana, care ne pune la dispozitie fonduri pentru proiecte in cadrul Axei CLLD – community-led local development.

Saptamana trecuta, am propus in premiera un mecanism de bugetare participativa transnational, la nivelul intregii Uniuni Europene, prin care cetatenii statelor membre sa poata vota proiectele de interes.

Corelarea investitiilor. Nu in ultimul rand, trebuie sa invatam ca bugetul de stat nu este si nu trebuie sa fie unica sursa de finantare a proiectelor de infrastructura.

In primul rand, niciun proiect eligibil pe fonduri UE nu ar trebui finantat vreodata de la bugetul de stat, pentru ca astfel se cheltuie bani din imprumuturi de pe piata, cu dobanzi semnificative. Or, in exercitiul financiar 2007-2013 exact asta s-a intamplat.

In ciuda ratei mici de absorbtie, am luat fonduri de la bugetul de stat pentru investitii publice, prin programele nationale destinate investitiilor in infrastructura pe care le-au conceput “conducatorii” nostri (PNDI, sub ministeriatul doamnei Udrea si apoi PNDL sub ministeriatul domnului Dragnea – difera o litera intre cele doua programe si cam atat).

Aceste programe reprezinta modele de #asaNU in ceea ce priveste alocarea fondurilor pentru modernizarea infrastructurii. In fapt, dincolo de denumirile lor pompoase, ele au fost si sunt doar niste mecanisme de control politic, prin care sume uriase de la bugetul de stat sunt distribuite in mod discretionar si netransparent catre clientela de partid a celor aflati azi inca la conducere.

O solutie simpla pentru iesirea din actuala criza este inchiderea PNDL incepand cu 2019 si transferarea tuturor proiectelor eligibile pe fonduri europene. Astfel s-ar face o prioritizare pe bune a investitiilor, pe baza unor criterii clare si obiective, asa cum este cazul Programului Operational Regional si a Programului Operational Infrastructura Mare 2014-2020.

Dar cine sa faca acest pas? Cum sa-si reteze “domnul Dragnea” tocmai craca pe care s-a catarat in fruntea statului? Cum sa-i lase cu ochii in soare pe baronii locali si judeteni si pe firmele lor incapabile sa concureze pe merit pentru contracte din bani publici? Sunt intrebari retorice, raspunsurile le cunoastem cu totii.

In final, merita mentionat faptul ca unul dintre cei care au salutat planul lui Donald Trump de modernizare a infrastructurii a fost Jay Timmons, presedintele Asociatiei Nationale a Producatorilor din SUA. Acesta a declarat astfel: “Atunci cand porturile sunt infundate, camioanele intarzie, alimentarea cu electricitate este intrerupta, apa este oprita sau internetul cade, competitivitatea producatorilor este amenintata si locurile de munca sunt puse in pericol (…). Nu exista nici o scuza pentru lipsa de actiune, iar producatorii trebuie sa se asigure ca America foloseste aceasta ocazie”.

Aceasta fraza ar merita sa fie repetata in fiecare zi tuturor oamenilor cu pixul in mana din tara noastra, inlocuind cuvantul “America” cu “Romania”. Poate ca asa ar intelege importanta capitala a unei infrastructuri moderne si functionale si impactul major pe care il are asupra economiei unui stat si calitatii vietii cetatenilor sai.